home CULTURA, FILM Batman vs. Superman – Excesul dăunează grav calității

Batman vs. Superman – Excesul dăunează grav calității

Share

Cu încasări record la nivel global încă din primul week-end de lansare, dar și cu un număr record de cronici în presa de specialitate, Batman vs. Superman este deja un fenomen.

Ce avem însă pe ecran dincolo de cifre?

Conform publicațiilor americane, dar și distribuitorului autohton, noul film al lui Zack Snyder, ce îi reunește pentru prima oară pe ecran pe cei doi super-eroi, a dat lovitura la box office.

Numai în week-end-ul de lansare, filmul a obținut deja un total de 424,1 milioane de dolari la nivel global, care îl plasează pe locul patru în clasamentul celor mai profitabile filme ale tuturor timpurilor, pe locul întâi în rândul lansărilor cu super-eroi și pe tot felul de poziții avantajoase în mai toate bilanțurile momentului (iar cifrele încasărilor continuă să crească, evident, chiar în momentul scrierii acestor rânduri).

Și mai interesant, producția lui Snyder are parte de un număr record de cronici – 302 – dacă ar fi să ne uităm numai pe binecunoscutul site de profil Rotten Tomatoes. Fie doar în baza încasărilor și ecourilor în presa de specialitate, putem vorbi, deci, despre un film-fenomen. De la ce a pornit, până la urmă, această avalanșă?

Totul se datorează, fără îndoială, popularității imense de care cei doi super-eroi de benzi desenate se bucură la nivel planetar, fiind deja simboluri ale culturii pop, dar și veritabilei explozii a genului din ultimii ani.

După ce pe ecran au fost aduși, cu rezultate profitabile, tot felul de super-eroi, de la X-Men la Iron Man, Captain America, Avengers și mulți alții, care mai de care mai colorați, multifuncționali și superdotați, cum s-ar fi putut ca tocmai Superman și Batman, doi eroi a căror mitologie era deja consacrată, să scape atenției publicului?

Dincolo de lovitura uriașă a studiourilor Warner Bros., ai căror directori se felicită deja încântați, intenționând să scoată pe piață, până în 2020, variațiuni pe tema confruntării supereroilor cu lumea, care includ Suicide Squad, Wonder Woman, The Justice League: Part One, Justice League Part Two, Superman vs. Doomsday sau Aquaman, ce reprezintă, de fapt, filmul în sine?

În ceea ce îi privește pe cronicarii americani, ca întotdeauna fermi și extrem de plastici în scriitură, verdictele pe care le-au aplicat filmului sunt dintre cele mai amestecate, însă predomină concluziile precum: „Compania de producție a lui Zack Snyder se numește <<Cruel and Unusual Films>>. Tot ce aș putea spune de aici încolo este redundant”, „Te face să te simți ca și cum ai avea capul băgat într-un stup timp de două ore și jumătate”, „Un film șleampăt, nedezvoltat narativ și nereușit atât ca ecranizare de benzi desenate, cât și ca film de divertisment”, „Filmul are câteva momente reușite, dar prea puține și prea rare în tot acest efort debordând de absurdități, lacune și nonsensuri în relațiile dintre personaje”, „Un film arătos, dar un dezastru narativ” sau „Bont, lipsit de umor, brutal ca stilul regizorului său”, „O cochilie frumoasă, fără nimic înăuntru”.

Într-adevăr, este greu ca, pornind de la doi eroi grafici și cinematografici atât de îndrăgiți să ajungi la ghiveciul supraîncărcat și neverosimil livrat de Snyder și scenariștii săi.

Sigur că era de așteptat să nu regăsim aici nici spiritul adolescentin și umorul de calitate al lui Joe Shuster și Jerry Siegel din Superman-ul lui Richard Donner, nici stilizarea vizuală a trilogiei lui Christopher Nolan.

Dar dacă te ambiționezi să creezi o nouă viziune, să readuci pe ecran două figuri legendare, adorate de câteva decenii de puștii de toate vârstele – nu doar din America -, având la îndemână scenariile originale, doi scenariști care au lucrat măcar la un Argo sau la un The Dark Knight Rises și un buget de 250 de milioane de dolari, ar trebui măcar să o faci cu stil, coerență și talent.

Ceea ce este de neiertat la acest început de nouă franciză superprofitabilă este că folosește datele celor doi eroi într-un mod total imoral față de fanii lor.

Snyder & Co. nu par să știe sau să le pese că nu poți să iei identitatea unui erou cinematografic ca pe un ambalaj cu o etichetă strălucitoare și să îndeși în el, de-a valma, toate surogatele care crezi că le vor lua ochii fanilor.

De fapt, trucul e la fel de ieftin și inept ca acela din The League of Extraordinary Gentleman: îi înghesui laolaltă pe eroii excelent portretizați de alții, precum Tom Sawyer, căpitanul Nemo, Mina Harker, Dr. Jekyll și Dorian Gray, ca să se întrebe oamenii ce-ai vrut oare să faci acolo.

Te poți folosi pe moment de talentul altor autori ca să obții curiozitate și interes peste noapte, după cum s-a văzut, numai că pe termen lung te poate costa. Până la urmă, prestigiul obligă.

Prima parte a filmului este o nesfârșită intercalare, ca amestecul a două pachete de cărți de joc, a poveștii lui Batman, cu toate tenebrele ei (uciderea părinților într-un slow-motion fotogenic și lacrimogen, reveriile dureroase prin lanul generos, à la Gladiatorul, acțiunile justițiare de înfierare a unor ticăloși cu simbolul liliacului), cu cea a lui Superman (discuțiile pilduitoare cu mama și tatăl său, idila cu Lois Lane, confruntările cu kryptonienii răi), rezultatul fiind o obositoare și inutilă recapitulare a datelor celor doi.

Pentru spectatorii familiarizați cu poveștile lor, totul e imposibil de lung și impardonabil de dezlânat, iar pentru cei mai tinerei, care nu au văzut seriile vechi, nici măcar despre niște CV-uri ca lumea ale purtătorilor de pelerine nu poate fi vorba.

În fine, după lungi cazne, începe acțiunea propriu-zisă a filmului, cu niște atacuri care trimit spre 11 septembrie și deopotrivă spre gafele mai vechii serii cu Superman, care ne arată clădiri distruse de un Superman care dispare în zbor și un Batman dezolat, salvând copii la sol, în urma bezmeticului cu cizme roșii.

Nu-i vorbă, și Batman are parte de momente penibile, printre care cele de luptă corp la corp cu un grup de soldați care așteaptă cuminți să fie loviți pe rând de super-eroul cu aripi.

Urmează, pe tot parcursul filmului, momente nesfârșite, rupte unele de altele și nemotivate de vreo logică, în care se amestecă rivalități inexplicabile între cei doi eroi, coșmaruri în care se izbesc unul pe altul cu capetele de pereți, acțiuni nocturne nemotivate, învăluite în beznă, dialoguri scurte și lătrate și, în general, pregătiri exasperante pentru marea luptă.

Anunțată într-un mod ostentativ și iritant de Lex Luthor drept confruntarea secolului, confruntarea mult-așteptată, care durează vreo douăzeci de minute, urmărește un Batman și un Superman care se lovesc mârlănește unul pe altul de toate elementele din decor, dar nu au nici măreție, nici grație, nici sare, nici piper.

Să ai doi astfel de eroi, cu două seturi zdravene de super-puteri și să nu fii în stare să inventezi măcar câteva moduri ingenioase de-a le folosi pentru fiecare dintre aceștia e, de asemenea, greu, deosebit de greu. Practic inimaginabil.

Dar iată că Snyder & Co. au reușit și asta. Și-au izbit eroii de pereți până nu a mai rămas nimeni cu speranța vreunui suspans, ritm, coerență sau umor. În loc de imagini spectaculoase, se aglomerează în cadru explozii, sărituri de la înălțime, fulgere și trăsnete, incendii și inundații, însă nimic cu adevărat impresionant ori memorabil.

Doar foarte, foarte mult zgomot, întuneric și haos. Cât despre apariția hilară a lui Wonder Woman abia spre final, ca să ia prima de meci, cum s-ar spune, nu mai e nevoie să adăugăm nimic…

Și mai rele sunt pretențiile de profunzimi și momente antologice, precum cele ale sentințelor de genul: „Viața nu are nici un sens până nu o silești tu să aibă”, scrâșnită sarcastic de Batman, „Cea mai veche minciună a Americii e că puterea poate fi inocentă, doamnă senator!”, trântită bombastic de Lex Luthor sau „Tu ești lumea mea!”, șoptită drăgăstos de Superman, un truism de comedii romantice slabe pe care un super-erou cu o bază de date supercalifragilistică și practic infinită pusă la dispoziție de taică-său de mii de ani în Cetatea solitudinii n-ar fi trebuit să-l ignore și pe care l-ar fi putut afla altfel decât în toiul unei lupte pe viață și pe moarte cu o arătare băloasă ieșită parcă din Hulk meets Alien.

Fără să aibă nevoie de filosofie sau de mari subtilități, filmele cu super-eroi au și ele regulile lor de aur: umor, coerență, suspans, interpreți carismatici. Altfel, totul rămâne o confruntare a două carcase cu pelerină, care cândva au avut un miez simpatic, interesant și seducător.

Degeaba distribuția excelentă, în care toți se străduiesc să salveze ceva din replicile fade și incoerența narativă. Toate personajele binecunoscute, de la servitorul Alfred la Lois Lane, de la Martha Kent la Perry White, sunt simple măști, care poartă doar numele unor eroi cândva iubiți, cu o identitate proprie și o decență care acum li s-a refuzat.

Cât despre Lex Luthor, în zadar se străduiește Jesse Eisenberg să-l creioneze ca pe antagonistul perfect pentru doi supereroi. Din păcate, nu poți fi și Joker și Lex Luthor în același timp. Probabil că, pe hârtia scenariului, adunările și împărțirile datelor tuturor acestor personaje arătau mai bine.

Pe ecran însă totul e confuz și jignitor de prost, făcându-ne să ne gândim încă o dată, cu nostalgie, la Gene Hackman și Heath Ledger, la Ned Beatty și Jack Nicholson, Marlon Brando și Glenn Ford, Susannah York și Gary Oldman, la Christian Bale și Christopher Reeve, la toată galeria de personaje extraordinar interpretate de ei, datorită cărora, până la urmă, cele două francize cu Batman și Superman fac astăzi parte din imaginarul atât de îndrăgit al cinematografului.

Cea de față, produsă de Snyder & Co. cu atâta succes financiar, te face să te gândești la o reacție chimică bizară, prin care, din amestecul unui rubin și al unui diamant, măcinate îndelung timp de 151 de minute, rezultă un mare morman de rumeguș vândut la preț și pretenții de meteorit.

Cea mai bună concluzie, una amară, de altfel, este a criticului de la Boston Globe: „Filmul înfige drapelul unei noi francize de divertisment, care va face tone de încasări. Mai contează dacă e incoerent și lipsit de umor? Probabil că nu.”

Aceștia au fost cândva Superman și Batman. Rest in peace.

Această prezentare necesită JavaScript.

Batman vs. Superman: Zorii dreptății / Batman vs. Superman: Dawn of Justice Producţie SUA, 2016. Regia: Zack Snyder. Cu: Henry Cavill, Ben Affleck, Jesse Eisenberg, Jeremy Irons, Amy Adams, Diane Lane, Holly Hunter, Laurence Fishburne, Gal Gadot, Michael Shannon. Premiera: 25 martie. Distribuit în România de: Freeman Entertainment

Citeşte şi
Eurovision 2015 este o ediţie la fel de slabă ca precedenta, făcută în aceeaşi manieră
Șapte prieteni vechi se strâng, ca de obicei, la o cină relaxată, pentru a-și savura
Un film lucid, incomod, La fille inconnue, despre un proces de conștiință privit ca un
I, Daniel Blake. Un eveniment cinematografic considerat de multe voci filmul anului 2016, care vorbește
Reconstituirea la rece a unei iubiri, cu unul dintre protagoniști încercând să deslușească misterele care
În Trainspotting 2, Danny Boyle ni-i readuce sub nas, în mărime naturală și cu toate
Noul film muzical care a sedus Hollywood-ul vorbește despre ceea ce contează în viață, despre
În ciuda spectaculosului decor futurist, Pasagerii nu este un SF propriu-zis, ci mai curând o
Năpustită dinspre Hollywood asupra noastră de câţiva ani buni, furia remake-urilor gen Ben-Hur dovedeşte, de
Lăsaţi talk-show-urile politice, pentru că sunt toxice spiritului dumneavoastră! Uitați-vă mai bine la filme de
Share