home EVENIMENT, POLITICA Andrei Pleşu îşi anunţă susţinerea pentru Nicuşor Dan

Andrei Pleşu îşi anunţă susţinerea pentru Nicuşor Dan

Share

Scriitorul şi moralistul Andrei Pleşu a anunţat că îl susţine pe Nicuşor Dan, candidatul PNL USR PLUS pentru funcţia de primar al Capitalei.

El afirmă că Băsescu are o „poftă infinită de victorie, de putere, de funcţii publice, fără cântărirea contextului şi a riscurilor pentru propria sa imagine”, iar Tăriceanu este „un exemplu spectaculos, aproape comic, de valorificare tenace a… eşecului”.

„De fiecare dată a fost un gest de susţinere a aceluiaşi candidat: dl Nicusor Dan. După două eşecuri, domnia-sa face şi anul acesta o încercare, pe care o susţin din nou, în speranţa că nu sunt purtătorul lui de ghinion. Am luat decizia să mă repet, văzând că politicienii autohtoni dormitează, nevindecabili, în acelaşi hamac de vanitate personală sau de partid, în aceeaşi strategie veşnic perdanta, în aceeaşi incapacitate de a gândi profitabil pentru cauză şi nu pentru fudulia personală.

Opoziţia nu pricepe (şi nu e prima dată!) că, fără un gest de solidaritate care să impună o candidatură unică, acorda o şansă nemeritată celorlalţi. Că orgoliul privat sau de gasca nu e motivaţia optimă a unei campanii electorale reuşite.

Nu-l înţeleg pe dl Traian Băsescu, fost ministru, fost primar, fost preşedinte al ţării (de două ori), când decide să lupte din nou pentru Primăria Capitalei, pentru a ajuta… partidul. S-ar zice că nu Bucureştiul e de salvat, ci PMP-ul! Nu pun la îndoială eventuală sa performanţa de primar reciclat, dar sunt stingherit de poftă să infinită de victorie, de putere, de funcţii publice, fără cântărirea contextului şi a riscurilor pentru propria sa imagine.

De dl Tăriceanu nu mai vorbesc. E un exemplu spectaculos, aproape comic, de valorificare tenace a… eşecului. Nu-i prea iese, nu prea poate, dar o ţine lângă! Va defila în eternitate dinaintea patriei nerecunoscătoare, la concurenţă cu dl Catarama şi cu alţi domni şi doamne, specializaţi în paloare volubilă… Rezum: de vreme ce dl Nicusor Dan candidează a treia oară, republic şi eu, pentru a treia oară, argumentaţia votului meu. Poate avem noroc!”, a scris Pleşu, în Dilema Veche.

„Dintre candidaţii viitoarei campanii electorale având ca ţinta Primăria Capitalei, cel mai plauzibil, din punctul meu de vedere, este dl Nicuşor Dan. Nu-l cunosc personal, dar ştiu ce a făcut şi ce face şi mi se pare că are marele atu de a nu semăna cu nici unul dintre antecesorii şi dintre contracandidaţii săi. E limpede că îi pasă de înfăţişarea oraşului (în beneficiul căreia a intervenit eficace în mai multe rânduri, chiar dacă i-au lipsit „pârghii” de anvergură).

Iniţiativele pe care le anunţă nu se desenează pe ceruri utopice, nu vorbesc despre autostrăzi singaporene, suspendate fudul peste cicatricele oraşului, nu anunţa mari revoluţii, ci accepta modestia filigranului, a intervenţiei de bun-simţ, a funcţionalităţii bine cumpănite şi transparente.

Ataşant, în cazul lui, e şi faptul că e dispus să participe la o cursă fără mari şanse de câştig, doar pentru a aduce în dezbaterea publică câteva teme esenţiale pentru bucureşteni. Nu vrea, cu alte cuvinte, să impună un om, o efigie, ci o agendă. Pe de altă parte, nu e un idealist inconsistent: ceea ce a întreprins până acum dovedeşte, dimpotrivă, talent organizatoric, realism şi tenacitate. Ca să nu mai vorbim de un anumit curaj civic şi de o sănătoasă preocupare pentru binele comunitar.

Îmi place şi precaritatea – de care nu se lasa demobilizat – mijloacelor lui financiare, startul dezavantajos pe care îl ia, alături de „veterani” agili, „băieţi de băieţi”, hârsiţi în gherilă politică dâmboviţeana. Îmi place, pe scurt, gratuitatea, nu lipsită de o anumită nobleţe, a demersului său. Istoria ultimilor ani m-a învăţat să fiu pregătit pentru orice dezamăgire.

Orice promisiune se poate dovedi iluzorie, orice înzestrare umană poate da la iveală, când e pusă într-o situaţie de putere, abisuri mlăştinoase, de nebănuit înainte. Mai ştiu şi că electoratul nostru are, adesea, din relativism, resemnare sau superficialitate, o înclinaţie spre candidatul „de comitet”, populist, ţanţoş, văzut des la televizor: un amestec de suporter de fotbal, miliţian, taclagiu, caftangiu, băiat „fin” de bodegă şi parvenit descurcăreţ, cu luciu. Cu toate astea, nu încetez să sper şi să pariez pe şansa excepţiei. Poate odată şi odată vom avea noroc”, scria Pleşu despre Nicuşor Dan acum opt ani şi patru ani.

Share