Văd că Radu Banciu apără melodia aiseciupegului ei pentru că pretena lu’ Bircea Madea îşi exprimă aversiunea. El procedează precum USL-iştii, care au devenit aproape monarhişti pentru că Băsescu l-a făcut pe MS Regele Mihai I trădător de ţară. E cam la fel de stupid. La scara aiseciupegului Radu Banciu.
Prima dată când am auzit de chestia asta cu aiseciupegul, am crezut că este vorba despre un nou film din seria Ice Age. Ice Age Chupe-Goo. În realitate, era vorba despre un nou capitol din decăderea muzicii. Deci:
“300 de oameni au dansat cu CRBL şi DJ-ii ProFM “Ai Se Eu Te Pego” sincron
Miercuri, pe 1 februarie, DJ-ii ProFM s-au distrat alături de ascultători în Afi Palace Cotroceni, într-un super flash mob. Toţi cei care au fost alături de George Vintilă, CRBL, Marius Onuc, Mădălina Vintilă, Nono Semen, Bogdan Nicolai au cântat fiecare vers al piesei “Ai Se Eu Te Pego” şi au dansat sincron sub îndrumarea lui CRBL, performanţă care s-a văzut în direct pe Sport.ro.”
“And the hit goes on”. Industria muzicală s-a pus pe treabă şi ventilează prin creierele bieţilor oameni gunoi muzical, făcându-i pe aceştia să creadă că ascultă muzică de calitate şi poluându-le minţile, pervertindu-le criteriile.
Trist, foarte trist. Michel Teló a făcut cu labermania asta muzicală până acum, pe o singură postare, … 143.426.426 de vizionări! Aproape 144 de milioane de vizionări! Un alt clip cu aceeaşi chestie are încă 33.543.426 de vizionări, adică aproape încă 34 de milioane de vizionări!
Hai să vedem şi noi clip-ul de pe net:
Deci: se dă un băiat care seamănă vag cu Ricky Martin, cântând ceva cum am mai auzit de o sută cincizeci de ori înainte. Blastaranda-blastaranda-blumping-stumping-rampling-nothing.
Melodia e drăguţică, aşa cum un cer banal de primăvară, cu norişori ca scamele, 
este frumos. La vară o să ne dăm în bărci cu ea pe Litoral.
Diferenţa dintre muzică şi sunet este că prima te înalţă şi al doilea, fără substanţă divină, te ucide. Îţi face praf psihicul. Te face muscă beată.
Dar ce este frumuseţea muzicală? Iată un exemplu latin de frumuseţe muzicală. Anca Parghel, “Brasil”:
Aha! Asta da muzică! Frumuseţea muzicii latino poate fi simplă, ca în cazul marelui hit al divei care ne-a părăsit, dar poate ajunge la complexităţi incredibile. Egberto Gismonti, “Dança das Cabeças”, la o chitară special preparată, cu 13 corzi:
Concluzia noastră este că putem să discutăm despre muzică simplă sau complicată, nu este nici o ruşine, dar nu putem niciodată să discutăm despre mizerabilităţi muzicale, făcute ca să dea fetele din şolduri, într-o vulgară aluzie la actul sexual.
Şi dacă fetele dau astfel în public din ce au mai bun, ce mai poate reprezenta actul sexual decât încă o banalitate pe care o poţi vedea pe sticla televizorului? Huh…