home MASS MEDIA, STIRI DESPRE TELEVIZIUNI Antidezinformare marca RTV. 3. Pamfletul

Antidezinformare marca RTV. 3. Pamfletul

Share

Ideea crocodililor de presă de la RTV, să se rebranduiască România TV, este o probă de impostură. Ca să faci aceasta (să pui numele ţării tale în titulatura televiziunii) trebuie să ai statură profesională.

simplentertainment

Spun aceasta având în vedere ce cretinisme citesc în  acest text consternant, de pe o pagină care seamănă cu o avertizare de la browser că website-ul este virusat. Este, virusul intră în creierul cititorului, care înţelege prostii despre presă, jurnalism şi jurnalişti. Bine că deocamdată crocodilii nu au audienţă.

Deci care sunt, în viziunea reteveilor de presă, regulile informării corecte prin mass-media online? Le vom lua pe rând şi vom comenta, la fiecare în parte, încercând să restabilim realitatea meseriei de jurnalist.

Azi mi-am propus ca, până când nu citesc încă o aberaţie, să nu mă gândesc deloc la ceea ce voi scrie, să reacţionez spontan. Să vedem ce iese.

Regula de aur a pamfletului: orice e posibil în numele ideii transmise

De fiecare data când găseşti într-un articol «se pare că» , adu-ţi aminte de bancul în care Dacă şi cu Parcă se plimbau într-o barcă (aici este vorba despre o stângăcie, pentru că nu există un astfel de banc, este o vorbă, un argument-clişeu): nici un jurnalist profesionist nu ar publica informaţii neverificate, decât dacă în spate nu se ascund alte interese.

Poeţii interbelici şi imediat postbelici din Spania, atunci când s-au confruntat cu dictatura franchistă, au reacţionat exemplar. Merită amintiţi Rafael Alberti, Vicente Aleixandre, Luis Cernuda sau Federico García Llorca. Dar sunt mai mulţi. Foarte mari.

• Antidezinformare marca RTV. 1. Surse
• Antidezinformare marca RTV. 2. Veridicitatea informaţiei

Şi-au costumat revolta artistică în haine iconoclaste. Iconoclastia aceasta însemna că orice inovaţie stilistică era folosită pentru a da glas unei revolte, care putea fi înţeleasă numai dacă treceai dincolo de cuvintul scris şi intuiai metafizicul, inefabilul poetic. Adio cu exactitatea rece, calculată, matematică a lui Jean Follain!

Cel mai nervos dintre aceşti mari poeţi a fost mai tânărul Juan Agustín Goytisolo:

“En este mismo instante
hay un hombre que sufre,
un hombre torturado tan sólo por amar la libertad.”

Marele poet a scris lungi logosuri de prozodie poetică protestatară, în care folosea orice cuvânt, orice expresie, uneori în manieră repetitivă, în numele ideii.

La fel stau lucrurile şi atunci când faci pamflet de presă: orice e posibil şi e foarte moral, cât timp ce scrii se subordonează unor idei mari. Un pamflet de presă se poate construi, de exemplu, şi în jurul celor trei cuvinte “se pare că”. Iată, spontan:

Se pare că

Se pare că în România a apărut o nouă specie de aşa-zişi jurnalişti, care îşi clişeizează meseria avan, pentru a evolua ca roboţii într-un mediu simplu, previzibil. Din dorinţa de a-şi crea lor înşile securitate psihică. Şi din lipsă de profesionalism.

Se pare că, dacă într-o zi acestor bieţi slujbaşi ai cuvântului scris li se cere să scrie un pamflet, nu ştiu decât să înjure grosier, să zdrăngăne fals la mandolină şi să sune apoi din clopoţel, anunţând la final, satisfăcuţi, plaţi: tocmai am scris un pamflet.

Se pare că nu se pare, ci este sigur că se pare că este posibil să nu fie posibil să existe posibilitatea să nu fie admisibil să se admită, probabil, ceea ce se pare că nu se pare să fie posibil.

Într-adevăr, nici un jurnalist profesionist nu ar trebui să publice informaţii neverificate. Ar fi bine însă ca reteveii să nu vorbească de funie în casa spânzuratului.

Managementul acestui post de televiziune a fost acolo în anul de groază 2009, în care de pe Realitatea TV şi Antena 3 se pare că s-au ridicat spre cer unele dintre cele mai urât mirositoare miasme ale presei române din toate timpurile. Când în spate se ascundeau alte interese.

Cel puţin aşa se pare. Că.

(va urma)

Share