[vc_row][vc_column][vc_column_text]Din toamna acestui an, evenimentele şi dezvăluirile apărute l-au transformat pe tănârul Nicolae Mihai, nepotul Regelui, într-un veritabil pretendent la Tron. Pare o nebunie, în prezent este o soluţie fabulatorie, dar în prezent aşa arată lucrurile.
Primul trăsnet care a venit peste Casa Regală a fost decizia Margaretei şi a lui Radu Duda (autorul acestor rânduri nu mai poate acum să îi numească nici măcar formal pe aceşti oameni alteţe legale, principi etc.) de a-l dezmoşteni pe primţul Nicolae Mihai.
Al doilea, conexat cu primul şi reprezentând o culminare a acestuia, a fost dezvăluirea arghirofiliei celor care au aservit politic Stângii Reacţionare filoruse Casa Regală: Margareta, fiica Regelui Mihai I, şi soţul acesteia, Radu Duda.
Aceste două evoluţii duc la schimbări dramatice de perspectivă, situaţii şi potenţialităţi.
1. Compromiterea definitivă a Casei Regale de România
Credibilitatea actanţilor de azi ai Casei Regale este puternic perturbată. Ei sunt nişte mutanţi ai curentului regalist românesc, care a supravieţuit în toţi aceşti ani, în pofida tuturor vicisitudinilor, ba chiar se mai şi revigorase cumva în ultimii ani.
2. Victimizarea prinţului Nicolae în ochii opiniei publice l-a încărcat
Prinţul Nicolae Mihai acum primeşte constant acelaşi îndemn de la admiratorii săi, pe pagina sa de Facebook: să se pregătească pentru ziua în care va deveni regele României. Admiratorii de pe Facebook îl numesc constant (evident, în mod eronat, din păcate) „Alteţă” şi „Majestate”.
Dar care sunt şansele ca acest lucru să se întâmple? După cum stau lucrurile în prezent, extrem de mici. Regele Mihai I este prizonierul Margaretei şi a lui Duda. Linia dinastică directă a lui Carol I, prin Mihai, este astfel închisă.
Culmea, chiar de către urmaşii comuniştilor, marii adversari ai monarhiei constituţionale. Este clar astfel despre ce fel de închidere vorbim: este închisă în primul rând prin compromitere, indiferent cine va fi vlăstarul Casei Regale care îi va succeda dinastic Margaretei.
Al doilea plan este cel politic intern. Există trei centuri de siguranţă instaurate de actualul establishment politic românesc:
PRIMA Vectorii cei mai importanţi de opinie din România afirmă că monarhia constituţională este un sistem depăşit, învechit, ceea ce evident că este o minciună – monarhia constituţională este cel mai modern sistem de guvernare existent în prezent în lume. Ei instaurează această falsă realitate în minţile multor români.
A DOUA Clasa politică actuală gardează cu cerbicie actuala stare de fapt, opunându-se oricărei încercări de revenire la monarhia constituţională – iar acestea nici nu prea există şi, dacă se manifestă, sunt palide şi greu credibile.
A TREIA Chiar dacă acest lucru s-ar petrece, sub presiunea unor mişcări de protest masive, de exemplu, opţiunea de avarie ar fi de a aduce progenitura „legitimă”, controlată de Sistem.
Este clar că, atâta timp cât actualul establishment care conduce România nu este zgâlţâit din temelii, nu se va putea face nimic. Pentru o revenire ca pretendent la Tron a lui Nicolae Mihai, ar trebui ca actuala conducere a Casei Regale să îl readucă din exil sau ca Parlamentul să decidă, asemănător cu ce s-a petrecut la 1866, aducerea echivalentului unui principe străin.
[/vc_column_text][/vc_column][/vc_row][vc_row][vc_column][vc_raw_html]JTNDZGl2JTIwaWQlM0QlMjJmYi1yb290JTIyJTNFJTNDJTJGZGl2JTNFJTNDc2NyaXB0JTNFJTI4ZnVuY3Rpb24lMjhkJTJDJTIwcyUyQyUyMGlkJTI5JTIwJTdCJTIwJTIwdmFyJTIwanMlMkMlMjBmanMlMjAlM0QlMjBkLmdldEVsZW1lbnRzQnlUYWdOYW1lJTI4cyUyOSU1QjAlNUQlM0IlMjAlMjBpZiUyMCUyOGQuZ2V0RWxlbWVudEJ5SWQlMjhpZCUyOSUyOSUyMHJldHVybiUzQiUyMCUyMGpzJTIwJTNEJTIwZC5jcmVhdGVFbGVtZW50JTI4cyUyOSUzQiUyMGpzLmlkJTIwJTNEJTIwaWQlM0IlMjAlMjBqcy5zcmMlMjAlM0QlMjAlMjIlMkYlMkZjb25uZWN0LmZhY2Vib29rLm5ldCUyRnJvX1JPJTJGc2RrLmpzJTIzeGZibWwlM0QxJTI2dmVyc2lvbiUzRHYyLjMlMjIlM0IlMjAlMjBmanMucGFyZW50Tm9kZS5pbnNlcnRCZWZvcmUlMjhqcyUyQyUyMGZqcyUyOSUzQiU3RCUyOGRvY3VtZW50JTJDJTIwJTI3c2NyaXB0JTI3JTJDJTIwJTI3ZmFjZWJvb2stanNzZGslMjclMjklMjklM0IlM0MlMkZzY3JpcHQlM0UlM0NkaXYlMjBjbGFzcyUzRCUyMmZiLXBvc3QlMjIlMjBkYXRhLWhyZWYlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZQcmluY2lwZWxlTmljb2xhZWFsUm9tYW5pZWklMkZwb3N0cyUyRjEwMDUwNjQ3NTYyMTEwMTIlM0EwJTIyJTIwZGF0YS13aWR0aCUzRCUyMjUwMCUyMiUzRSUzQ2RpdiUyMGNsYXNzJTNEJTIyZmIteGZibWwtcGFyc2UtaWdub3JlJTIyJTNFJTNDYmxvY2txdW90ZSUyMGNpdGUlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZQcmluY2lwZWxlTmljb2xhZWFsUm9tYW5pZWklMkZwb3N0cyUyRjEwMDUwNjQ3NTYyMTEwMTIlM0EwJTIyJTNFJTNDcCUzRVRyaWNvbG9yJTIxJTNDJTJGcCUzRVBvc3RlZCUyMGJ5JTIwJTNDYSUyMGhyZWYlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZQcmluY2lwZWxlTmljb2xhZWFsUm9tYW5pZWklMkYlMjIlM0VOaWNvbGFlJTIwZGUlMjBSb3VtYW5pZSUyME1lZGZvcnRoJTIwTWlsbHMlM0MlMkZhJTNFJTIwb24lMjZuYnNwJTNCJTNDYSUyMGhyZWYlM0QlMjJodHRwcyUzQSUyRiUyRnd3dy5mYWNlYm9vay5jb20lMkZQcmluY2lwZWxlTmljb2xhZWFsUm9tYW5pZWklMkZwb3N0cyUyRjEwMDUwNjQ3NTYyMTEwMTIlM0EwJTIyJTNFOSUyME5vaWVtYnJpZSUyMDIwMTUlM0MlMkZhJTNFJTNDJTJGYmxvY2txdW90ZSUzRSUzQyUyRmRpdiUzRSUzQyUyRmRpdiUzRQ==[/vc_raw_html][/vc_column][/vc_row]
Aşadar, soluţia ar fi cumva aceeaşi ca şi acum 149 de ani: aducerea unui principe străin, care să nu fie legat de obiceiurile toxice ale pământului şi să se dedice propăşirii neamului românesc.
La 1866, aducerea lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a fost soluţia oferită de clasa politică de atunci la dictatura cuzistă şi la domnitorii pământeni din monarhiile elective de până atunci, corupţi, tributari familioanelor clientelare, care trebuiau hrănire cu bani, moşii, onoruri şi funcţii.
Acum, întruchiparea acelor Bibescu şi Duca Vodă de pomină au devenit Margareta şi Duda. Tatăl Majestăţii Sale Regele, Carol al II-lea, a fost primul semnal că avem o casă regală ce începe să se autohzonizeze, luând tarele locului. Acum, acestea au ieşit pe feţele membrilor Casei Regale, ca nişte furunculi mari, supurând puroi.
Până în toamna care a trecut, soluţia cea mai vehiculată de ieşire din impas (ce nici nu era atât de clar ca acum) era a altoirii dinastiei româneşti cu prinţul Charles al Marii Britanii, care să devină într-o zi Regele Carol al III-lea al României.
Acum, perspectiva se schimbă complet, iar acest principe „străin” ar fi Nicolae Mihai, ce ar putea să devină Regele Mihai al II-lea al României.
Regaliştii români sunt deznădăjduiţi. Ei ştiu că, în actualul context intern, e imposibil, dar cine mai ştie ce ne poate rezerva viitorul?
Cert este că o asemenea soluţie dinastică ar presupune ca prinţul Nicolae să se înconjoare cu consilieri de cu totul altă factură decât căzăturile securistoid-comunistoide care puiesc la Casa Regală acum.