Lucian Bute l-a învins pe Glen Johnson la puncte, după un meci foarte tehnic, 12 reprize de tensiune şi scrimă pugilistică.
“Bătrânelul” de care vorbeau detractorii lui Bute înainte de meci a fost foarte vioi şi s-a dovedit a fi cel mai redutabil adversar al lui Bute de multe meciuri, stând în picioare şi terminând în picioare meciul fără probleme foarte mari.
Cei doi au făcut un meci de aşteptare reciprocă în primele cinci sau şase reprize, până când Glen Johnson a început să obosească şi să devină şi mai rigid decât era.
În acest timp, Lucian Bute a devenit tot mai agresiv, a pus greutate tot mai mare în lovituri şi a încercat de câteva ori să-l preseze pe Glen Johnson până la KO.
Bute nu a dat tot ce putea să dea, nu s-a deschis complet pentru a-l lovi cu toată forţa, de teamă să nu fie surprins de vulpoiul american, pentru că nici acesta, la rândul său, nu s-a deschis niciodată în lovitură, neriscând nimic.
La 42 de ani, dacă ţi s-a administrat un KO tehnic ai ieşit din boxul mare, ţi-ai făcut praf cariera care altfel mai poate dura câţiva ani.
Adevăratele provocări de-abia încep însă pentru Lucian Bute. Există cel puţin patru pugilişti de mare valoare la categoria sa, care ar putea să fie în ring adversarii săi de temut: Andre Ward ori Carl Froch, Kelly Pavlik, Mikkel Kessler, ori poate Bernard Hopkins.
Detractorii lui Bute spun că Interbox evită un meci al acestuia cu oricare dintre cei doi, în timp ce o altă categorie de comentatori susţin că defapt şi Pavlik, şi Kessler evită să îl întâlnească pe Bute, pentru că este un boxer foarte valoros.
Suntem siguri că viitorul ne va demonstra care este realitatea, dacă unii dintre noi nu au aflat care este aceea: că Lucian Bute este un mare campion.