Până la alegerile legislative şi prezidenţiale, “armaghedonizarea” mass-media s-a mai potolit, dar, odată cu începutul toamnei, acest gen de campanie a reînceput cu furie. Scopul: evident, politic. Probabil că noile armaghedoane au influenţat decisiv stabilirea învingătorilor, cel puţin în campania pentru prezidenţiale.
De data aceasta, tacticile diferite de campanie au schimbat raporturile dintre Putere şi Opoziţie: dacă anterior cercurile opoziţioniste lansaseră primele armaghedoane, apoi Puterea a răspuns, de această dată primul armaghedon a fost lansat contra Opoziţiei, pe 14 noiembrie: Armaghedonul Băsescu (postat pe două site-uri de web, publicat parţial a doua zi în “Atac”). Pe 22 noiembrie, “Evenimentul Zilei” lansa scandalul stenogramelor.
Înainte de turul I al alegerilor, pe 26 noiembrie, apărea, în “Tricolorul”, Armaghedonul Călin Popescu-Tăriceanu (prima parte), urmat de a doua parte, luni, 29 noiembrie.
“Armaghedon Băsescu”
15 noiembrie 2004, treisprezece zile înainte de primul tur al alegerilor: presa titrează că “S-a lansat «Armaghedon Băsescu»”, apoi detaliază că “Documentul apărut pe Internet trece în revistă toate bubele candidatului”.
Cu o zi în urmă, exact două duminici înainte de alegerile din 28 noiembrie, materialul fusese lansat pe două site-uri. Unul dintre ele (www.armagedon-basescu.tripod.com) ar fi fost şters peste noapte de o mână iscusită.
Al doilea posta un material nesemnat, structurat în patru secţiuni: „Navigatorul şi turnătorul“, „Administratorul“, „Politicianul“ şi „Afaceristul“.
Enumerăm pe scurt acuzaţiile aduse de acest text lui Traian Băsescu: actualul preşedinte ar fi făcut jonglerii cu case de la stat; ar fi primit un teren subevaluat, drept recompensă, de la miliardarul Costel Căşuneanu; ar fi primit comisioane şi bani pentru campania electorală de la Carrefour şi Billa, interesate de eliminarea concurenţei chioşcurilor care vindeau aceleaşi produse, în cantităţi mici, dar foarte ieftin (cel puţin acest lucru este, în mod evident, neadevărat: chioşcurile au un adaos comercial mai mare decât supermarketurile amintite, iar produsele sunt mai scumpe).
Nici una dintre acest alegaţii grave nu este probată cu documente doveditoare. În timp ce zeci de jurnalişti serioşi încercau să găsească, în privinţa lui Traian Băsescu, dovezi privind eventuala colaborare cu poliţia politică a statului comunist, Armaghedonul Băsescu îl califica pe politician drept “Navigatorul şi Turnătorul”, care ar fi fost racolat de Securitate în 1973, pe când era elev al Institutului de Marină. Documentul relua acuzele privind rolul lui Băsescu în Dosarul Flota.
În afară de publicarea pomenită în cotidianul central, Raportul Armaghedon a fost preluat şi învăţăturile lui au fost răspândite, prin intermediul ziarelor locale PSD, în întreaga ţară. Un exemplu ar fi publicarea sa în serial, înainte de turul I de scrutin, în publicaţia controlată de baronul PSD de Vrancea, Marian Oprişan, “Monitorul de Vrancea”.
Rezultatele acestui “raport armaghedon” au fost că, în lipsa unei confruntări Băsescu-Năstase până la turul I al alegerilor, Băsescu a avut ocazia, de mai multe ori, pe mai multe canale, să contracareze o parte din efectul acuzelor care-i fuseseră aduse, în timp ce pe alte canale aceste acuze erau reluate, pe diferite tonuri, de catre reprezentanţii adversarului politic.
Armaghedonul stenogramelor
Este primul document numit Armaghedon, structurat în cu totul altă manieră decât aceea în care am încercat să definim, la începutul acestui material, “armaghedonul”, ca fenomen. Totuşi, în rest, acest caz prezintă toate caracteristicile fenomenului în sine.
Stenogramele au apărut pe un site de web, www.istorie.info, apoi accesul la acest site a fost blocat, prin “bombardarea” sa simultană cu foarte multe vizionări, adică accesări de pe alte servere (vom constata imediat care sunt aceste servere).
Liberalul Cristian Boureanu a declarat că, văzând că site-ul www.istorie.info este blocat, a scos informaţiile existente pe el şi le-a trimis întregii prese române. Prima noastră observaţie este că Boureanu s-a exprimat, cel puţin, ca şi cum site-ul ar fi fost sub directa sa supraveghere.
A doua observaţie este că, în cazul în care intrarea pe un site de web este blocată, singurul care are posibilitatea să intre pe domeniul respectiv este acela care are drepturi de administrator, din zona de administrare şi, aşa cum poate modifica structura şi conţinutul site-ului, aşa poate şi să ia informaţiile de pe acesta.
Am intrat pe site-ul www.istorie.info, care şi-a revenit o zi după blocarea sa, şi iată care este în prezent explicaţia dată de administratorii săi pentru “căderea” de la începutul scandalului stenogramelor:
De ce a fost site-ul jos pt o zi? Imediat după ce a fost făcut public faptul că documentele (stenogramele din şedinţele PSD – n.n.) sunt pe acest site, vizitele au început să «curgă».
În doar câteva ore, s-au înregistrat câteva mii de vizitatori unici (sublinierea noastră – n.n.). După aceste câteva ore, site-ul a fost blocat, din cauza unui atac gen DoS (Denial of Service).
După (alte – n.n.) câteva ore, am schimbat ip-ul (internet provider-ul – n.n.) cu cel al psd.ro (site-ul de web al Partidului Social Democrat, www.psd.ro), timp de 2-3 (ore, presupunem – n.n.) uitându-ne cum site-ul lor este jos (cum se numeste, înecaţi în propria salivă?).
Bineînţeles, este pură speculaţie că ei ar fi “comandat” acest atac. Ce am găsit noi în loguri au fost câteva mii de cereri de la 194.102.116.130 (proca.proca.ro).
Iată, conform www.istorie.info, cine e administratorul domeniului proca.proca.ro:
Cristian Falcutescu
ProCA ROMÂNIA SRL
Str. Turturelelor nr. 52
sector 3
Bucureşti
România
Într-adevăr, în urmă cu câteva săptămâni am putut constata că această firmă se află în blocul de colţ, care se învecinează cu şcoala generală de lângă localul “Why Not?”, din spatele Pieţei Alba Iulia.
După blocarea site-ului www.istorie.info, Cristian Boureanu a trimis stenogramele presei, cum a declarat ulterior pe un post de televiziune. Cam în acelaşi timp, stenogramele, oricum postate pe site-ul propriu de “Evenimentul Zilei”, au mai fost postate cel puţin pe încă un site, cu nume sugestiv: www.securisti.ro. Oricum, presa începuse să publice integral unele stenograme, sau spicuiri din acestea.
Pe 30 noiembrie, unul dintre liderii PSD, Mircea Geoană, “a recunoscut autenticitatea stenogramelor şedinţelor Delegaţiei Permanente a PSD, la o întâlnire pe care a avut-o, luni seară, cu reprezentanţii presei străine acreditaţi la Bucureşti”, arată “Ziua” din 1 decembrie.
Sursa citată istoriseşte că, întrebat de unde s-au scurs acele stenograme către presă, Geoană a răspuns că de la cabinetul Dorinei Mihăilescu, secretar executiv al PSD.
Într-adevăr, într-una dintre stenogramele publicate de “Ziua” este redat un dialog între Adrian Năstase şi Dorina Mihăilescu, în care aceasta îi explică liderului PSD că se ocupă personal de transcrierea de pe casetele audio a discuţiilor din conducerea partidului.
Singurele probe că stenogramele acestea sunt valabile poate că sunt mărturiile participanţilor la discuţii, care deocamdată sunt haotice şi în nici un caz nu au fost luate în colimatorul Parchetului, pentru verificarea autenticităţii documentelor.
Dacă e să dăm crezare chiar acestor documente, aparatul Dorinei Mihăilescu ar fi avut obiceiul să şteargă benzile pe care erau înregistrate discuţiile dintre capii PSD, după realizarea transcriptului. De fapt, nici această informaţie existentă în textul stenogramelor nu a fost verificată de presă, ci preluată cuvânt cu cuvânt. Şi atât.
Pe de altă parte, aşa cum am mai arătat, până la închiderea ediţiei nu se ştia dacă Parchetul Naţional Anticorupţie începuse anchetarea acestui scandal, adică a valabilităţii stenogramelor, care între timp fuseseră intens fructificate politic.
Merită să subliniem că, până la prima confirmare a posibilei valabilităţi a documentelor, însă dintr-o singură sursă – Mircea Geoană, presa a publicat copios materiale ample, sau chiar integral unele stenograme.
Sorin Roşca Stănescu a făcut chiar mai mult decât atât: a publicat toate stenogramele într-o carte, care a fost deja lansată la Editura Ziua.
Armaghedon Tăriceanu
Apărut în Tricolorul, armaghedonul dedicat lui Călin Popescu-Tăriceanu începe în forţă: «“Scriu în numele unui grup de foşti liberali, retraşi din viaţa politică la presiunile Mafiei din acest partid!”, îşi încep epistola cei care s-au decis să rupă tăcerea».
Un autor care semnează cu pseudonimul “Radu Popescu” scrie o introducere de 4.600 de semne, după care pune intertitlurile, pentru o posibilă scrisoare, pe care Tricolorul ar fi primit-o din Canada.
Iată principalele acuze care-i sunt aduse lui Tăriceanu în această scrisoare, fără nici un fel de probe şi publicate sub aceeaşi formă de cotidianul PRM: deturnare de fonduri şi înstrăinare de bunuri aparţinând statului român; gir pentru contracte avantajoase în favoarea unor membri PNL şi PSD, cât era ministru al Industriilor; participare la încălcarea embargoului impus Iugoslaviei.
Acest document a rămas fără nici un fel de reacţie ulterioară: Călin Popescu-Tăriceanu l-a ignorat, presa nu a scris nimic şi nici măcar oficialii PRM nu au fost auziţi, cel puţin pe posturile de televiziune de acoperire naţională, pomenind de informaţiile din “armaghedon”.
Nu există nici o probă, care să fi fost făcută de jurnaliştii de la Tricolorul, asupra verificării informaţiilor publicate, care sunt, ca în atâtea alte “armaghedoane”, nişte înşiruiri insalubre de invective.