home POLITICA 10 ani de la 9.11 (5) Între teoria conspiraţiei şi aberaţie

10 ani de la 9.11 (5) Între teoria conspiraţiei şi aberaţie

Share

Se împlinesc astăzi 10 ani de la atentatele teroriste de la 11 septembrie 2001 – bornă de hotar în deteriorarea mediului democratic de tip occidental în care trăim şi punct de inflexiune în intrarea umanităţii în era postdemocratică. O societate de tip confruntaţional, post-democraţie, croită după doctrina politică, economică, militară, socială şi culturală de tip neocon, indiferent cum i se spune acesteia în diferite state şi care îi sunt reprezentanţii locali în diferite state-naţiuni, a luat naştere progresiv, printr-o succesiune de şocuri globale generate probabil artificial, care au influenţat şi influenţează decisiv în rău lumea în care trăim.

Telenews – Human Rights Watch cere judecarea lui George W. Bush pentru crime de război
Multi îl consideră pe acest om prost, redus mintal, simplu. Există oe Internet caricaturi cu el pe post de maimuţă, ori vorbind la telefon cu receptorul ţinut invers. Totuşi, ne întrebăm: ce o fi în capul acestui om? Doarme bine noaptea? Poate încă să o facă?

Ce este o teorie a conspiraţiei? O prostie? Există sau nu există conspiraţii? Noi credem că da, ele există şi fac parte din natura, din firea umană. A afirma că ele nu există este o aberaţie. Omul conspiră mereu, unelteşte, pune la cale ceva la nivel micro şi macrosocial, după câtă putere și pricepere are. Se organizează. Uneori public, alteori în secret.

Întreaga istorie a omenirii poate fi citită şi astfel: o succesiune de conspiraţii, unele reuşite, altele eşuate. Există o conspirație care a creat condițiile pentru Revoluția Franceyă, așa cum există o alta care a dus la Restaurație.

Până să devină dușmanul de moarte al Imperiului Otoman, Vlad Țepeș a conspirat ani în şir contra acestuia din interiorul sistemului. Majestatea Sa Regele Mihai a conspirat până pe 23 august 1944 pentru întoarcerea armelor împotriva naziştilor. Există o conspiraţie în spatele asasinării lui Kennedy şi un procuror, Jim Garrison, care a condus o anchetă istorică despre aceasta.

În prezent, corectitudinea politică înstăpânită istoric ne prezintă nişte fapte istorice consacrate care au în spate conspiraţii ca fiind realităţi de neconstestat şi alte fapte istorice consacrate, de asemenea având în spate conspiraţii, ca fiind altfel decât s-au petrecut în realitate, anume fără conspiraţia din spate.

Asasinarea lui JFK în Dallas, Texas este amputată de componenta conspirativă, cu toate că se ştie că a fost o conpiraţie pentru o lovitură de stat, dată de establishmentul american contra unui preşedinte incomod, cu sprijinul serviciilor secrete.

Structurile oricărui stat, din antichitate începând, generează comploturi. Ele se nasc, normal, în cel mai mare secret, altfel nu ar mai fi comploturi. Secretul produce putere şi păstrarea sa reprezintă o formă de manifestare a puterii unui individ sau a unui grup de indivizi, anume complotiştii înşişi.

Dacă membrii FSN-ului predecembrist, fixați în structurile de putere de după lovitura de stat de confiscare a Revoluţiei din Decembrie 1989, nu ar fi păstrat pe cât posibil secretul conspiraţiei lor, puterea lor ar fi scăzut mult mai rapid.

Oamenii politici, militarii, reprezentanţii de frunte ai serviciilor secrete care au astfel de preocupări duc o viaţă dublă, schizofrenică. Formal, oficial, public, tot ce vorbesc, fiecare gest, fiecare schimă a feţei lor este monitorizată. Sunt antrenaţi să joace un rol. Îl joacă. Apoi, în singurătate, ori poate în cercul lor de complotişti, dau jos masca şi devin ei înşişi, complotând.

Cât de absurd li se părea oare americanilor dacă le spuneai în anul 1962 că același preşedinte, John Fitzgerald Kennedy, este afemeiat şi se droghează? Un nonsens. Cam la fel de absurd ni se pare astăzi să ne imaginăm că un grup de cetăţeni americani au pus la punct un atentat oribil contra propriilor cetăţeni şi împotriva sistemului democratic, a Constituţiei Statelor Unite, pentru a porni un aşa-zis război global contra terorismului, în realitate o conquista globală dominată exclusiv de scopuri de putere discreţionară.

Se poate medita asupra acestei stări de fapte: omul obişnuit, sub presiunea acestei succesiuni de realităţi alternative pe care le descoperă zilnic, informându-se, pentru că nu are nici timp, nici posibilitatea să verifice informaţia din surse credibile (care sută la sută nici nu mai există), ajunge la soluţia că nu mai crede nimic şi lasă realităţile alternative să-l bombardeze din infosferă, şi atât.

Astfel, individul, din cetăţean conştient, activ, este demobilizat şi alege să nu mai facă nimic , să stea departe, neştiind cum să acţioneze, scârbit de acţiune, de participare într-o lume coruptă, în care nu mai ştie nici în cine, nici în ce să creadă.

S-a demonstrat deja, de exemplu, că Saddam nu avea nici un fel de arme atomice, exact aşa cum declarase public anterior. Era oricum numai gura de el când ameninţa. Plusa, juca poker la cacialma, nu avea forţă militară şi nu mai avea forţă politică, deci a fost strivit de complexul militaro-industrial occidental.

Totuși, piesele puzzle-ului ce formează conspiraţia din spatele atentatelor 9.11 nu sunt puse cap la cap şi consacrate astfel public deliberat, pentru că actanţii conspiraţiei au un plan de putere în curs, pe care nu l-ar mai putea duce la bun sfârşit dacă ar fi devoalat public.

Ce este deci o teorie a conspiraţiei? O tâmpenie? O nebunie? O imbecilitate? De ce aşa? Pentru că pare neverosimilă opiniei publice, intoxicată cu minciuni de o maşină de propagandă care de pe vremea lui Goebbels nu a încetat să se perfecţioneze şi să îmbrace forme de manipulare tot mai subtile?

Asta să ne ajungă pentru a ne duce liniştiţi acasă, a ne lua un pet de doi litri de bere Bardenberger şi a ne bucura de viaţă, fără să ne punem probleme? Fără să ne gândim că raiul nostru de astăzi s-ar putea transforma mâine în infern?

Încă o dată: cine gândește? Cel care acceptă minciuna oficială, ori poate cel care își pune probleme și pune cap la cap niște fapte, niște realități, ajungând la o teorie verosimilă a conspirației? Și, dacă uneori se întâmplă ca vectorii unei astfel de teorii să aibă argumente, de ce să le spui: băiete, du-te și te culcă pentru că bați câmpii?

citeşte şi:
(1) 10 întrebări la care nu găsim răspuns
(2) Originile crizei. Atentatele din SUA
(3) Exerciţiile antitero ca diversiune
(4) Neo/teoconservatorii americani
(6) Revoluţia, lovitura de stat şi conspiraţia din 89
(7) Tehnica discreditării

(urmează)

Citeşte şi
In loc să ne confundăm cu creierul unic prin care respiră fluxul de idei oficial-confirmate,
Exemplul care ne este cel mai la îndemână nouă, românilor, este cazul Revoluției şi loviturii
Va trebui să înţelegem că orice sistem democratic conţine în sine germenii propriei sale decadenţe
Au fost între 15 şi 20 de exerciţii care au precedat direct atentatele, sunt legate
Cu puţin timp înainte de impactul primului avion cu WTC 1, o bancă de investiţii
Cum se explică faptul că musulmani fanatici, ce-şi obligau femeile să poarte văl islamic, au
~UNPR merge singura in alegeri~Alba ca Zapada se trezeste~Aurora Liiceanu isi lua salariul la Suveica,
Fabrice Arfi, reporter de investigaţii la Mediapart, a fost ameninţat cu moartea de un controversat
~Boc vrea sa-l dea jos pe seful agentiei de mediu~parlamentari pe linie de fuga~Apple dupa
Fortele de securitate sudaneze au confiscat duminica toate copiile editiei ziarului Al-Ahdath de la tipografii.
Share