10 Mai este adevărata zi naţională a României, iar România este, de jure, în continuare, regat şi monarhie constituţională. De facto, suntem republică. Acesta este adevărul istoric şi trebuie să fim conştienţi de el.
Contra referendumului pentru monarhie constituţională
Puşcăriaşului trebuie să i se spune: de jure, eşti liber, de facto, eşti închis. De jure, România nu a încetat să fie monarhie constituţională. În decembrie 1946, Majestatea Sa Regele a fost obligat să abdice.
Cu mâna pe pistol, Andrei Ianuarievici Vîşinski l-a forţat să abdice, ameninţându-l că înpuşcă 1.000 de studenţi regalişti arestaţi.Actul abdicării a fost impus, şi nu consimţit.
Pe 30 decembrie, şedinţa Adunării Deputaţilor în care a fost abolită monarhia nu a avut cvorum. Comuniştii au adus din fabrici muncitori, pe post de parlamentari, care au votat.
10 mai 1866: Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen devine domnitorul României
La 10 mai 1866, principele german Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a devenit domnitorull României. Pe 10 mai 1877, 11 ani mai târziu, statul român îşi oficializa independenţa. Pe 10 Mai 1881, Romania devenea de jure regat.
Pe 10 mai, întotdeauna, românii au sărbătorit Ziua Naţională a României. Din 1867 până în 1947, când a fost înlăturată monarhia, iar regimul comunist a venit la putere.â
Meritul politicienilor români
Ideea de a avea în capul statului un prinţ dintr-o dinastie domnitoare din Europa Occidentală a aparţinut complet politicienilor români.
Context. După stingerea marilor dinastii pământene, Basarabii şi Muşatinii, a început lupta. Cele câteva zeci de mari familii boiereşti cu vechi sânge românesc erau egal îndreptăţite la tron.
Aceasta a dus la conflicte interne. Familiile Ghica, Sturza, Ştirbei, Cantacuzino şi alele au decis că e nevoie de un monarh imparţial, deasupra lor. Negocierile inevitabile cu ocupantul rus sau suzeranul turc au dovedit că rangurile mărunte nu sunt luate în seamă.
Divanurile Ad-Hoc din 1857
La Divanurile Ad-Hoc din 1857, românii au cerut Puterilor Garante, pe lângă Unire, şi un principe străin. Marile Puteri au refuzat şi una, şi alta. Atunci, marii boieri şi politicienii liberali au forţat mai întâi Unirea.
Aceasta prin dubla alegere domnitor a ofiţerului român Alexandru Ioan Cuza. Când guvernarea acestuia şi-a pierdut sprijinul, liderii politici l-au trimis pe liberalul Ion Brătianu la curţile europene, în căutarea prinţului străin.
Cel mai potrivit s-a dovedit a fi Carol I de Hohenzollern- Sigmaringen.
Cum a ajuns în ţară prinţul Carol de Hohenzollern-Sigmaringen
În 1866, la vârsta de 27 de ani, când printul Carol îşi făcea drum spre Bucureşti, era războiul dintre Austria şi Prusia. Şi el fiind ofiţer putea oricând să fie arestat şi să devină prizonierul trupelor cesaro-crăieşti.
Se şi povesteşte că o noapte întreagă a stat să-şi râcâie de pe o gentă de voiaj iniţiala C. Şi a circulat incognito, în chip de valet al unui domn care, de fapt, îl aducea în România.
Şi când a ajuns la Giurgiu şi a coborât de pe navă, căpitanul de pe nava austriacă a spus: «Să mă bată Dumnezeu, ăsta cred că era» – pentru ca pe mal erau foarte mulţi care-l aşteptau şi ridicau urale – «ăsta cred că a fost prinţul de Hohenzolern, cum l-am scăpat!».
, a povestit istoricul Silvian Ionescu.
10 mai 1966. Depunerea jurământului
Aventura venirii în România a prinţului Carol I nu s-a limitat la călătoria pe teritoriul inamic. Ca să ajungă la Bucureşti, trăsura principelui german a mers literalmente pe câmp. În Ţările Române, nu exista cale ferată şi pe multe trasee nici drumuri.
Sosirea în Capitală şi jurământul din biserica Patriarhiei au avut loc la miezul zilei de 10 Mai 1866. A fost începutul unui efort imens atât din partea lui Carol I, cât şi a politicienilor şi a oamenilor obişnuiţi.
Din cauza înapoierii ţării şi a problemelor financiare, noul domnitor a avut de aşteptat 10 ani ca să se angajeze în Războiul de Independenţă. Pentru că 10 mai 1877 a fost ziua în care statul Român şi-a declarat independenţa.
10 mai 1881. Proclamarea Regatului României
Curajul, munca şi modestia întemeietorului dinastiei au fost cel mai bine întruchipate de coroana pe care a primit-o la 10 Mai 1881. La trei ani de la război şi după tratativele de la Berlin din iunie-iulie 1878, independenţa statului român era acum recunoscută de toate Puterile Europei, ceea ce a permis ridicarea ţării la rangul de Regat.
Si în privinţa încoronării ca Rege al României, cumpătarea lui Carol a avut câştig de cauză.
Guvernul este de părere: coroanele sa fie foarte scumpe şi pompoase. Regele se declara cu hotarâre contra acestei idei, deoarece însemne scumpe regale nu corespund tradiţiilor ţării şi se potrivesc numai acolo un de ele au o valoarea istorică, fiind moştenirea secolelor trecute.
Pentru coroana română seculii nu sunt în trecut, ci în viitor. Dânsul propune ca pentru sine sa se facă la Arsenal o coroană de oţel, din unul din tunurile cucerite de la Plevna, iar pentru Regină să se facă o coroană simplă de aur, dacă se poate de unul din giuvaergiii din Bucureşti.
, se arată în Memoriile Regelui Carol.
Foarte multă vreme, noi am fost învățați la școală că independența a fost proclamată pe 9 mai. Acest șiretlic a fost folosit în timpul regimului comunist tocmai pentru a se disocia momentul proclamării Independenței de 10 Mai, Ziua Dinastiei și Ziua Națională a României.
, explică profesorul Alin Ciupală, de la Facultatea de Istorie de la Universitatea din Bucureşti.