România a fost anul trecut ţara din UE cu veniturlei publice raportate la PIB cele mai mici din UE (30,5%), cu excepţia Irlandei (care a fost într-o situaţie specială prin supraevaluarea PIB).
Potrivit datelor publicate de Eurostat, ne plasăm la o distanţă semnificativă în acest top ad-hoc de următoarele ţări, Lituania (33,8%) şi Bulgaria (36,1%).
De altfel, dacă am fi avut valori similare cu acestea ale intrărilor de bani la buget, nu am mai fi avut probleme cu îndeplinirea criteriului de deficit bugetar de maxim trei procente din PIB.
După o serie de scădere a veniturilor demarată în 2015, de-abia în acest an ar trebui să consemnăm o oarecare revenire a acestui indicator (296,3 miliarde lei la un PIB prognozat la 945 miliarde lei, adică un procentaj de 31,3%, conform celei mai recente rectificări bugetare).
În treacăt fie spus, seria statistică din perioada 2007 – 2009 seamănă la nivelul ponderii veniturilor în PIB cu cea din intervalul 2015 – 2017 şi a condus la acelaşi minim local situat de puţin peste pragul critic de 30%. Valoare care arată un stat fără mijloace solide, care să-i permită acoperirea angajamentelor luate în plan social şi pentru investiţii absolut necesare în infrastructură.