Se împlinesc astăzi 10 ani de la atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 – bornă de hotar în deteriorarea mediului democratic de tip occidental în care trăim şi punct de inflexiune în intrarea umanităţii în era postdemocratică. O societate de tip confruntaţional, post-democraţie, croită după doctrina politică, economică, militară, socială şi culturală de tip neocon, indiferent cum i se spune acesteia în diferite state şi care îi sunt reprezentanţii locali în diferite state-naţiuni, a luat naştere progresiv, printr-o succesiune de şocuri globale generate probabil artificial, care au influenţat şi influenţează decisiv în rău lumea în care trăim.
thewebfairy
Acestea ar trebui să fie resturile Zborului 93, în Penssylvania, la locul impactului. Dar nu se vede nici o urmă de fuselaj de avion
Exemplul care ne este cel mai la îndemână nouă, românilor, este cazul Revoluției şi loviturii de stat din decembrie 1989. Ştim astăzi fără putinţă de tăgadă că, dincolo de revoluţia pe care am trăit-o, în background se afla o conspiraţie pregătită îndelung, cu benevolenţa serviciilor secrete străine şi sub monitorizarea atentă a celor sovietice, care doreau înlăturarea lui Ceauşescu.
Mai ştim şi care au fost conspiratorii: membrii Frontului Salvării Naţionale, susţinuţi intens de Kremlin pe filiere KGB şi GRU. Nu avem însă confirmarea oficială a acestui fapt indiscutabil, pentru că faptele încă nu sunt consacrate oficial astfel ca file de istorie şi pentru că Justiţia este împiedicată sistematic să-şi facă treaba de către actanţii loviturii de stat din spatele revoluţiei şi de către uneltele acestora.
La fel şi în cazul operaţiunii acoperite PSYOP de la 11 septembrie 2001 din Statele Unite. S-au scris tomuri groase pe acest subiect, s-au făcut filme documentare, unele mai bune, altele mai proaste, unele mai bine documentate, altele penibile, altele acceptabile. Campania de discreditare a acestor studii este continuă şi este alimentată sistematic în mainstream mass-media.
Să luăm câteva exemple de manipulare din presa românească a acestor zile. Adevarul prezintă o cronologie a evenimentelor din 11 septembrie. Aparent albă şi obiectivă, această cronologie este în realitate o dezinformare crasă. Ea începe cu următoarele:
„05.45 (12.45 ora României) Liderul reţelei teroriste, Mohammed Atta, şi un alt membru al echipei de atacatori, Abdulaziz al-Omari, trec prin sistemul de securitate de la Aeroportul Internaţional Portland (Maine) unde se îmbarcă spre Aeroportul Logan, din Boston, pentru a urca la bordul Zborului 11 al American Airlines.”
Ceea ce nu spune această relatare este că Atta şi companionii săi erau monitorizaţi intens de serviciile secrete americane şi occidentale de ani în şir, ba chiar protejaţi de către acestea.
Curierul naţional ne distrează cu următoarea afirmaţie de o debilitate logică incredibilă:
„Deşi a trecut deja un deceniu, Statele Unite luptă în continuare cu consecinţele atacurilor, confruntându-se cu două războaie costisitoare şi pierzând pentru totdeauna iluzia de a fi o superputere inatacabilă”
Ceea ce nu explică acest cotidian este că în zece ani Statele Unite şi-a consolidat statutul de jadarm global, chiar dacă a demonstrat (e la mintea cocoşului) că nu este deloc inatacabilă. Atentatele de la metroul londonez şi din gara madrilenă Atocha au acreditat de mult timp această realitate. Când nu poţi spune adevărul, colportezi platitudini corecte politic.
Puterea rostogoleşte realitatea falsă oficială a vinovăţiei Al Qaeda:
„Cu zece ani în urmă prea puţini americani auziseră de al-Qaida, iar guvernul federal ignora semnalele clare ale unui atac. O investigaţie realizată de ABC relevă etapele de planificare a atacurilor de către grupul responsabil pentru evenimentele de la 11 septembrie. În timp ce o parte a comunităţii de informaţii avertiza, Casa Albă dormita, iar CIA nu făcea schimb de informaţii cu FBI despre călătoriile teroriştilor. Datele din lunile august şi septembrie arată cum teroriştii au luat cursuri de zbor, cum şi-au cumpărat bilete de avion pentru 11 septembrie şi cuţite.”
În ultima frază a textului citat se afirmă o tâmpenie, de către un jurnalist prost documentat: cum am arătat, da, trei terorişti au luat cursuri de zbor, dar nu, nici unul nu şi-a luat brevetul, pentru că erau atât de slabi că nu l-au putut primi. Ca să nu mai vorbim că erau brevete de pilot amator pe aioane uşoare de tip Cessna, de exemplu, pe când mamuţii ultratehnologizaţi care au izbit turnurile gemene au nevoie de altfel de cunoştinţe de pilotaj. E ca şi cum ţi-ai imagina că un domn în etate, de 80 de ani, care nu ştie nici măcar să browseze pe calculator cu Internet Explorer, ar fi spart sistemul informatic al Pentagonului.
Libertatea ne smulge lacrimi de crocodil, sub semnătura lui Petru Calapodescu:
„Un deceniu de la oribilele atentate teroriste din SUA. De când sceleraţi ai unei organizaţii criminale conduse de un psihopat au lovit crunt naţiunea americană, sperând să o înspăimânte şi, deopotrivă, să disemineze groaza pe tot cuprinsul Terrei, dar n-au izbutit decât să coaguleze nu doar poporul american, ci toată lumea civilizată, într-o solidaritate totală, într-o reacţie fără ezitare şi neîmpăcată contra terorismului”
Cred că până acum sunt limbile cele mai scârboase pe care un jurnalist român. Este clar că majoritatea angajaţilor din presa mainstream românească, atunci când primesc o comandă pentru un text despre 11 septembrie 2001, o fac la şapirograf, ştiind exact ce trebuie să scrie. Nici nu ai pretenţii şi oricum dacă ar scrie altceva textul nu ar apărea. Că doară este libertatea presei, nu? Dar de la Petru Calapodescu, la experienţa sa, am alte pretenţii.
România liberă îl citează pe premierul italian Silvio Berlusconi:
„Am văzut, ca atâţia alţii, la televizor ce se întâmpla şi am început să plâng fără să pot să mă opresc”
Îl credem? Desigur, ni-l şi imaginăm pe Berlusconi plângând fără să se poată opri. În timpul unei petreceri bunga-bunga.
citeşte şi:
(1) 10 întrebări la care nu găsim răspuns
(2) Originile crizei. Atentatele din SUA
(3) Exerciţiile antitero ca diversiune
(4) Neo/teoconservatorii americani
(5) Între teoria conspiraţiei şi aberaţie
(7) Tehnica discreditării
(urmează)