Conform acestui proiect de lege, explica liderul MediaSind Cristi Godinac, Ramura Mass-Media este desfiintata. Rezultatul este ca presa se va mercenariza, pentru ca nu vom mai avea Contract Colectiv, nici Cod Deontologic.
descarca proiectul de lege in format .doc
In ceea ce priveste miscarea sindicala, s-a desfiintat dobandirea reprezentativitatii prin afilierea la o organizatie sindicala reprezentativa la nivel de ramura sau national.
Introducerea unor criterii de reprezentativitate de 50% +1 a angajatilor dintr-o unitate va duce la disparitia contractelor colective de munca in societatile comerciale, iar angajatii vor deveni sclavi pe plantatie.
Varianta 26.11.2010
Document de lucru
Proiect de Lege privind
Codul Dialogului Social
TITLUL I
Capitolul 1
Definiţii
Art. 1
În sensul prezentei legi se definesc următorii termeni:
(1) partenerii sociali – organizaţii sindicale si angajatori sau organizaţii de angajatori ce reprezinta 
interese colective şi care în aceasta calitate interacţioneaza în procesul de dialog social;
FOTO: PrayerWarriors
(2) dialog social – procesul voluntar prin care partenerii sociali se informează, se consultă şi negociază în vederea stabilirii unor acorduri în probleme de interes comun. Dialogul social poate fi bipartit – numai între angajatori si angajaţi sau tripartit – autorităţi publice, sindicate, patronate;
(3) acord colectiv – convenţia încheiată în formă scrisă între organizaţiile sindicale ale funcţionarilor publici sau reprezentanţii acestora şi reprezentanţii autorităţii sau instituţiei publice;
(4) angajator – persoana fizică sau juridică parte la contracte de muncă ori raporturi de serviciu cu angajaţii, în conformitate cu legislaţia în vigoare;
(5) angajat – persoana fizică, parte a unui contract individual de muncă sau raport de serviciu, care prestează muncă pentru şi sub autoritatea unui angajator şi beneficiază de drepturile prevăzute de lege, precum şi de prvederile contractele sau acordurilor colective de muncă aplicabile;
(6) reprezentanţii angajaţilor – reprezentanţii organizaţiilor sindicale sau angajaţilor aleşi şi mandataţi să-i reprezinte pe aceştia, potrivit legii;
(7) informare – transmiterea de date de către angajator către sindicat sau, după caz, către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor, pentru a le permite să se familiarizeze cu problematica dezbaterii şi să o examineze în cunoştinţă de cauză;
(8) consultare – schimbul de opinii în cadrul dialogului stabilit între angajator şi sindicate sau, după caz, reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
(9) negociere colectivă – negocierea între angajator sau organizaţia de angajatori pe de o parte şi angajaţi, reprezentaţi de sindicate sau în alt mod prevăzut de lege de cealaltă parte, care urmăreşte reglementarea relaţiilor de muncă sau de serviciu între cele două părţi; 2
(10) contractul colectiv de muncă – convenţia încheiată în formă scrisă între angajator sau organizaţia de angajatori, pe de o parte, şi angajaţi, reprezentaţi de sindicate sau de reprezentanţii angajaţilor de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauze privind drepturile şi obligaţiile ce decurg din relaţiile de muncă. Prin încheierea contractelor colective de muncă, se urmăreşte promovarea şi apărarea intereselor părţilor semnatare, prevenirea sau limitarea conflictelor colective de muncă in vederea asigurării păcii sociale;
(11) organizaţia de angajatori – organizaţia constituită conform legii de către angajatorii definiţi la alin. (4).
(12) unitate – persoana juridică care angajează forţă de muncă şi nu are în componenţă, subordine sau coordonare alte persoane juridice;
(13) grupul de unităţi – se poate constitui din unităţi care au acelaşi obiect principal de activitate conform codului din Clasificarea Activităţilor din Economia Naţională, denumit în continuare cod C.A.E.N.
Companiile Naţionale şi Regiile Autonome pot constitui grupuri de unităţi dacă au în componenţă, în subordine sau în coordonare alte persoane juridice care angajează forţă de muncă;
(14) sector bugetar – totalitatea unităţilor al căror personal este plătit din bugetul consolidat al statului, conform prevederilor legale;
(15) sector privat – totalitatea unitaţilor cu capital integral sau majoritar privat;
(16) depozitar al contractului colectiv de muncă – autoritatea publică competentă să înregistreze contractul colectiv de muncă;
(17) conflict de muncă – conflictul dintre angajaţi şi angajatori privind interesele cu caracter economic, profesional sau social ori drepturile rezultate din desfăşurarea raporturilor de muncă sau de serviciu;
(18) conflict colectiv de muncă denumit şi conflict de interese – conflictul de muncă ce intervine între angajaţi şi angajatori care are ca obiect începerea, desfăşurarea sau încheierea negocierilor privind contractele sau acordurile colective de muncă;
(19) conflict individual de muncă denumit şi conflict de drepturi – conflictul de muncă ce are ca obiect exercitarea unor drepturi sau îndeplinirea unor obligaţii ce decurg din contractele individuale şi colective de muncă sau din acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, precum şi din legi sau din alte acte normative.
De asemenea, sunt considerate conflicte individuale de muncă următoarele:
a) conflictele în legătură cu plata unor despăgubiri pentru acoperirea prejudiciilor cauzate de părţi prin neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a obligaţiilor stabilite prin contractul individual de muncă sau raportul de serviciu;
b) conflictele în legătură cu constatarea nulităţii contractelor individuale de muncă, ori a unor clauze ale acestora;
c) conflictele în legătură cu constatarea încetării raporturilor de serviciu, ori ale unor clauze ale acestora.
(20) părţi îndreptăţite să negocieze un contract colectiv de muncă – organizaţii sindicale sau de angajatori care întrunesc condiţiile legale de reprezentativitate pentru a participa la negocierea unui contract colectiv de muncă 3
TITLUL II
Sindicatele
Capitolul 1
Dispoziţii generale
Art. 2
(1) Sindicatele, federaţiile şi confederaţiile sindicale, denumite în continuare organizaţii sindicale, sunt constituite de către angajaţi pe baza dreptului de liberă asociere în scopul apărării drepturilor acestora prevăzute în contractele colective şi individuale de muncă sau în acordurile colective de muncă şi raporturile de serviciu, precum şi în legislaţia naţională, în pactele, tratatele şi convenţiile internaţionale la care România este parte, pentru promovarea intereselor lor profesionale, economice şi sociale.
(2) Organizaţiile sindicale sunt independente faţă de autorităţile publice, de partidele politice şi de patronate.
Art. 3
(1) Persoanele încadrate cu contract individual de muncă, funcţionarii publici, persoanele care exercită potrivit legii o meserie sau o profesiune în mod independent, membrii cooperatori şi agricultorii au dreptul, fără nici o îngrădire sau autorizare prealabilă, să constituie şi să adere la o organizaţie sindicală.
(2) Pentru constituirea unui sindicat este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi din aceeaşi unitate, domeniu de activitate definit prin apartenenţa la aceeaşi diviziune, grupă sau clasă conform codului CAEN sau ramură. Lista ramurilor este prezentată în anexa 5.
(3) Pentru constituirea unui sindicat profesional este necesar un număr de cel puţin 15 angajaţi care exercită aceeaşi profesiune, chiar dacă îşi desfăşoara activitatea la angajatori diferiţi.
(4) Nici o persoană nu poate fi constrânsă să facă sau să nu facă parte, să se retragă sau nu dintr-o organizaţie sindicală.
(5) O persoană poate face parte în acelaşi timp numai dintr-o singură organizaţie sindicală la acelaşi angajator.
(6) Salariaţii minori, de la împlinirea vârstei de 16 ani, pot fi membri ai unei organizaţii sindicale, fără a fi necesară încuviinţarea prealabilă a reprezentanţilor lor legali. 4
Art. 4
Persoanele care deţin funcţii de demnitate publică conform legii, magistraţii, personalul militar din aparatul Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerului de Interne, Ministerului Justiţiei, Serviciului Român de Informaţii, Serviciului de Protecţie şi Pază, Serviciului de Informaţii Externe şi Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi din unităţile aflate în subordinea acestora nu pot constitui şi/sau adera la o organizaţie sindicală.
Capitolul 2
Constituirea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor sindicale
Secţiunea 1
Statutele organizaţiilor sindicale
Art. 5
Constituirea, organizarea, funcţionarea, reorganizarea şi încetarea activităţii unei organizaţii sindicale se reglementează prin statutul adoptat de membrii săi, cu respectarea prvederilor legale. În absenţa unor prevederi statutare exprese cu privire la reorganizarea şi încetarea activităţii organizaţiei sindicale se vor aplica dispoziţiile de drept comun privind încetarea persoanelor juridice.
Art. 6
(1) Statutele organizaţiilor sindicale cuprind prevederi cel puţin cu privire la:
a) scopul constituirii, denumirea şi sediul organizaţiei sindicale;
b) modul în care se dobândeşte şi încetează calitatea de membru al organizaţiei sindicale;
c) drepturile şi îndatoririle membrilor;
d) modul de stabilire şi încasare a cotizaţiei;
e) organele executive de conducere, denumirea acestora, modul de alegere şi de revocare, durata mandatelor şi atribuţiile lor;
f) condiţiile şi normele de deliberare pentru modificarea statutului şi de adoptare a hotărârilor;
g) mărimea şi compunerea patrimoniului iniţial;
h) divizarea, comasarea sau dizolvarea organizaţiei sindicale, transmiterea ori, după caz, lichidarea patrimoniului;
(2) Clauzele statutare contrare legilor în vigoare sunt nule de drept.
Art. 7 5
(1) Organizaţiile sindicale au dreptul de a-şi elabora reglementări proprii, de a-şi alege liber reprezentanţii, de a-şi organiza gestiunea şi activitatea şi de a-şi formula programe proprii de acţiune, cu respectarea legii.
(2) Este interzisă autorităţilor publice, angajatorilor şi organizaţiilor acestora orice intervenţie de natură să limiteze ori să împiedice exercitarea drepturilor prevăzute la alin.(1).
Secţiunea 2
Conducerea organizaţiilor sindicale
Art. 8
Pot fi aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale persoane care au capacitate de exerciţiu deplină şi nu execută pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesiune de natura aceleia de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii.
Art. 9
Membrilor organelor de conducere alese ale organizaţiilor sindicale li se asigură protecţia legii contra oricăror forme de condiţionare, constrângere sau limitare în exercitarea funcţiilor lor.
Art. 10
(1) Sunt interzise modificarea şi/sau desfacerea contractelor individuale de muncă ale membrilor organizaţiilor sindicale, pentru motive care privesc activitatea sindicală.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător şi raporturilor de serviciu ale funcţionarilor publici.
Art. 11
(1) Pe perioada în care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală contractul său individual de muncă sau, după caz, raportul de serviciu se suspendă.
(2) Perioada in care persoana aleasă în organul de conducere este salarizată de organizaţia sindicală constituie vechime în muncă.
Art. 12
Prin contractele colective de muncă sau, după caz, prin acorduri privind raporturile de serviciu se pot stabili, în condiţiile legii, şi alte măsuri de protecţie în afara celor prevăzute la art. 10 alin. (1), (2) şi (4) şi la art. 11 pentru cei aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale. 6
Art. 13
Organul executiv de conducere al organizaţiei sindicale are obligaţia de a ţine evidenţa numărului de membri, a încasărilor şi cheltuielilor de orice fel.
Secţiunea 3
Dobândirea personalităţii juridice
Art. 14
(1) Pentru dobândirea personalităţii juridice de către sindicat, împuternicitul special al membrilor fondatori ai sindicatului, prevăzut în procesul-verbal de constituire, trebuie să depună o cerere de înscriere la judecătoria în a cărei rază teritorială îşi are sediul aceasta.
(2) La cererea de înscriere a sindicatului se anexează originalul şi câte două copii certificate de reprezentantul legal de pe următoarele acte:
a) procesul-verbal de constituire a sindicatului, semnat de cel puţin 15 membri fondatori;
b) statutul;
c) lista membrilor organului executiv de conducere al sindicatului, cu menţionarea numelui, prenumelui, codului numeric personal, profesiunii şi domiciliului acestora;
d) procura notarială de reprezentare pentru împuternicitul special, nominalizat prin procesul verbal prevăzut la lit. a).
Art. 15
(1) Judecătoria competentă, potrivit art.14 alin. (1), la primirea cererii de înscriere este obligată ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea acesteia, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art.14 alin. (2);
b) dacă actul constitutiv şi statutul sindicatului sunt conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea sindicatului nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe împuternicitul special prevăzut la art.14 alin. (1), căruia îl solicită, în scris, remedierea neregularităţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
(3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevăzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai sindicatului.
(4) Instanţa pronunţă o hotărâre motivată de admitere sau de respingere a cererii.
(5) Hotărârea judecătoriei se comunică sindicatului şi angajatorului, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.
.
Art. 16
(1) Hotărârea judecătoriei este supusă numai recursului. 7
(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
(3) Recursul se judecă cu citarea împuternicitului special al membrilor fondatori ai sindicatului. Instanţa de recurs redactează decizia în termen de 5 zile de la pronunţare.
Art. 17
(1) Judecătoria este obligată să ţină un registru special, în care se înscriu: denumirea şi sediul sindicatului, numele şi prenumele membrilor organului executiv de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu.
.
Art. 18
Sindicatul dobândeşte personalitate juridică de la data înscrierii în registrul special prevăzut la art.17 alin. (1) a hotărârii judecătoreşti definitive şi irevocabile de admitere a cererii.
Art. 19
Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie sindicatului, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art.14 alin. (2), în copii certificate de împuternicitul special, se va păstra în arhiva judecatoriei.
Art. 20
(1) Sindicatul este obligat să aducă la cunoştinţă judecătoriei unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum şi orice schimbare în compunerea organului executiv de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile, în mod corespunzător, dispoziţiile art.14 – art.19.
(3) Judecătoria este obligată să menţioneze în registrul special prevăzut la art.17 alin. (1) modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea organului executiv de conducere al sindicatului.
Secţiunea 4
Patrimoniul organizaţiei sindicale
Art. 21
Bunurile mobile şi imobile din patrimoniul organizaţiilor sindicale pot fi folosite numai potrivit intereselor membrilor de sindicat, fără a putea fi împărţite între aceştia.
Art. 22 8
(1) Organizaţia sindicală poate dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile şi imobile necesare realizării scopului pentru care este înfiinţată.
(2) Organizaţiile sindicale care au dobândit reprezentativitatea, în condiţiile legii, pot negocia prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate punerea la dispoziţia acestora a spaţiilor necesare funcţionarii, precum şi a altor facilitaţi.
(3 ) Pentru construirea de sedii proprii confederaţiile şi federaţiile sindicale reprezentative pot primi, în condiţiile prevăzute de lege, în concesiune sau cu chirie, terenuri din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă.
Art. 23
Bunurile mobile şi imobile dobândite de către o organizaţie sindicală de la autorităţile publice centrale sau locale, cu titlu gratuit sau oneros, ori primite în folosinţă nu pot fi utilizate, direct sau indirect, în scopuri patrimoniale.
Art. 24
(1) Cotizaţia plătită de membrii sindicatului este deductibilă din baza de calcul a impozitului pe venit, în cuantum de maximum 2% din venitul brut realizat.
(2) Cotizaţia stabilită conform alin.(1), se distribuie către formele asociative de organizare sindicală la care sunt afiliate, după cum urmează: 30% către federaţie şi 10% catre confederaţie.
Art. 25
Organizaţia sindicală poate, în condiţiile prevăzute de statut:
a) să sprijine material membrii săi în exercitarea profesiunii;
b) să constituie case de ajutor proprii;
c) să editeze şi să tipărească publicaţii proprii;
d) să înfiinţeze şi să administreze, în condiţiile legii, în interesul membrilor săi, unităţi sociale, de cultură, învăţământ şi cercetare în domeniul activităţii sindicale, societăţi comerciale, de asigurări, precum şi bancă proprie;
e) să constituie fonduri proprii pentru ajutorarea membrilor săi;
f) să organizeze şi să sprijine material şi financiar activitatea sportivă în asociaţii şi în cluburi sportive, precum şi activităţi cultural-artistice.
Art. 26
(1) Controlul activităţii financiare proprii a organizaţiilor sindicale se realizează prin comisia de cenzori care funcţionează potrivit statutului.
(2) Controlul asupra activităţii economico-financiare desfăşurate de organizaţiile sindicale, precum şi asupra stabilirii şi virării obligaţiilor faţă de bugetul de stat se realizează de către organele administraţiei de stat competente, potrivit legii. 9
Secţiunea 5
Atribuţiile organizaţiilor sindicale
Art. 27
În vederea realizării scopului pentru care sunt constituite, organizaţiile sindicale au dreptul să folosească mijloace specifice, cum sunt: negocierile, procedurile de soluţionare a litigiilor prin conciliere mediere,arbitraj sau greva, petiţia, protestul, pichetul, marşul, mitingul şi demonstraţia, în condiţiile prevăzute de lege.
Art. 28
(1) Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele şi acordurile colective de muncă, contractele individuale de muncă şi raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.
(2) În exercitarea atribuţiilor prevăzute la alin. (1) organizaţiile sindicale au dreptul de a întreprinde orice acţiune prevăzută de lege, inclusiv de a formula acţiune în justiţie în numele membrilor lor, în baza unui mandat solemn. Acţiunea nu va putea fi introdusă sau continuată de organizaţia sindicală dacă cel în cauză se opune sau renunţă la judecată in mod expres.
Art. 29
Organizaţiile sindicale pot adresa autorităţilor publice competente, potrivit art.73 din Constituţie, propuneri de legiferare în domeniile de interes sindical.
Art. 30
(1) Angajatorul are obligaţia de a invita delegaţii aleşi ai sindicatului reprezentativ să participe în consiliul de administraţie sau alt organ asimilat acestuia la discutarea problemelor de interes profesional, economic, social.
(2) În scopul apărării drepturilor şi promovării intereselor profesionale, economice şi social ale membrilor, organizaţiile sindicale reprezentative vor primi de la angajatori sau de la organizaţiile acestora informaţiile necesare pentru negocierea contractelor colective de muncă sau, după caz, acordurilor colective de muncă, în condiţiile legii.
(3) Hotărârile consiliului de administraţie sau ale altor organe asimilate acestuia, privitoare la probleme de interes profesional, economic şi social, vor fi comunicate în scris sindicatului, în termen de două zile lucrătoare de la data desfăşurării şedinţei.
Art. 31 10
La cererea organizaţiilor sindicale afiliate, federaţiile sau confederaţiile sindicale reprezentative, după caz, pot delega reprezentanţi care să le asiste sau să le reprezinte interesele în relaţia angajatorii sau organizaţiile acestora.
Secţiunea 6
Raporturile organizaţiilor sindicale cu membrii lor
Art. 32
Raporturile dintre organizaţiile sindicale şi membrii lor sunt reglementate prin statutele acestora.
Art. 33
(1) Membrii unei organizaţii sindicale au dreptul de a se retrage din organizaţia sindicală fără a avea obligaţia de a arăta motivele.
(2) Membrii care se retrag din organizaţia sindicală nu pot cere restituirea sumelor depuse drept cotizaţie sau a sumelor ori bunurilor donate.
Art. 34
Membrii aleşi în organele executive de conducere ale organizaţiilor sindicale, personalul de specialitate şi administrativ din aparatul acestora pot fi salarizaţi din fondurile organizaţiilor sindicale.
Art. 35
(1) Membrii aleşi în organele executive de conducere ale sindicatului, care lucrează nemijlocit în unitate în calitate de angajaţi au dreptul la reducerea programului lunar cu un număr de zile pentru activităţi sindicale.
(2) Zilele neutilizate pentru activitate sindicală într-o lună nu pot fi reportate pentru luna următoare.
(3) Persoanele care pot beneficia de zilele prevăzute la alin. 1, precum şi numarul exact al acestora se stabilesc prin contractul sau acordul colectiv de munca.
(4) Modalitatea de desfăşurare a activitatilor sindicale in timpul programului normal de lucru se stabileşte de către parţi prin contractul sau acordul colectiv de munca.
Capitolul 3
Reorganizarea şi dizolvarea organizaţiilor sindicale 11
Art. 36
În cazul reorganizării unei organizaţii sindicale, hotărârile asupra patrimoniului se iau conform prevederilor din statut.
Art. 37
Organizaţiile sindicale se pot dizolva prin hotărârea membrilor sau a delegaţilor acestora, adoptată conform statutelor proprii.
Art. 38
(1) În cazul dizolvării, patrimoniul organizaţiei sindicale se împarte conform dispoziţiilor din statut sau, în lipsa unor astfel de prevederi, potrivit hotărârii adunării de dizolvare.
(2) Dacă statutul nu prevede modul de distribuire a patrimoniului şi nici adunarea de dizolvare nu a luat o hotărâre în această privinţă, tribunalul judeţean sau al municipiului Bucureşti, după caz, sesizat de oricare membru al organizaţiei sindicale, hotărăşte asupra distribuirii patrimoniului.
Art. 39
(1) În termen de 5 zile de la dizolvare, conducătorii organizaţiei sindicale dizolvate sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să ceară instanţei judecătoreşti competente, care a operat înscrierea ei în registrul special ca persoană juridică, să facă menţiunea dizolvării organizaţiei sindicale.
(2) După împlinirea termenului de 5 zile orice persoană interesată din rândul membrilor organizaţiei sindicale poate să ceară instanţei judecătoreşti competente efectuarea menţiunii prevăzute la alin. (1).
(3) Această menţiune se va face pe pagina şi la locul unde s-a făcut înscrierea în registrul special.
Art. 40
(1) Organizaţiile sindicale nu pot fi dizolvate şi nu li se poate suspenda activitatea în baza unor acte de dispoziţie ale autorităţilor administraţiei publice sau ale patronatelor.
(2) În cazul în care o organizaţie sindicală nu mai întruneşte condiţiile minime de constituire prevăzute la art.3 alin.(2), orice terţ interesat poate solicita instanţei competente dizolvarea organizaţiei în cauză în baza unei cereri motivate.
Capitolul 4
Forme de asociere a organizaţiilor sindicale
Art. 41 12
(1) Organizaţiile sindicale legal constituite se pot asocia după criteriul ramurii sau domeniului de activitate, al profesiunii sau după criteriul teritorial.
(2) Două sau mai multe sindicate din aceeaşi ramură sau domeniu de activitate se pot asocia în vederea constituirii unei federaţii sindicale.
(3) Două sau mai multe federaţii sindicale din ramuri sau domenii de activitate diferite se pot asocia în vederea constituirii unei confederaţii sindicale.
(4) Federaţiile şi confederaţiile sindicale pot constitui din organizaţiile sindicale afiliate uniuni sindicale teritoriale.
Art. 42
(1) Federaţiile şi confederaţiile constituite prin asociere, potrivit art.41 alin. (2) şi (3), dobândesc personalitate juridică potrivit dispoziţiilor prezentei legi.
(2) În vederea dobândirii personalităţii juridice, împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei va depune la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul aceasta, o cerere pentru dobândirea personalităţii juridice, însoţită de următoarele acte:
a) hotărârea de constituire a federaţiei sau confederaţiei;
b) hotărârile organizaţiilor sindicale de a se asocia într-o federaţie sau confederaţie, semnate de reprezentanţii legali ai acestora;
c) copii legalizate ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice, rămase definitive şi irevocabile ale organizaţiilor sindicale care se asociază;
d) statutul federaţiei sau confederaţiei constituite;
e) lista membrilor din organul executiv de conducere, cu numele, prenumele, codul numeric personal şi funcţia acestora.
Art. 43
Uniunile sindicale teritoriale, constituite potrivit art.41 alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor sindicale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei va depune o cerere de dobândire a personalităţii juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul uniunea, însoţită de hotărârea federaţiei sau a confederaţiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor şi de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice ale acestora, rămase definitive si irevocabile.
Art. 44
(1) Tribunalul competent prevăzut la art.42 alin. (2) şi la art. 43, după caz, este obligat ca, în termen de cel mult 5 zile de la înregistrarea cererii, să examineze:
a) dacă s-au depus actele prevăzute la art.42 alin. (2) sau la art.43, după caz;
b) dacă actul constitutiv şi statutul organizaţiilor sindicale sunt conforme prevederilor legale în vigoare.
(2) În cazul în care constată că cerinţele legale pentru constituirea organizaţiilor sindicale nu sunt îndeplinite, preşedintele completului de judecată îl citează în camera de consiliu pe 13
împuternicitul special prevăzut la art.42 alin. (2) şi la art.43, căruia îi solicită, în scris, remedierea neregularităţilor constatate, în termen de cel mult 7 zile.
(3) În cazul în care sunt întrunite cerinţele prevăzute la alin. (1), instanţa va proceda la soluţionarea cererii în termen de 10 zile, cu citarea împuternicitului special.
(4) Instanţa pronunţă o hotărâre motivată de admitere sau respingere a cererii.
(5) Hotărârea tribunalului se comunică organizaţiei, în termen de cel mult 5 zile de la pronunţare.
Art. 45
(1) Hotărârea tribunalului este supusă numai recursului.
(2) Termenul de recurs este de 15 zile şi curge de la comunicarea hotărârii. Pentru procuror termenul de recurs curge de la pronunţare.
(3) Recursul se judecă cu celeritate, cu citarea împuternicitului special. Instanţa de recurs redactează decizia, în termen de 5 zile de la pronunţare.
Art. 46
(1) Tribunalele sunt obligate să ţină un registru special, în care vor consemna: denumirea şi sediul organizaţiilor sindicale constituite prin asociere, numele şi prenumele membrilor organului executiv de conducere, codul numeric personal al acestora, data înscrierii, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu.
Art. 47
Organizaţia sindicală constituită prin asociere dobândeşte personalitate juridică de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de admitere a cererii de înscriere în registrul special.
Art. 48
Originalul procesului-verbal de constituire şi al statutului, împreună cu câte un exemplar al celorlalte acte depuse se restituie organizaţiei sindicale constituite prin asociere, iar al doilea exemplar al tuturor actelor prevăzute la art.42 alin. (2) sau la art.43, în copii certificate de împuternicitul special, se va păstra în arhiva tribunalului.
Art. 49
(1) Organizaţia sindicală constituită prin asociere este obligată să aducă la cunoştinţă tribunalului unde s-a înregistrat, în termen de 30 de zile, orice modificare ulterioară a statutului, precum şi orice schimbare în compunerea organului executiv de conducere.
(2) Pentru aprobarea modificării statutului sunt aplicabile în mod corespunzător dispoziţiile art. 42 – art.48.
(3) Instanţa este obligată să menţioneze în registrul special modificările din statut, precum şi schimbările din compunerea organului executiv de conducere al organizaţiei sindicale.
Art. 50 14
Organizaţiile sindicale se pot afilia la alte organizaţii interne şi internaţionale conform statutului acestora.
TITLUL III
Patronate 15
Capitolul 1
Constituirea, organizarea şi funcţionarea patronatelor
Secţiunea 1
Constituire şi organizare
Art. 51
Prezenta lege reglementează constituirea, organizarea şi funcţionarea organizaţiilor patronale, definite astfel:
(1) patron – angajatorul persoană juridică care administrează capital indiferent de natura acestuia în scopul obţinerii de profit în condiţii de concurenţă şi care angajează forţă de muncă.
(2) organizaţie patronală denumită şi patronat – forma specifică de asociere a angajatorilor definiţi ca atare la alin.(1) şi care se constituie în condiţiile prezentei legi, asumându-şi exercitarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de aceasta, pe baza consimţământului lor liber exprimat, autonome, fară caracter politic şi patrimonial.
(3) Organizaţiile patronale sunt independente faţa de autorităţile publice, de partidele politice şi de sindicate.
Art. 52
(1) Un număr de cel puţin 15 angajatori definiţi conform art.51 alin.(1) pot constitui un patronat.
(2) Patronatele sunt constituite pe baza apartenenţei la aceeaşi ramură sau domeniu de activitate economică sau pe criteriul teritorialităţii.
a) conform criteriului ramurii sau domeniu de activitate, patronatele se constituie corespunzător apartenenţei obiectului principal de activitate al membrilor acestora la aceeaşi diviziune, grupă sau clasă conform cod CAEN sau unei ramuri, conform anexei 5;
b) conform criteriului teritorialităţii, patronatele se constituie corespunzător apartenenţei membrilor acestora la aceeaşi unitate administrativ-teritorială.
(3) Patronatele îşi pot constitui structuri organizatorice teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică. Structurile organizatorice teritoriale fără personalitate juridică îşi desfăşoară activitatea în baza statutului patronatului din care fac parte.
(4) Federaţiile şi confederaţiile patronale pot constitui din organizaţiile afiliate uniuni patronale teritoriale.
(5)Uniunile patronale teritoriale, constituite potrivit alin. (4), dobândesc personalitate juridică la cererea federaţiilor sau a confederaţiilor patronale care au hotărât constituirea acestora. În acest scop împuternicitul special al federaţiei sau confederaţiei va depune o cerere de dobândire a personalităţii juridice la tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are sediul uniunea, însoţită de hotărârea federaţiei sau a confederaţiei pentru constituirea uniunii, potrivit statutului, copiile certificate ale statutelor federaţiilor şi/sau confederaţiilor 16
şi de copiile legalizate ale hotărârilor judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice ale acestora, rămase definitive si irevocabile.
(6) Un patron cu obiect multiplu de activitate se poate afilia la mai multe patronate, constituite pe domenii de activitate corespunzătoare obiectelor secundare de activitate conform certificatului de înmatriculare emis de Registrul Comerţului.
(7) Un patronat nu se poate afilia decât la o singură structură patronală constituită pe criteriul domeniului de activitate şi la o singură structură patronală constituită pe criteriul teritorialităţii.
Art. 53
(1) Două sau mai multe patronate pot constitui federaţii patronale.
(2) Două sau mai multe federaţii patronale pot constitui confederaţii patronale.
(3) Patronatele îşi desfăşoară activitatea în baza statutului şi regulamentului proprii, potrivit prevederilor prezentei legi.
Secţiunea 2
Statutul
Art. 54
Modul de constituire, organizare, funcţionare şi dizolvare a unui patronat se reglementează prin statutul adoptat de către membrii săi, cu respectarea dispoziţiilor legale.
Art. 55
(1) Statutul va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, cel puţin următoarele elemente:
a) denumirea patronatului, sediul principal şi, după caz, structurile teritoriale proprii, cu sau fără personalitate juridică;
b) obiectul de activitate şi scopul;
c) patrimoniul iniţial, mărimea şi compunerea acestuia, cotizaţiile, precum şi alte surse de finanţare legale;
d) drepturile şi obligaţiile membrilor;
e) organele de conducere;
f) criteriul de constituire
g) dizolvarea şi lichidarea patronatului;
(2) Personalitatea juridică a patronatului se dobândeşte potrivit O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile, cu completările şi modificările ulterioare. Cererea de acordare a personalităţii juridice va fi însoţită de procesul-verbal de constituire, statutul autentificat, tabelul cuprinzând adeziunile, dovada existenţei sediului şi a mijloacelor financiare necesare în vederea desfăşurării activităţii.
Art. 56
(1) Judecătoria este obligată să ţină un registru special de evidenţă a organizaţiilor patronale în care se înscriu: denumirea şi sediul organizaţiei patronale, criteriul de 17
constituire, numele şi prenumele membrilor organului executiv de conducere, precum şi numărul şi data hotărârii judecătoreşti definitive de admitere a cererii de înscriere.
(2) Înscrierea în registrul special prevăzut la alin. (1) se face din oficiu.
(3) Patronatul are obligaţia ca, în termen de 30 zile de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti de înfiinţare să transmită Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în copie, statutul, actul constitutiv, tabelul de adeziuni, datele de contact ale membrilor organelor executive de conducere, hotărârea judecătorească cu menţiunea rămânerii definitive şi irevocabile.
Art. 57
Organizaţia patronală dobândeşte personalitate juridică de la data rămânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti.
Secţiunea 3
Drepturile şi obligaţiile patronatelor
Art. 58
Patronatele reprezintă, susţin şi apără interesele membrilor lor în relaţiile cu autorităţile publice, cu sindicatele şi cu alte persoane juridice şi fizice, în raport cu obiectul şi scopul lor de activitate, în plan naţional şi internaţional, potrivit propriilor statute şi în acord cu prevederile prezentei legi.
Art. 59
(1) În vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate, patronatele:
a) reprezintă, promovează, susţin şi apără interesele economice şi sociale ale membrilor lor;
b) promovează concurenţa loială, în condiţiile legii;
c) desemnează, în condiţiile legii, reprezentanţi la negocierea şi încheierea contractelor colective de muncă, la alte tratative şi acorduri în relaţiile cu autorităţile publice şi cu sindicatele, precum şi în structurile bipartite şi tripartite de dialog social;
d) elaborează şi promovează coduri de conduită în afaceri;
e) promovează principiile responsabilităţii sociale;
f) asigură pentru membrii lor informaţii, facilitarea de relaţii între aceştia precum şi cu alte organizaţii, promovarea progresului managerial, servicii de consultanţă şi asistenţă de specialitate, inclusiv în domeniul ocupării şi formării profesionale;
g) la cererea membrilor lor au dreptul de a-i asista şi reprezenta în cazul conflictelor de muncă în faţa instanţelor de judecată, a organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi, prin apărători proprii sau aleşi; 18
h) la cererea membrilor lor federaţiile şi confederaţiile reprezentative la nivel naţional pot emite certificate de probitate;
(2) Organizaţiile patronale sunt abilitate să asigure orice alte servicii cerute de membrii lor, în condiţiile legii.
Art. 60
Membrilor organelor de conducere alese ale patronatelor li se asigură protecţia legii împotriva oricăror forme de discriminare, condiţionare, constrângere sau limitare a exercitării funcţiilor lor, sub sancţiunea pedepselor prevăzute de lege.
Art. 61
Organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional pot adresa autorităţilor publice competente propuneri de legiferare în domeniile specifice de interes.
Secţiunea 4
Patrimoniul şi finanţarea activităţii
Art. 62
Bunurile mobile şi imobile aparţinând patronatelor pot fi folosite numai în interesul acestora şi potrivit scopului pentru care au fost înfiinţate.
Art. 63
(1) Patronatele pot dobândi, în condiţiile prevăzute de lege, cu titlu gratuit sau oneros, orice fel de bunuri mobile sau imobile necesare în vederea realizării scopului pentru care sunt înfiinţate.
(2) Pentru construirea de sedii proprii organizaţiile patronale reprezentative la nivel naţional pot primi în concesiune sau cu chirie terenuri din proprietatea privată a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Închirierea sau concesionarea se face prin act administrativ emis de autoritatea competentă.
(3) Bunurile mobile şi imobile dobândite de patronate de la autorităţile publice centrale sau locale cu titlu gratuit sau oneros, dar în alte condiţii decât cele de plată a preţului pieţei, ori primite în folosinţă nu pot fi utilizate, direct sau indirect, în scopuri patrimoniale.
Art. 64
(1) Activitatea economico-financiară a patronatelor se desfăşoară potrivit bugetului propriu de venituri şi cheltuieli.
(2) Sursele veniturilor patronatelor sunt: taxe de înscriere, cotizaţii, contribuţii pentru fondul destinat negocierii contractelor colective de muncă şi alte activităţi specifice, donaţii, timbrul patronal, sponsorizări şi alte venituri, potrivit statutelor şi legilor în vigoare. 19
(3) Taxa de înscriere, cotizaţiile şi contribuţiile pentru fondul destinat negocierii contractului colectiv de muncă se înregistrează în contabilitate la capitolul cheltuieli deductibile din punct de vedere fiscal pentru cel care le efectuează.
(4) Veniturile patronatelor sunt destinate realizării scopurilor pentru care au fost înfiinţate şi nu pot fi repartizate membrilor acestora.
Art. 65
(1) Se instituie timbrul patronal, care, în condiţiile prezentei legi, se aplică tuturor operaţiunilor efectuate de către oficiile registrului comerţului pentru angajatori persoane juridice.
(2) Modalitatea de reglementare a instituirii timbrului patronal se va face prin Hotărâre de Guvern
a) Sumele încasate din aplicarea timbrului patronal se constituie în “Fondul Patronal”.
b) „Fondul Patronal” este administrat de un Consiliul de Administraţie constituit din câte un reprezentant al fiecărei confederaţii patronale reprezentative la nivel naţional.
c) Regulamentul de organizare şi funcţionare al consiliului constituit conform alin. (2), lit. b) va fi anexa la Hotărârea de Guvern.
Capitolul 2
Reorganizarea şi dizolvarea patronatelor
Art. 66
În cazul reorganizării unui patronat situaţia patrimoniului va fi soluţionată de organele executive de conducere ale acestuia ori, în caz de divergenţă, de către instanţa de judecată competentă, potrivit legii.
Art. 67
În cazul dizolvării unui patronat patrimoniul acestuia se împarte cu respectarea prevederilor statutului şi ale dreptului comun în materie.
Art. 68
(1) În termen de 15 zile de la dizolvare reprezentantul mandatat al patronatului sau lichidatorii patrimoniului sunt obligaţi să solicite instanţei judecătoreşti competente să facă menţiunea dizolvării.
(2) După expirarea termenului de 15 zile orice persoană interesată poate solicita instanţei judecătoreşti competente operarea menţiunii prevăzute la alin. (1). 20
TITLUL IV
Informarea şi consultarea angajaţilor
Art. 69
Condiţiile minimale de exercitare a dreptului la informare şi consultare a angajaţilor sunt reglementate de Legea nr.467/2006, privind stabilirea cadrului general de informare şi consultare a angajaţilor.
Art. 70
Partenerii sociali pot stabili în orice moment, în mod liber, prin contracte sau acorduri colective de muncă sau prin orice alte forme de înţelegeri, modalităţi concrete de informare şi consultare.
Art. 71
Regimul de confidenţialitate al informaţiilor puse la dispoziţia angajaţilor de către angajator este convenit de părţi, în condiţiile legii.
Art. 72
Conţinutul informaţiilor puse la dispoziţie de angajatori trebuie să fie relevant pentru formularea unui punct de vedere avizat al angajaţilor.
Art. 73
În cazul intreprinderilor de dimensiune comunitară modalităţile de informare şi consultare sunt reglementate de Legea nr. 217/2005, privind constituirea, organizarea şi funcţionarea comitetului European de întreprindere.
Art. 74
Pentru situaţia prevăzuta la art.73, informaţii relevante sunt considerate cele referitoare la negocierea unui eventual acord transnaţional. 21
Art. 75
Împotriva refuzului angajatorului de a furniza informaţiile considerate relevante pentru angajaţi, aceştia se pot adresa instanţelor judecătoreşti competente.
TITLUL V
Organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social
Capitolul 1
Dispoziţii generale
Art. 76
Consiliul Economic şi Social este instituţie publică de interes naţional, tripartită, autonomă, constituită în scopul realizării dialogului civic la nivel naţional dintre patronat, sindicate şi reprezentanţi ai societăţii civile organizate.
Art. 77
(1) Consiliul Economic şi Social este consultat obligatoriu de către iniţiatorii proiectelor de acte normative. Rezultatul acestei consultări se concretizează în avize la proiectele de acte normative.
(2) Consiliul Economic şi Social se poate autosesiza sau poate fi sesizat de orice autoritate publică ori de organizaţiile patronale şi sindicale reprezentative la nivel national, precum si de reprezentantii societatii civile, asupra unor stări de fapt, evoluţii sau evenimente economico-sociale de interes naţional. În urma acestor sesizări Consiliul Economic şi Social emite puncte de vedere şi recomandări.
Art. 78
(1) Consiliul Economic şi Social are personalitate juridică.
(2) Sediul Consiliului Economic şi Social este în municipiul Bucureşti.
Art. 79
Consiliul Economic şi Social se organizează şi funcţionează potrivit prevederilor prezentei lege, precum şi ale regulamentului de organizare şi funcţionare.
Capitolul 2
Atribuţiile Consiliului Economic şi Social 22
Art. 80
Consiliul Economic şi Social are urmatoarele atributii:
a) actioneaza ca organism consultativ pentru Guvernul şi Parlamentul României, la solicitarea acestora sau din proprie initiativă;
b) avizeaza actele normative initiate de Guvern sau de Parlament, invitand initiatorii la dezbaterea actelor normative;
c) elaboreaza, la solicitarea Guvernului, a Parlamentului sau din proprie initiativa, analize si studii privind realitatile economice si sociale;
d) semnalează Guvernului sau Parlamentului apariţia unor fenomene economice şi sociale care impun elaborarea unor noi acte normative;
e) urmăreşte îndeplinirea obligaţiilor ce decurg din Convenţia nr. 144/1976 a Organizaţiei Internaţionale a Muncii privitoare la consultările tripartite destinate să promoveze aplicarea normelor internaţionale ale muncii, adoptată la 2 iunie 1976 la Geneva, ratificată de România prin Legea nr. 96/1992.
Art. 81
(1) Iniţiatorii proiectelor de acte normative au obligaţia de a solicita pentru acestea avizul consultativ al Consiliului Economic şi Social.
(2) Avizul prevăzut la alin.(1) va însoţi obligatoriu proiectul de act normativ, până la adoptare.
(3) Avizele favorabile nu se motivează. Avizele cu observaţii şi propuneri vor cuprinde motivarea completă a fiecărei obiecţii sau propuneri şi vor fi însoţite, după caz, de studiile, documentele şi informaţiile pe care se fundamentează.
(4) Avizul Consiliului Economic şi Social se transmite în scris, sub semnătura preşedintelui.
Art. 82
(1) În îndeplinirea atribuţiilor prevăzute la art.80, Consiliul Economic şi Social are obligaţia de a analiza proiectele de acte normative primite şi de a transmite avizul său, după cum urmează:
a) în termen de 10 zile calendaristice de la primirea solicitării, în cazul proiectelor de hotărâri, ordonanţe şi ordonanţe de urgenţă ale Guvernului sau, după caz, de legi ordinare;
b) în termen de 20 de zile calendaristice de la primirea solicitării, în cazul proiectelor de legi organice.
(2) Depăşirea termenelor prevăzute la alin.(1) dă dreptul iniţiatorului să transmită proiectele de acte normative spre adoptare, fără avizul Consiliului Economic şi Social, cu menţionarea acestei situaţii.
Art. 83
Consiliul Economic şi Social stabileşte relaţii cu organisme şi organizaţii internaţionale din domeniile social şi economic. 23
Art.84
Consiliul Economic şi Social analizează şi propune măsuri pentru îmbunătăţirea modului de aplicare a acordurilor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte, precum şi a programelor de asistenţă iniţiate de organismele internaţionale de specialitate, din domeniul propriu de activitate.
Capitolul 3
Organizarea şi funcţionarea Consiliului Economic şi Social
Secţiunea 1
Structura Consiliului Economic şi Social
Art. 85
Funcţionarea Consiliului Economic şi Social este asigurată de:
a) plen;
b) biroul executiv;
c) preşedinte şi vicepreşedinţi;
d) comisiile permanente;
e) secretarul general.
Secţiunea 2
Plenul Consiliului Economic şi Social
Art. 86
(1) Plenul Consiliului Economic şi Social este constituit dintr-un număr de 45 de membri.
(2) Fiecare confederaţie patronală sau sindicală reprezentativă la nivel naţional are de drept cel puţin un loc in Consiliul Economic şi Social.
(3) Desemnarea membrilor Consiliul Economic şi Social se face după cum urmează:
(a) 15 membri numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
b) 15 membri numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional;
(4) Repartizarea locurilor aferente fiecărei organizaţii patronale şi sindicale în Consiliul Economic şi Social se face proporţional cu nnumărul total de membri de sindicat al fiecărei confederaţii, respectiv numărul total de angajaţi din unităţile membre ale confederaţiei patronale, înainte de nominalizarea acestora în Consiliul Economic şi Social.
– 15 membri, reprezentând societatea civilă, numiţi de Guvern, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, din cadrul structurilor cooperatiste, profesiunilor liberale, organizaţiilor pentru protecţia consumatorilor, comunităţii ştiinţifice şi academice, organizaţiilor de agricultori, organizaţiilor de pensionari, organizaţiilor comunităţilor locale, 24
asociaţiilor care reprezintă familia şi persoanele cu dizabilităţi şi alte organizaţii neguvernamentale.
Art. 87
Fiecare confederaţie patronală şi sindicală reprezentativă la nivel naţional, precum si organizatie a societatii civile, care deţine unul sau mai multe locuri în Consiliul Economic şi Social, nominalizează persoana sau persoanele, după caz, care urmează ii reprezinte în cadrul Consiliului Economic şi Social.
Art. 88
Pot dobândi calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social persoanele care îndeplinesc următoarele condiţii:
a) sunt desemnate in scris de catre organizatiile reprezentate in Consiliul Economic şi Social;
b) au capacitate deplina de exerciţiu;
c) nu au antecedente penale.
Art. 89
Membrii Consiliului Economic şi Social sunt numiţi pe o perioadă de 4 ani; mandatul membrilor poate fi reînnoit.
Art. 90
(1) Organizatiile reprezentate vor înainta Consiliului Economic şi Social lista membrilor numiţi, cu cel puţin 30 de zile înainte de expirarea mandatului membrilor în activitate.
(2) Membrii numiţi in Consiliul Economic şi Social sunt validaţi individual, prin verificarea îndeplinirii de către aceştia a condiţiilor prevăzute la art. 87.
(3) In cazul in care un candidat nu indeplineste conditiile prevazute la art. 87, organizatia care l-a desemnat urmeaza sa faca o alta propunere.
Art. 91
(1) Consiliul Economic şi Social se consideră legal constituit la data validarii a cel putin 24 de membri, cu conditia ca fiecare parte sa fie reprezentata de cel putin 8 persoane.
(2) Până la data constituirii unui nou Consiliu Economic şi Social, consiliul anterior îşi continuă activitatea.
Art. 92
(1) Calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social încetează în următoarele situaţii:
a) la expirarea mandatului;
b) în caz de deces;
c) în caz de demisie; 25
d) în situaţia în care plenul Consiliului Economic şi Social sau, după caz, confederaţia patronală, confederaţia sindicală sau Guvernul, care l-a numit, cere revocarea sa;
e) în cazul în care nu mai îndeplineşte una dintre condiţiile prevăzute la 87 lit. b) şi c);
f) în situaţia în care confederaţia patronală sau confederaţia sindicală care l-a nominalizat îşi pierde calitatea de organizaţie reprezentativă la nivel naţional.
(2) Procedura revocării din calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 93
(1) Plenul Consiliului Economic şi Social se întruneşte săptămânal în sesiuni ordinare.
(2) Plenul se întruneşte şi în sesiuni extraordinare, la cererea biroului executiv ori a cel puţin unei treimi din numărul membrilor.
Art. 94
(1) Dezbaterile în plen se desfăşoară în prezenţa a minimum 24 de membri, cu condiţia ca fiecare parte să fie reprezentată de cel puţin 8 persoane.
(2) Lucrările plenului se desfăşoară în şedinţe publice, în afara cazurilor expres stabilite de biroul executiv.
Art. 95
(1) Plenul asigură conducerea generală a Consiliului Economic şi Social şi are următoarele atribuţii principale:
a) alege, la propunerea părţilor, preşedintele;
b) îi alege, la propunerea părţilor, pe cei 2 vicepreşedinţi şi pe membrii biroului executiv;
c) adoptă regulamentul de organizare şi funcţionare;
d) stabileşte componenţa comisiilor de specialitate permanente;
e) aprobă proiectul propriu al bugetului de venituri şi cheltuieli, precum şi raportul privind execuţia bugetară;
f) dezbate şi adoptă propunerile de hotărâri elaborate de comisiile de specialitate;
g) avizează proiecte de acte normative;
h) numeşte secretarul general al Consiliului Economic şi Social.
(2) Atribuţiile prevăzute la alin. (1) pot fi completate prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 96
(1) În exercitarea atribuţiilor sale, plenul adoptă hotărâri, de regulă, prin consensul părţilor. 26
(2) În cazul în care nu se realizează consensul, hotărârile se adoptă prin vot, cu o majoritate de trei pătrimi din numărul membrilor Consiliului Economic şi Social prezenţi.
(3) În cazul în care nu se poate adopta o hotărâre a plenului în condiţiile prevăzute la alin. (1) sau (2), se vor transmite punctele de vedere exprimate în plenul Consiliului Economic şi Social părţii care a sesizat acest organism.
Secţiunea 3
Biroul Executiv
Art. 97
(1) Biroul executiv al Consiliului Economic şi Social este alcătuit din preşedinte, 2 vicepreşedinţi şi un număr de 6 membri, câte 2 din partea fiecărei părţi.
(2) Funcţiile de preşedinte, respectiv vicepreşedinte, sunt asigurate prin rotaţie de fiecare parte. Pentru funcţia de preşedinte rotaţia se va efectua cu respectarea duratei fiecărui mandat.
(3) Biroul executiv al Consiliului Economic şi Social asigură conducerea în intervalul dintre şedinţele plenului.
(4) Atribuţiile şi modul de lucru ale biroului executiv sunt stabilite prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social.
Secţiunea 4
Preşedintele şi vicepreşedinţii
Art. 98
(1) Preşedintele Consiliului Economic şi Social este ales prin votul plenului, pe o perioadă de 4 ani, cu o majoritate de trei pătrimi din numărul total al membrilor Consiliului Economic şi Social.
(2) Preşedintele Consiliului Economic este validat de Parlament.
(3) Revocarea preşedintelui Consiliului Economic şi Social se va face de către Parlament, la propunerea plenului Consiliului Economic şi Social, adoptată cu o majoritate de trei pătrimi din numărul total al membrilor.
(4) Funcţia de preşedinte al Consiliului Economic şi Social este asimilată celei de ministru, iar funcţia de vicepreşedinte cu cea de secretar de stat.
(5) Preşeditele Consiliului Economic şi Social este ordonator principal de credite.
Art. 99
Atribuţiile preşedintelui vicepreşedinţilor Consiliului Economic şi Social se stabilesc prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 100
Preşedintele Consiliului Economic şi Social îndeplineşte următoarele atribuţii:
a) reprezintă Consiliului Economic şi Social în faţa Parlamentului, Guvernului şi a celorlalte autoritaţi publice, precum şi în relaţiile cu persoanele fizice şi juridice;
27
b) semnează actele Consiliului Economic şi Social;
c) angajează şi după caz numeşte, potrivit legii, peronalul din aparatul Consiliului Economic şi Social;
d) exercită orice alte atribuţii care îi revin potrivit legii sau hotărârilor plenului.
Secţiunea 5
Comisiile de specialitate
Art. 101
(1) Comisiile de specialitate sunt structurile Consiliului Economic şi Social care analizează problemele specifice domeniilor de activitate pentru care sunt constituite şi care propun plenului măsuri de soluţionare a acestora.
(2) În cadrul comisiilor de specialitate sunt analizate proiectele de acte normative înaintate de iniţiatori şi sun elaborate proiectele de avize ce vor fi supuse dezbaterii plenului Consiliului Economic şi Social.
(3) Comisiile de specialitate sunt conduse de un preşedinte, numit, prin rotaţie, de către fiecare parte.
(4) Preşedintele comisiei de specialitate stabileşte programul de lucru şi problemele care urmează a fi dezbătute şi le propune aprobării prin vot membrilor comisiei.
Art. 102
(1) În structura Consiliului Economic şi Social sunt organizate comisii de specialitate permanente sau temporare.
(2) Comisiile de specialitate permanente sunt următoarele:
a) Comisia pentru dezvoltare economică, competivitate şi mediu de afaceri;
b) Comisia pentru incluziune socială şi protecţie socială;
c) Comisia pentru relaţiile de muncă;
d) Comisia pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului;
e) Comisia pentru educaţie, formare profesională, sănătate şi cultură;
f) Comisia pentru protecţia consumatorului şi concurenţă loială;
g) Comisia pentru cooperaţie, profesii liberale şi activităţi independente;
h) Comisia pentru drepturi şi libertăţi cetăţeneşti;
j) Comisia pentru administraţie publică, securitate şi ordine publică şi apărare.
(3) Prin regulamentul de organizare şi funcţionare pot fi constituite şi alte comisii de specialitate permanente sau unele comisii de specialitate temporare pentru soluţionarea unor probleme care se ivesc în domeniile specifice de activitate.
Art. 103
Numărul membrilor comisiilor de specialitate permanente sau temporare ale Consiliului Economic şi Social este de minimum 5 persoane, repartizaţi conform acordului părţilor.
Art. 104 28
(1) Fiecare membru al Consiliului Economic şi Social face parte obligatoriu din cel puţin o comisie permanentă.
(2) Până la concurenţa numărului de 5 membri ai fiecărei comisii, părţile vor desemna ca membri în comisii experţi în domeniul de activitate al acesteia. În acest caz, procedura de numire a experţilor se stabileşte prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
Art. 105
Procedura de lucru a comisiilor permanente se stabileşte prin Regulamentul de organizare şi funcţionare a Consiliului Economic şi Social.
Secţiunea 6
Secretariatul tehnic
Art. 106
(1) În structura Consiliului Economic şi Social funcţionează un secretariat tehnic, care este aparatul de lucru de specialitate şi tehnico-administrativ.
(2) În cadrul secretariatului tehnic se pot constitui departamente şi alte structuri funcţionale, conform structurii organizatorice aprobate de plenul Consiliului Economic şi Social.
(3) Secretariatul tehnic al Consiliului Economic şi Social este condus de un secretar general, atribuţiile acestuia fiind stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare.
(4) Funcţia de secretar general este incompatibilă cu calitatea de membru în Consiliul Economic şi Social.
(5) Funcţiile de conducere şi specialitate din aparatul propriu al Consiliului Economic şi Social, precum şi salarizarea acestora, sunt asimilate celor ale personalului Consiliului Legislativ.
(6) Funcţia de secretar general este asimilată celei de şef de departament.
Capitolul 4
Desemnarea membrilor în Comitetul Economic şi Social European
Art. 107
Desemnarea membrilor în Comitetul Economic şi Social European se face numai din rândul membrilor Consiliului Economic şi Social după cum urmează:
a) câte 5 membrii desemnaţi prin consens sau în caz de dezacord prin vot de către fiecare parte reprezentată în Consiliul Economic şi Social;
b) în cazul în care desemnarea nu se face cu cel puţin 30 zile înainte de termenul prevăzut pentru nominalizarea reprezentanţilor în Comitetul Economic şi Social European, desemnarea va fi făcută de către Guvern.
29
Capitolul 5
Alte dispoziţii
Art. 108
(1) Consiliul Economic şi Social are buget propriu, care face parte din bugetul de stat.
(2) Proiectul de buget se întocmeşte de către Consiliul Economic şi Social, cu avizul consultativ al Ministerului Finanţelor Publice si se înaintează Guvernului pentru a fi inclus distinct în proiectul bugetului de stat. Obiecţiile Consiliul Economic şi Social la proiectul de buget al Guvernului se prezintă de către preşedintele Consiliului Economic şi Social Parlamentului, pentru soluţionare.
(3) Pentru activitatea desfăşurată membrii Consiliului Economic şi Social primesc o indemnizaţie in cuantum de 75% din cuantumul indemnizaţiei stabilite pentru vicepreşedinţi.
(4) Membrii comisiilor de specialitate permanente care nu au calitatea de membru al Consiliului Economic şi Social au dreptul la îndemnizaţie de şedinţă stabilită prin hotărârea plenului, în condiţiile legii.
(5) Bugetul Consiliului Economic şi Social se aprobă de către plenul Consiliului Economic şi Social.
(6) Consiliul Economic şi Social îşi poate constitui venituri extrabugetare din donaţii, contribuţii ale părţilor membre ale Consiliului Economic şi Social, ale altor persoane fizice şi juridice, precum şi din activităţi de publicare a unor studii şi analize sau a altor materiale specifice domeniului său de activitate în condiţiile legii.
Art. 109
Structura de personal a Consiliului Economic şi Social este următoarea:
a) personalul de specialitate şi tehnico-administrativ;
b) experţii comisiilor de specialitate.
Art. 110
În cazul în care membrii Consiliului Economic şi Social sau ai comisiilor de specialitate permanente sau temporare se deplasează în interesul serviciului, în ţară sau în străinătate, precum şi în alte situaţii deosebite, aceştia au dreptul şi la alte sume de bani, stabilite prin regulamentul de organizare şi funcţionare, conform dispoziţiilor legale.
Art. 111
(1) Pentru elaborarea unor studii din domeniul economico-social stabilite de către plen, Consiliul Economic şi Social poate folosi colaboratori externi – cadre didactice din învăţământul superior, cercetători ştiinţifici, magistraţi sau alţi specialişti – pe baza unor convenţii civile, în condiţiile legii.
(2) Cuantumul sumelor cuvenite colaboratorilor externi se stabileşte prin negociere directă, în raport cu complexitatea şi importanţa lucrării ce urmează să fie elaborată, precum 30
şi cu timpul necesar efectuării acestuia, cu aprobarea plenului Consiliului Economic şi Social şi în limita bugetului.
Art. 112
Personalul de specialitate şi tehnico-administrativ funcţionează în cadrul Secretariatului tehnic al Consiliului Economic şi Social şi se încadrează în condiţiile legii.
Art. 113
(1) Consiliul Economic şi Social are dreptul să solicite de la orice persoana juridică, de drept public sau privat, iar aceste persoane au obligaţia să transmită, cu respectarea normelor legale în vigoare, datele şi informaţiile necesare îndeplinirii atribuţiilor consiliului.
(2) Păstrarea şi folosirea datelor şi informaţiilor se vor face cu respectarea gradului de confidenţialitate precizat de emitent.
TITLUL VI
Constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale şi la nivel teritorial
Art. 114
(1) În cadrul ministerelor şi al altor instituţii publice prevăzute în anexa nr. 1, precum şi la nivelul judeţelor şi al municipiului Bucureşti se constituie şi vor funcţiona comisii de dialog social formate din reprezentanţii administraţiei publice centrale şi locale, reprezentanţii organizaţiilor patronale reprezentative la nivel naţional şi reprezentanţii organizaţiilor sindicale reprezentative la nivel naţional.
(2) Comisiile de dialog social care funcţionează la nivelul ministerelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social sau a unor grupuri de lucru formate din persoane desemnate de plenul comisiei.
(3) Comisiile de dialog social constituite la nivelul judeţelor pot aproba înfiinţarea unor subcomisii de dialog social la nivelul localităţilor din judeţul respectiv. Modalitatea de constituire şi funcţionare a acestor comisii se stabileşte de plenul comisiei la nivel judeţean.
(4) Înfiinţarea comisiilor de dialog social la nivelul regiunilor se va reglementa prin hotărâre de guvern.
Art. 115
Activitatea comisiilor de dialog social are caracter consultativ şi vizează, în special, următoarele: 31
a) asigurarea unor relaţii de parteneriat social între administraţie, patronat, sindicate, care să permită o informare reciprocă permanentă asupra problemelor care sunt de domeniul de interes al administraţiei sau al partenerilor sociali, în vederea asigurării unui climat de pace şi stabilitate socială;
b) consultarea obligatorie a partenerilor sociali asupra iniţiativelor legislative sau de altă natură, cu caracter economico-social;
c) alte probleme din sfera de activitate a administraţiei publice centrale sau din judeţe şi municipiul Bucureşti asupra cărora partenerii sociali convin să discute.
Art. 116
(1) Din comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 fac parte:
a) reprezentanţi ai ministerelor sau ai respectivelor instituţii publice numiţi prin ordin al ministrului, respectiv al conducătorului instituţiei publice;
b) reprezentanţi ai patronatului, numiţi de confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional;
c) reprezentanţi ai sindicatelor, numiţi de confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional.
(2) Din comisiile de dialog social organizate la nivel teritorial fac parte:
a) prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de către prefect;
b) preşedintele consiliului judeţean sau, pentru municipiul Bucureşti, primarul general;
c) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie patronală reprezentativă la nivel naţional;
d) câte un reprezentant numit de fiecare confederaţie sindicală reprezentativă la nivel naţional.
(3) Preşedinţii confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional sunt membri de drept ai comisiilor de dialog social constituite la nivelul administraţiei publice centrale şi locale.
Art. 117
(1) Preşedinţia comisiilor de dialog social se asigură astfel:
a) la nivelul fiecărui minister, de către un secretar de stat sau, în situaţii speciale – cu acordul partenerilor de dialog social – de către un alt reprezentant al ministerului, împuternicit prin ordin al ministrului; la nivelul celorlalte instituţii publice prevăzute în anexa nr. 1, de către un reprezentant numit de conducătorul instituţiei publice; 32
b) la nivel teritorial, în baza principiului copreşedinţiei, de către prefect şi preşedintele consiliului judeţean sau pentru municipiul Bucureşti de către primarul general.
(2) Secretariatul comisiilor de dialog social se asigură de instituţia publică în cadrul căreia acestea funcţionează.
Art. 118
(1) Elaborarea unitară a politicilor naţionale în domeniul dialogului social şi coordonarea metodologică a comisiilor de dialog social se asigură de către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(2) Preşedinţii comisiilor de dialog social din ministere sau din cadrul instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 sunt coordonaţi metodologic de către secretarul de stat desemnat de ministrul muncii, familiei şi protecţiei sociale.
(3) Pentru exercitarea rolului său de coordonator prevăzut la alin. (1), Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale emite norme cu caracter metodologic pentru reglementarea dialogului social.
(4) Pentru asigurarea funcţionării unitare a comisiilor de dialog social, persoanele responsabile de acest domeniu din ministere, prefecturi, precum şi din cadrul instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 vor fi instruite prin programe derulate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale prin direcţiile cu atribuţii în activitatea de dialog social.
(5) Secretariatele comisiilor de dialog social vor transmite Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale componenţa comisiilor de dialog social în termen de 30 zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
(6) Raportarea activităţii comisiilor de dialog social din ministere se face lunar către Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit machetei prevăzute în anexa nr. 2, şi se transmite spre informare partenerilor sociali.
(7) Raportarea activităţii comisiilor de dialog social judeţene se face lunar către secretarul de stat responsabil cu dialogul social din cadrul Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, potrivit machetei prevăzute în anexa nr. 2.
(8) Raportarea se face pe suport de hârtie şi în format electronic.
Art. 119
(1) În termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei legi, comisiile de dialog social organizate la nivelul ministerelor, instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1 şi în plan teritorial se vor constitui şi îşi vor desfăşura activitatea în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale este prevăzut în anexa nr. 3.
(3) Regulamentul-cadru privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale este prevăzut în anexa nr. 4. 33
(4) În baza regulamentului-cadru, comisiile de dialog social îşi vor elabora în termen de 30 de zile propriul regulament de funcţionare, ale cărui prevederi nu pot contraveni prevederilor regulamentului-cadru.
Art. 120
Anexele nr. 1 – 4 fac parte integrantă din prezenta lege.
TITLUL VII
Negocierile colective de muncă
Capitolul 1
Dispoziţii generale
Secţiunea 1
Negocierea contractelor colective de munca
Art.121
Prezenta lege reglementează organizarea şi desfăşurarea negocierilor colective precum şi încheierea contractelor colective de muncă.
Art.122
(1) Contractele colective de muncă se negociază separat pentru sectorul bugetar şi cel privat astfel:
a) contractele colective de muncă în sectorul privat se încheie la nivel de unităţi, la nivelul grupurilor de unităţi, la nivelul ramurilor şi domeniilor de activitate şi la nivel naţional.
b) contractele colective de muncă în sectorul bugetar se încheie la nivel de unităţi, la nivelul grupurilor de unităţi şi la nivelul ramurilor de activitate.
c) contractele colective la nivel de unitate pot prevedea clauze specifice pentru subunităţi sau compartimente. 34
(2) Acordurile colective de muncă negociate de către funcţionarii publici şi autorităţile sau instituţiile publice respective, se pot încheia numai la nivel de unităţi.
(3) Lista ramurilor de activitate din economia naţională este prezentată în anexa nr. 5.
(4) Criteriul de apartenenţă la ramurile de activitate şi la grupurile de unităţi este cel al obiectului principal de activitate, înregistrat la Registrul Comerţului, conform codului C.A.E.N.
(5) Unităţile din acelaşi domeniu de activitate definite prin apartenenţa la aceeaşi grupă, clasă sau diviziune, conform codului C.A.E.N., se pot constitui în grupuri de unităţi, în vederea negocierii contractelor colective la nivelul respectiv.
(6) Fac parte din contractele colective de muncă şi convenţiile dintre părţile semnatare ale acestora, prin care se soluţionează conflictele colective de muncă, precum şi hotărârile arbitrale în aceasta materie începând cu data pronunţării acestora.
Hotărârile arbitrale se transmit depozitarului contractului colectiv de muncă pentru înregistrare.
Art. 123
(1) Negocierea colectivă, la nivel de unitate, este obligatorie, cu excepţia cazului în care unitatea are mai puţin de 21 de salariaţi.
(2) Iniţiativa negocierii aparţine angajatorului sau organizaţiei de angajatori.
(3) Angajatorul sau organizaţia de angajatori iniţiează negocierea colectivă cu cel puţin 45 de zile calendaristice înaintea expirării contractelor colective de muncă sau a expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă.
(4) În cazul în care angajatorul sau organizaţia de angajatori nu iniţiază negocierea aceasta va începe la cererea scrisă a organizaţiei sindicale reprezentative sau a reprezentanţilor angajaţilor, în termen de 10 zile calendaristice de la comunicarea solicitării.
(5) Durata negocierii colective nu poate depaşi 60 de zile calendaristice, decât prin acordul părţilor.
(6) Contractele colective de muncă pot să prevadă renegocierea periodică a oricaror clauze convenite intre parti.
Art. 124
(1) În termen de 5 zile calendaristice de la declanşarea procedurilor de negociere prevăzute de art.123 alin. (4), angajatorul sau organizaţia de angajatori are obligaţia să convoace toate părţile îndreptăţite în vederea negocierii contractului colectiv de muncă.
(2) La prima reuniune a părţilor se consemneză data începerii negocierilor şi se stabilesc informaţiile publice şi cu caracter confidenţial pe care angajatorul le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau ai reprezentanţilor angajaţilor, conform legii şi data până la care urmează a îndeplini această obligaţie.
(3) Regimul informaţiilor confidenţiale puse la dispoziţie de angajator este cel stabilit prin Legea nr. 467/2006, privind cadrul general de informare şi consultare a angajaţilor.
35
(4) Informaţiile pe care angajatorul sau organizaţia de angajatori le va pune la dispoziţia delegaţilor sindicali sau a reprezentanţilor angajaţilor, după caz, trebuie să permită o analiză a situaţiei economico – financiare şi vor cuprinde cel puţin date referitoare la:
a) situaţia economico – financiară la zi, precum şi perspectiva de evoluţie a acesteia pe următoarea perioadă contractuală;
b) sistemul de salarizare avut in vedere şi aplicarea acestuia pe următoarea perioadă contractuală;
c) situaţia, structura şi evoluţia estimată a ocupării forţei de muncă, precum şi eventualele măsuri preconizate pe următoarea perioadă contractuală;
d) măsurile propuse privind organizarea muncii, programului şi a timpului de lucru pe următoarea perioadă contractuală;
e) măsurile propuse privind protecţia drepturilor salariaţilor în caz de transfer al unităţii sau a unei părţi a acesteia;
(5) Cu aceeaşi ocazie părţile vor consemna în procesul verbal următoarele:
a) componenţa nominală a echipelor de negociere pentru fiecare parte, în baza unei împuterniciri scrise;
b) nominalizarea persoanelor mandatate să semneze contractul colectiv de muncă;
c) durata maxima a negocierilor convenita de parti;
d) locul şi calendarul reuniunilor;
e) dovada reprezentativităţii părţilor participante la negocieri;
f) dovada convocării tuturor parţilor îndreptăţite să participe la negociere;
g) alte detalii privind negocierea.
(6) La fiecare şedinţă de negociere se vor încheia procese verbale semnate de reprezentanţii mandataţi ai părţilor în care se va consemna conţinutul negocierilor.
Art. 125
(1) La negocierea clauzelor şi la încheierea contractelor colective de muncă, părţile sunt egale şi libere.
(2) Este interzisă orice imixtiune a autorităţilor publice, sub orice formă şi modalitate, în negocierea, încheierea, executarea, modificarea şi încetarea contractelor colective de muncă.
Art. 126
(1) Clauzele contractelor colective de muncă pot stabili drepturi şi obligaţii numai în limitele şi în condiţiile prevăzute de lege.
(2) La încheierea contractelor colective de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile angajaţilor au un caracter minimal.
(3) Contractele colective de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
(4) Contractele individuale de muncă nu pot conţine clauze care să stabilească drepturi la niveluri inferioare celor stabilite prin contractele colective de muncă aplicabile.
36
Capitolul 2
Efectele contractelor colective de muncă
Art. 127
(1) Clauzele contractelor colective de muncă produc efecte după cum urmează:
a) pentru toţi angajaţii din unitate, în cazul contractelor colective de muncă încheiate la acest nivel;
b) pentru toţi angajaţii încadraţi în unităţile care fac parte din grupul de unităţi pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă.
c) pentru toţi angajaţii încadraţi în toate unităţile din ramura sau domeniul de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă;
d) pentru toţi angajaţii încadraţi cu contracte individuale de muncă în cazul contractului colectiv de muncă la nivel naţional în sectorul privat.
(2) La fiecare dintre nivelurile prevăzute la alin. 1 se încheie şi se înregistrează câte un singur contract colectiv de muncă, separat pentru sectorul bugetar şi cel privat.
(3) Prin contractul colectiv de muncă, părţile pot conveni constituirea unui fond din contribuţia angajatorului şi angajaţilor, destinat activităţilor în domeniul negocierilor colective. Utilizarea fondului poate fi făcută numai în condiţiile stabilite de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Capitolul 3
Părţile şi reprezentarea acestora la negocierea colectivă în sectorul privat
Art. 128
Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorul şi angajaţii, reprezentaţi după cum urmează:
(1) Angajatorul:
a) la nivel de unitate, de către organul de conducere al acesteia, stabilit prin lege, statut ori regulament de funcţionare, după caz;
37
b) la nivel de ramură sau domeniu de activitate şi la nivel naţional, de către organizaţiile patronale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.
(2) Angajaţii:
a) la nivel de unitate, de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi, ori acolo unde nu sunt constituite sindicate reprezentative, de reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
b) la nivelul grupurilor de unităţi, de catre organizatiile sindicale legal constituite si reprezentative la nivelul unitatilor membre ale grupului;
c) la nivel de ramură sau domeniu de activitate şi la nivel naţional de către organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative potrivit prezentei legi.
Art. 129
Sunt reprezentative pentru negocierea contractului colectiv de muncă la nivel naţional, de ramură sau domeniu de activitate, organizaţiile patronale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(1) La nivel naţional:
a) au statut legal de confederaţie patronală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) au în componenţă federaţii patronale reprezentative la nivel de ramură care îşi desfăşoară activitatea în cel puţin 25% din ramurile economiei naţionale;
d) au ca membrii angajatori ai căror unităţi cuprind cel puţin 7% din angajaţii din economia naţională;
(2) La nivel de ramură sau domeniu de activitate:
a) au statut legal de federaţie patronală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) au ca membrii angajatori ai căror unităţi cuprind cel puţin 10% din efectivul angajaţilor ramurii sau domeniului de activitate.
(3) Grupul de unitaţi se constituie voluntar de către angajatori care au acelaşi obiect principal de activitate conform codului CAEN.
(4) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate prevăzute la aliniatele (1) si (2) se constată, prin hotărâre, de către Tribunalul Municipiului Bucureşti la cererea organizaţiei, prin depunerea la instanţă a documentaţiei prevăzute la art. 134.
(5) Hotărârea judecătorească poate fi atacată cu recurs.
Art. 130
Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor patronale, în sensul prezentei legi, se face astfel:
(1) La nivel naţional:
a) copie după hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de confederaţie şi după ultima hotărâre judecătorească
38
definitivă şi irevocabilă de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere,
b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederaţiei patronale, cuprinzând lista federaţiilor afiliate, cu specificarea unităţilor membre ale acestora, precum şi a numărului total de angajaţi al fiecăreia, certificat de Inspectoratele Teritoriale de Muncă;
c) copiile hotărârilor judecătoreşti definitive şi irevocabile de dobândirea a reprezentativităţii la nivel de ramură pentru federaţiile afiliate, precum şi copii ale documentelor de aderare a federaţiilor respective la confederaţie;
d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
(2) La nivel de ramură sau domeniu de activitate:
a) copie după hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de federaţie a organizaţiei patronale şi după ultima hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de modificare a statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al federaţiei patronale, cuprinzând lista angajatorilor membri şi numărul total de angajaţi ai acestora, certificat de Inspectoratele Teritoriale de Muncă, precum şi copii ale documentelor de aderare a membrilor la federaţie;
c) ramura sau domeniul de activitat şi numărul de angajaţi din cadrul acesteia.
d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
Art. 131
(1) Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul Municipiului Bucureşti, confederaţiile şi federaţiile patronale vor depune o copie scrisă şi în format electronic după respectivul dosar la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care o va înregistra, va verifica indeplinirea condiţiilor de reprezentativitate şi va emite dovadă în acest sens.
Art. 132
Sunt reprezentative şi participă la negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură sau domeniu de activitate si unitate, organizaţiile sindicale care îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:
(1) La nivel naţional:
a) au statut legal de confederaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) au în componenţă federaţii sindicale reprezentative în cel puţin 25% din ramurile de activitate;
d) organizaţiile sindicale componente cumulează un număr de membri de cel puţin 5% din efectivul angajaţilor din economia naţională.
(2) La nivel de ramură sau domeniu de activitate
39
a) au statut legal de federaţie sindicală;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) organizaţiile sindicale membre cumulează un număr de membri de cel puţin 7% din efectivul angajaţilor din ramura sau domeniu de activitate respectiv.
(3) La nivel de unitate:
a) au statut legal de sindicat;
b) au independenţă organizatorică şi patrimonială;
c) numărul de membri ai sindicatului reprezintă cel puţin 50% + 1 din numărul angajaţilor unităţii.
(4) Îndeplinirea condiţiilor de reprezentativitate a organizaţiilor sindicale se constată la cererea acestora de către instanţa care le-a acordat personalitate juridică.
(5) Hotărârea se motivează şi se comunică în 15 zile de la pronunţare.
Art. 133
Dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate se face astfel:
(1) La nivel naţional:
a) copie după hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de confederaţie şi după ultima hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor executive de conducere;
b) lista ramurilor de activitate în care au federaţii reprezentative şi numărul total de angajaţi din economia naţională.
c) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al confederaţiei cuprinzând lista federaţiilor componente şi numărul total de membri al acestora.
d) Declaraţiile semnate de reprezentanţii legali ai federaţiilor membre în care se specifica numarul total de membri de sindicat din fiecare federaţie.
e) copii după hotărârile judecătoreşti definitive şi irevocabile de constatare a reprezentativităţii federaţiilor membre în număr de cel puţin 25% din totalul ramurilor de activitate;
f) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
(2) La nivel de ramură sau domeniu de activitate:
a) copie după hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice de federaţie şi după ultima hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de modificare a Statutului şi/sau a componenţei organelor de conducere;
b) situaţie cumulativă semnată de reprezentantul legal al federaţiei cuprinzând lista sindicatelor componente şi numărul total de membri, certificat de fiecare sindicat membru;
c) ramura sau domeniul de activitate şi numărul de angajaţi din cadrul acesteia;
d) dovada depunerii la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale a unei copii a dosarului de reprezentativitate.
(3) La nivel de unitate:
40
a) copie după hotărârea judecătorească definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice a sindicatului şi după ultima hotărâre judecătorească definitivă şi irevocabilă de modificare a statutului şi/sau componenţei organului executiv de conducere;
b) declaraţie semnată de reprezentantul legal al sindicatului privind numărul total de membri;
c) dovadă privind numărul de lucrători din unitate, eliberată de aceasta şi certificată de Inspectoratul Teritorial de Muncă în a cărui rază de competenţă se află sediul unităţii.
d) dovada depunerii la Inspectoratul Teritorial de Muncă a unei copii a dosarului de reprezentativitate
Art. 134
(1) Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la Tribunalul Municipiului Bucureşti, confederaţiile şi federaţiile sindicale vor depune o copie scrisă şi în format electronic după respectivul dosar la Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care o va înregistra, va verifica indeplinirea condiţiilor de reprezentativitate şi va emite dovadă în acest sens.
(2) Anterior depunerii dosarului de reprezentativitate la judecătorie sindicatele vor depune o copie scrisă şi în format electronic după respectivul dosar la Inspectoratul teritorial de Muncă, care o va înregistra, va verifica indeplinirea condiţiilor de reprezentativitate şi va emite dovadă în acest sens.
Art. 135
(1) Confederaţiile sindicale reprezentative la nivel naţional conform prezentei legi, vor negocia contracte colective de muncă la nivelul ramurilor sau domeniilor de activitate în care au federaţii membre, dacă acestea nu sunt reprezentative în condiţiile legii, numai în situaţia în care la nivelul ramurii sau domeniului de activitate nu există nici o altă federaţie reprezentativă.
(2) În mod corespunzător, federaţiile sindicale reprezentative la nivelul ramurilor conform prezentei legi, vor negocia contracte colective de muncă la nivel de grupuri de unităţi în care au sindicate afiliate, dacă nu sunt reprezentative în condiţiile legii, numai în cazul în care la nivelul grupului de unităţi nu există alte sindicate reprezentative.
(3) La nivel de grup de unităţi participa la negocierea contractului colectiv de muncă după cum urmeaza:
a) organizaţiile sindicale reprezentative din fiecare unitate membră a grupului
b) în unităţile membre ale grupului în care nu există sindicate reprezentative, dar există organizaţii sindicale afiliate la federaţii reprezentative în domeniul de activitate în care s-a constituit grupul, la negocieri participă reprezentanţii federaţiilor respective şi reprezentantii angajaţilor din respectivele unităţi;
41
c) în cazul prevăzut la lit. b) federaţiile reprezentative participă la negocieri numai în cazul în care sindicatul afiliat are mai mult de 30% din numărul angajaţilor unităţii. În caz contrar la negocieri participă numai reprezentanţii angajaţilor;
(4) În unităţile în care nu există sindicate reprezentative, negocierea contractului colectiv de muncă se face după cum urmează:
a) dacă există un sindicat afiliat la o federaţie reprezentativă, negocierea se face de către reprezentanţii federaţiei împreună cu reprezentanţii aleşi ai angajaţilor;
b) în cazul prevăzut la lit. a), federaţia reprezentativă participă la negocieri numai în cazul în care sindicatul afiliat are ca membri cel puţin de 30% din numărul angajaţilor unităţii. În caz contrar la negocieri participă numai reprezentanţii angajaţilor;
c) dacă există sindicat neafiliat la o federaţie reprezentativă sau nu există niciun sindicat, negocierea se face numai de către reprezentanţii salariaţilor.
Art. 136
Contractele colective de muncă încheiate la orice nivel, nu pot fi semnate decât de reprezentaţii mandataţi ai părţilor care au negociat.
Capitolul 4
Părţile şi reprezentarea acestora la negocierea colectivă în sectorul bugetar
Art. 137
Părţile contractului colectiv de muncă sunt angajatorii şi angajaţii reprezentaţi după cum urmează:
(1) Angajatorul:
a. la nivel de unitate de către conducătorul instituţiei bugetare sau de către locţiitorul de drept al acestuia.
b. la nivel de grup de unităţi de către reprezentantul legal al ordonatorului principal de credite.
c. la nivel de ramură de reprezentantul legal al autorităţii publice centrale competente.
(2) Angajaţii:
La nivel de unitate, grup de unităţi sau ramură de organizaţiile sindicale legal constituite şi reprezentative conform prevederilor prezentei legi sau de reprezentanţii angajaţilor, după caz.
Art. 138
(1) Contractele colective de muncă în sectorul bugetar se negociază, în condiţiile legii, după aprobarea bugetului de venituri şi cheltuieli ale ordonatorilor de credite, în limitele şi în condiţiile stabilite prin bugete.
(2) Prin contractele colective de muncă încheiate în sectorul bugetar nu se pot negocia clauze referitoare la drepturi a căror acordare şi cuantum sunt stabilite prin dispoziţii legale. 42
(3) Drepturile salariale din sectorul bugetar se stabilesc prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor şi nu pot fi modificate prin contracte colective de muncă. În cazul în care drepturile salariale sunt stabilite de lege între limite minime şi maxime, drepturile salariale concrete se determină prin negocieri colective, dar numai între limitele legale.
(4) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă care sunt negociate cu încălcarea prevederilor alin. (1-3) sunt lovite de nulitate.
(5) Răspunderea juridică şi materială pentru încheierea contractelor colective de muncă cu nerespectarea prevederilor alin. (1-3) revine angajatorului.
Art.139
Negocierea acordurilor colective pentru funcţionari publici se face conform prevederilor H.G. nr.833/2007, privind normele de organizare şi funcţionare a comisiilor paritare şi încheierea acordurilor colective.
Capitolul 5
Încheierea contractelor colective de muncă
Art. 140
(1) În scopul asigurării participării la negocierea contractelor colective de muncă la nivel naţional, de ramură sau domeniu de activitate, grup de unităţi şi unităţi, angajatorii sau organizaţiile de angajatori vor transmite tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negociere anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective.
În cazul în care angajatorul sau organizaţia de angajatori nu a iniţiat negocierile în conformitate cu prevederile art.123, alin.(3) organizaţia sindicală sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, care iniţiază negocierile conform art. 123, alin (5) va transmite tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negociere anunţul privind intenţia de începere a negocierilor colective.
(2) În vederea asigurării participării la negocieri a tuturor părţilor îndreptăţite se instituie procedura de notificare a intenţiei de participare la negocieri după cum urmează:
a) la nivel de unitate – angajatorul care iniţiază negocierea contractului colectiv de muncă va notifica sindicatul reprezentativ sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, precum şi Inspectoratul Teritorial de Muncă, cu cel puţin 60 de zile înainte de data expirării contractelor colective de muncă în vigoare sau expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractul colectiv de muncă.
Similar, orice sindicat reprezentativ care intenţionează să participe la negocierea contractului colectiv de muncă va notifica această intenţie atât angajatorului cât şi Inspectoratului Teritorial de Muncă, depunând totodată şi dovada reprezentativităţii sindicatului. 43
b) la nivel de grup de unităţi – organizaţiile de angajatori care intenţionează să negocieze contract colectiv de muncă vor notifica organizaţiile sindicale îndreptăţite, precum şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale depunând dovada constituirii grupului de unitaţi într-una din formele: hotărâre judecătoreasca de constituire, proces verbal sau orice alta convenţie scrisă intre parţi. Notificarea va fi transmisă cu cel puţin 60 de zile înainte de data expirării contractelor colective de muncă în vigoare sau expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă.
Similar, organizaţiile sindicale care intenţionează să participe la negocierea contractului colectiv de muncă vor notifica organizaţia de angajatori corespondentă precum şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale depunând totodată şi dovada reprezentativităţii.
c) la nivel de ramură sau domeniu de activitate – federaţiile patronale care intenţionează să negocieze contracte colective de muncă vor notifica federaţiile sindicale îndreptăţite, precum şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale depunând dovada reprezentativităţii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data expirării contractelor colective de muncă în vigoare sau expirării perioadei de aplicabilitate a clauzelor stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă.
Similar, federaţiile sindicale care intenţionează să participe la negocierea contractului colectiv de muncă vor notifica federaţiile patronale îndreptăţite depunând totodată dovada reprezentativităţii organizaţiei.
d) la nivel naţional – confederaţiile patronale care intenţionează să negocieze contractul colectiv de muncă vor notifica confederaţiile sindicale îndreptăţite, precum şi Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale depunând dovada reprezentativităţii, cu cel puţin 60 de zile înainte de data expirării contractului colectiv de muncă în vigoare sau expirării perioadei de aplicabilitate a clauzele stipulate în actele adiţionale la contractele colective de muncă.
Similar, confederaţiile sindicale care intenţionează să participe la negocierea contractului colectiv de muncă vor notifica confederaţiile patronale îndreptăţite depunând totodată dovada reprezentativităţii.
(3) La iniţierea negocierilor, partea iniţiatoare este obligată să solicite Inspectoratului Teritorial de Muncă sau Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, după caz, lista tuturor partenerilor îndreptăţiţi să participe la negocierea contractului colectiv care şi-au notificat această intenţie.
(4) Neinvitarea la negocieri a tuturor părţilor îndreptăţite constituie motiv de neînregistrare a contractului colectiv de muncă negociat.
(5) Anunţul prevăzut la alin. (1) va fi transmis în forma scrisă tuturor părţilor îndreptăţite cu cel puţin 15 zile înainte de data începerii negocierilor. Acestea vor confirma în scris primirea respectivului anunţ şi confirmarea sau refuzul participării la negociere. Lipsa unui răspuns scris coroborată cu prezentarea dovezii de invitare la negocieri va fi interpretată ca refuz de participare la negocieri.
Art. 141 44
(1) Contractul colectiv de muncă se încheie pe o perioadă determinată care nu poate fi mai mică de 12 luni, dar nu mai mare de 24 luni sau pe durata unei lucrări determinate.
(2) Părţile pot hotărî prelungirea aplicării contractului colectiv de muncă, în condiţiile stabilite de prezenta lege o singură dată, cu cel mult 12 luni.
(3) În cazul in care într-o unitate nu există un contract colectiv de munca, parţile pot conveni negocierea acestuia în orice moment.
(4) Orice parte îndreptăţită, nesemnatară a unui contract colectiv de muncă, poate deveni parte cu drepturi depline prin semnarea unei declaraţii de aderare la contractul colectiv de muncă in vigoare, cu acceptarea necondiţionată şi integrală a clauzelor respectivului contract. Declaraţia de aderare se transmite tuturor semnatarilor contractului, precum şi depozitarului, devenind parte integrantă a contractului.
Art. 142
(1) Clauzele cuprinse în contractele colective de muncă, care sunt negociate cu încălcarea prevederilor art. 126 sunt lovite de nulitate.
(2) Nulitatea clauzelor contractuale se constată de către instanţele judecătoreşti competente la cererea părţii interesate, fie pe cale de acţiune, fie pe cale de excepţie.
(3) În cazul constatării nulităţii unor clauze de către instanţa judecătorească, partea interesată poate cere renegocierea acestora.
(4) Până la renegocierea clauzelor a căror nulitate a fost constatată, acestea sunt înlocuite cu prevederile mai favorabile angajatilor cuprinse în lege sau în contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul superior, după caz.
Art. 143
(1) Contractele colective de muncă si actele adiţionale la acestea se încheie în formă scrisă, se depun şi se înregistrează prin grija părţilor, după cum urmează:
(a) contractele colective de muncă încheiate la nivelul grupurilor de unităţi, al ramurilor sau domeniilor de activitate şi la nivel naţional, la Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale;
(b) Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, la Inspectoratul Teritorial de Muncă.
(2) Dosarul întocmit în acest scop va cuprinde:
a) contractul colectiv de muncă, în original, redactat in atâtea exemplare cate părţi semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, semnate de către părţi;
b) dovada convocării părţilor îndreptăţite să participe la negociere, adresată în baza dispoziţiilor art.124, alin (5), lit.f.
c) împuternicirile scrise pentru reprezentanţii desemnaţi în vederea negocierii şi semnării contractului colectiv de muncă;
d) dovezile de reprezentativitate a părţilor, în condiţiile prezentei legi;
e) procesele verbale ale negocierii, redactate in atâtea exemplare câte părţi semnatare sunt, plus unul pentru depozitar, conţinând poziţia părţilor;
(3) În cazul contractelor negociate la nivelul ramurilor sau domeniilor de activitate contractul colectiv de muncă va fi înregistrat la nivelul respectiv numai în situaţia în care 45
numărul de angajaţi reprezentat de organizaţiile sindicale semnatare este mai mare decât jumătate din numărul total al angajaţilor din ramură sau domeniu de activitate. În caz contrar, contractul va fi înregistrat ca şi contract la nivel de grup de unităţi.
(4) Pentru contractele la nivel de grup de unităţi dosarul prevăzut la alin.2 va cuprinde suplimentar şi lista unităţilor cărora li se aplică contractul certificată prin semnătura reprezentanţilor acestora.
Art. 144
(1) Contractele colective de muncă intră în vigoare de la data înregistrării lor la autoritatea competentă sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.
(2) Prin excepţie, contractul colectiv de muncă încheiat la nivel naţional intră în vigoare de la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I.
(3) Contractul colectiv de muncă, încheiat la nivel naţional se va publica în Monitorul Oficial al României Partea I, în termen de 30 de zile calendaristice de la înregistrare, prin grija parţilor semnatare
(4) Contractele colective de muncă la nivel de ramuri sau domenii de activitate şi grupuri de unităţi vor fi publicate în Monitorul Oficial al României partea a V-a, prin grija părţilor semnatare.
Art. 145
(1) Ministerul Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale, sau după caz, Inspectoratele Teritoriale de Muncă vor proceda la înregistrarea contractelor colective de muncă după verificarea îndeplinirii condiţiilor legale.
(2) Ministerul Muncii, Familiei si Protectiei Sociale va publica pe pagina sa de internet contractele colective la nivel national, de ramura sau domeniu de activitate si grup de unitati.
Art. 146
(1) Contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă:
a) părţile nu au depus dosarul în conformitate cu prevederile art.143 alin.(2);
b) nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere, mandataţi în acest scop.
(2) Contractele colective de muncă vor fi înregistrate fără semnătura tuturor părţilor îndreptăţite să participe la negocieri dacă:
a) unele organizaţii reprezentative ale angajatorilor sau ale angajaţilor au fost invitate la negocieri şi nu s-au prezentat, conform proceselor verbale ale negocierilor.
b) unele organizaţii reprezentative ale angajatorilor sau angajaţilor, deşi au fost prezente la negocieri şi au fost de acord cu clauzele negociate conform proceselor verbale, refuză să semneze.
c) reprezentanţii părţilor la negociere care nu au semnat contractul colectiv de muncă reprezinta sub 7% din efectivul salariaţilor din ramura sau domeniul de 46
activitate, sau sub 5% din efectivul salariaţilor din sectorul privat, la nivel national.
d) la nivel de unitate contractul colectiv de munca va fi înregistrat fără semnătura tuturor părţilor numai in cazul în care părţile care acceptă semnarea reprezintă cel puţin 50%+1 din totalul angajaţilor.
Art. 147
Împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, părţile interesate se pot adresa instanţelor judecătoreşti în condiţiile Legii nr. 554/2004, a contenciosului administrativ.
Capitolul 6
Executarea, modificarea, suspendarea şi încetarea contractului colectiv de muncă.
Art. 148
(1) Executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părţi.
(2) Neîndeplinirea obligaţiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părţilor care se fac vinovate de aceasta.
(3) În situaţia prevăzută la alin.(2), părţile au dreptul de a introduce acţiune în executarea contractului colectiv de muncă şi la compensarea prejudiciului constatat.
(4) Acţiunea se introduce la instanţa competentă.
Art. 149
(1) Clauzele contractului colectiv de muncă pot fi modificate pe parcursul executării lor, în condiţiile legii, ori de câte ori toate părţile îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de muncă convin acest lucru.
(2) Modificările aduse contractului colectiv de muncă se consemnează într-un act adiţional semnat de toate părţile îndreptăţite să negocieze contractul colectiv de muncă respectiv. (3) Actul adiţional se transmite în scris organului la care a fost înregistrat şi tuturor părţilor semnatare şi produce efecte de la data înregistrării acestuia în condiţiile prezentei legi sau de la o dată ulterioară, potrivit convenţiei părţilor.
Art. 150
Executarea contractului colectiv de muncă se suspendă pe durata grevei.
Art. 151
Contractele colective de muncă încetează: 47
a) la împlinirea termenului sau la terminarea lucrării pentru care au fost încheiate, dacă părţile nu convin prelungirea aplicării acestora, în condiţiile legii;
b) la data dizolvării sau lichidării judiciare a unităţii;
c) prin acordul părţilor.
Art. 152
(1) Contractele colective de muncă nu pot fi denunţate unilateral.
(2) Litigiile în legătură cu executarea, modificarea, sau încetarea contractului colectiv de muncă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti competente.
Art. 153
Conform principiului recunoaşterii reciproce orice organizaţie sindicală legal constituită poate încheia cu un angajator sal organizaţie de angajatori orice alte tipuri de acorduri, convenţii sau înţelegeri, în formă scrisă, care reprezintă legea părţilor şi a căror prevederi sunt aplicabile exclusiv membrilor organizaţiilor semnatare.
TITLUL VIII
Reglementarea modalităţilor de soluţionare a conflictelor de muncă
Capitolul 1
Dispoziţii generale
Art. 154
(1) Raporturile de muncă stabilite între angajaţi şi angajatorii acestora se desfăşoară cu respectarea prevederilor legale, precum şi în condiţiile negociate prin contractele colective şi individuale de muncă.
(2) Încălcarea culpabilă de către una dintre părţi a obligaţiilor care îi revin potrivit alin. (1) atrage răspunderea acesteia.
Art. 155
Conflictele de muncă se soluţionează potrivit prevederilor prezentei legi. 48
Capitolul 2
Conflicte colective de muncă
Art. 156
Dreptul angajaţilor de a formula revendicări pentru satisfacerea intereselor colective cu caracter economic, profesional sau social prin negocieri colective, precum şi dreptul de a declanşa conflicte colective de muncă în legătură cu începerea, desfăşurarea şi încheierea negocierilor colective sunt garantate de lege.
Art. 157
Nu pot constitui obiect al conflictelor colective de muncă revendicările angajaţilor pentru a căror rezolvare este necesară adoptarea unei legi sau a altui act normativ.
Art. 158
(1) Conflictele colective de muncă pot avea loc:
a) la nivelul unităţilor
b) la nivelul grupurilor de unităţi
c) la nivelul ramurilor sau domeniilor de activitate
d) la nivel naţional
(2) Conflictele colective de muncă pot avea loc şi la nivelul unor subunităţi sau compartimente în măsura în care între partenerii la negocieri s-a convenit ca aceştia să îşi stabilească, în mod distinct, în contractul sau acordul colectiv de muncă clauze specifice acestor structuri.
Art. 159
(1) În conflictele colective de muncă la nivel de unitate angajaţii sunt reprezentaţi de sindicatele reprezentative din unitate, potrivit legii.
(2) La nivelul unităţilor în care nu sunt constituite sindicate reprezentative iar angajaţii şi-au ales persoanele care să îi reprezinte la negocieri, aceleaşi persoane îi reprezintă şi în cazul conflictelor colective de muncă.
(3) Prevederile alin. (1) şi (2) se aplică în mod corespunzător şi în ceea ce priveşte reprezentarea angajaţilor în cazul unor conflicte colective de muncă la nivelul subunităţilor, al compartimentelor din aceeaşi unitate.
Art. 160
În cazul conflictelor colective de muncă la nivel de grup de unităţi, de ramură sau domeniu de activitate, sau la nivel naţional, angajaţii sunt reprezentaţi de organizaţiile sindicale reprezentative care participă la negocierile colective ale contractului sau acordului colectiv de muncă aplicabil.
Art. 161 49
Conflictele colective de muncă pot fi declanşate în următoarele situaţii:
a) angajatorul sau organizaţia de angajatori refuză să înceapă negocierea unui contract sau acord colectiv de muncă, în condiţiile în care nu are încheiat un astfel de contract sau acord sau cel anterior a încetat;
b) angajatorul sau organizaţia de angajatori nu acceptă revendicările formulate de angajaţi;
c) părţile nu ajung la o înţelegere privind încheierea unui contract sau acord colectiv de muncă;
Art. 162
(1) În toate cazurile în care există premisele declanşării unui conflict colectiv de muncă, organizaţiile sindicale reprezentative sau reprezentanţii angajaţilor după caz, vor sesiza în scris angajatorul, respectiv organizaţia de angajatori, despre această situaţie, precizând revendicările angajaţilor, motivarea acestora precum şi propunerile de soluţionare. Angajatorul este obligat să primească şi să înregistreze sesizarea astfel formulată.
(2) Cerinţa prevăzută la alin. (1) se consideră îndeplinită şi în cazul în care revendicările, motivarea şi propunerile de soluţionare sunt exprimate de sindicatul reprezentativ sau de către reprezentanţii aleşi ai angajaţilor cu ocazia întâlnirii cu reprezentanţii angajatorului sau organizaţiei de angajatori şi dacă discuţiile purtate au fost consemnate într-un proces-verbal.
(3) Angajatorul sau organizaţia de angajatori are obligaţia de a răspunde în scris sindicatelor sau, în lipsa acestora, reprezentanţilor angajaţilor, în termen de două zile lucrătoare de la primirea sesizării, cu precizarea punctului de vedere pentru fiecare dintre revendicările formulate.
Art. 163
În situaţia în care angajatorul sau organizaţia de angajatori nu a răspuns la toate revendicările formulate sau, deşi a răspuns, sindicatele sau reprezentanţii salariaţilor, după caz, nu sunt de acord cu punctul de vedere precizat, conflictul colectiv de muncă se poate declanşa.
Art. 164
Pe durata valabilităţii unui contract sau acord colectiv de muncă angajaţii nu pot declanşa conflict colectiv de muncă.
Art. 165
Conflictul colectiv de muncă se declanşează numai după înregistrarea prealabilă a acestora, după cum urmează:
a) la nivel de unitate, organizaţia sindicală reprezentativă sau reprezentanţii angajaţilor, după caz, notifică angajatorul privind declanşarea conflictului colectiv de muncă şi sesizează în scris Inspectoratul Teritorial de Muncă din judeţul în care îşi desfăşoară activitatea angajaţii unităţii care au declanşat conflictul, în vederea concilierii.
50
b) la nivel de grup de unităţi, organizaţiile sindicale reprezentative vor notifica fiecare unitate membră a grupului de unităţi precum şi organizaţia de angajatori constituită la nivelul grupului privind declanşarea conflictului colectiv de muncă şi sesizează în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea concilierii.
c) la nivelul ramurii sau domeniului de activitate, organizaţiile sindicale reprezentative vor notifica fiecare unitate în care au membri organizaţii sindicale reprezentative precum şi organizaţiile de angajatori corespondente cu privire la declanşarea conflictului de muncă şi vor sesiza în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea concilierii.
d) la nivel naţional, confederaţiile sindicale reprezentative vor notifica fiecare unitate în care au membre organizaţii sindicale reprezentative precum şi confederaţiile patronale reprezentative la nivel naţional semnatare ale contractului colectiv de muncă la acest nivel şi vor sesiza în scris Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, în vederea concilierii.
Capitolul 3
Concilierea conflictelor colective de muncă
Art. 166
În toate cazurile, sesizarea pentru concilierea conflictului colectiv de muncă se formulează în scris şi va cuprinde în mod obligatoriu următoarele menţiuni:
a) angajatorul sau organizaţia de angajatori, cu indicarea sediului şi datelor de contact ale acestora;
b) obiectul conflictului colectiv de muncă şi motivarea acestuia;
c) dovada îndeplinirii cerinţelor prevăzute la art.161 – 163;
d) desemnarea nominală a persoanelor delegate să reprezinte la conciliere organizaţia sindicală reprezentativă sau după caz, reprezentanţii angajaţilor.
Art. 167
Concilierea, medierea şi arbitrarea conflictelor colective de muncă se fac între organizaţiile sindicale reprezentative sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor şi angajator sau organizaţiile de angajatori reprezentative, parţi ale conflictului colectiv de muncă.
Art. 168
Procedura de conciliere este obligatorie.
(1) În termen de trei zile lucrătoare de la înregistrarea sesizării Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă desemnează delegatul său pentru participarea la concilierea conflictului colectiv de muncă şi comunică datele persoanei desemnate atât organizaţiei sindicale sau reprezentanţilor angajaţilor cât şi angajatorului sau organizaţiei de angajatori;
51
(2) Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă după caz, convoacă părţile la procedura de conciliere într-un termen ce nu poate depăşi 7 zile lucrătoare de la data desemnării delegatului.
Art. 169
(1) Pentru susţinerea intereselor lor la conciliere sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanţii angajaţilor desemnează o delegaţie formată din 2 – 5 persoane, care va fi împuternicită în scris să participe la concilierea organizată de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau Inspectoratul Teritorial de Muncă, după caz. Din delegaţia sindicală pot face parte şi reprezentanţi ai federaţiei sau ai confederaţiei la care sindicatul este afiliat.
(2) Poate fi aleasă ca delegat al sindicatelor reprezentative sau, după caz, al reprezentanţilor angajaţilor orice persoană care îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate deplină de exerciţiu;
b) este angajat al unităţii sau reprezintă federaţia ori confederaţia sindicală reprezentativă la care sindicatul care a declanşat conflictul de muncă este afiliat.
Art. 170
Pentru susţinerea punctului de vedere al angajatorului sau organizaţiei de angajatori aceştia, vor desemna printr-o împuternicire scrisă o delegaţie compusă din 2 – 5 persoane care să participe la conciliere.
Art. 171
(1) La data fixată pentru conciliere delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau Inspectoratul Teritorial de Muncă, după caz, verifică împuternicirile delegaţilor părţilor şi stăruie ca aceştia să acţioneze pentru a se realiza concilierea.
(2) Susţinerile părţilor şi rezultatul dezbaterilor se consemnează într-un proces-verbal, semnat de către părţi şi de delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau Inspectoratului Teritorial de Muncă, după caz.
(3) Procesul-verbal se întocmeşte în original, câte unul pentru fiecare parte participanta la conciliere şi pentru delegatul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sau Inspectoratului Teritorial de Muncă, după caz.
Art. 172
În cazul în care, în urma dezbaterilor se ajunge la un acord cu privire la soluţionarea revendicărilor formulate, conflictul colectiv de muncă se consideră închis.
Art. 173
În situaţiile în care acordul cu privire la soluţionarea conflictului colectiv de muncă este numai parţial, în procesul-verbal se vor consemna revendicările asupra cărora s-a realizat acordul şi cele rămase nesoluţionate, împreună cu punctele de vedere ale fiecărei părţi referitoare la acestea din urmă. 52
Art. 174
Rezultatele concilierii vor fi aduse la cunoştinţă angajaţilor de către cei care au făcut sesizarea pentru efectuarea concilierii.
Capitolul 4
Medierea şi arbitrajul
Art. 175
În vederea promovării soluţionării amiabile şi cu celeritate a conflictelor colective de muncă se înfiinţează “Curtea de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă” de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
Art. 176
(1) Modalitatea de înfiinţare, organizare şi funcţionare a Curţii de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă va fi reglementată prin Hotărâre de Guvern ce va fi adoptată în cel mult 90 zile de la intrarea în vigoare a Legii.
(2) În cadrul Curţii de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă vor fi constituite Corpul de Mediatori şi Corpul de Arbitri ai Conflictelor Colective de Muncă.
Art. 177
Componenţa şi criteriile de accedere în Corpul de Mediatori şi Corpul de Arbitri ai Conflictelor Colective de Muncă, competenţa, atribuţiile precum şi procedurile de mediere şi arbitraj se stabilesc prin Regulamentul de Mediere şi Arbitraj elaborat de Curtea de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale aprobat prin ordin comun al Ministrului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi ale Ministrului Justiţiei, care va fi publicat în Monitorul Oficial al României Partea I.
Art. 178
În cazul în care conflictul colectiv de muncă nu a fost soluţionat ca urmare a concilierii organizate de Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale respectiv Inspectoratul Teritorial de Muncă, după caz, părţile pot hotărî, prin consens, iniţierea procedurii de mediere.
Art. 179
(1) Pe întreaga durată a unui conflict colectiv de muncă părţile aflate în conflict pot hotărî prin consens ca revendicările formulate să fie supuse arbitrajului Curţii de Mediere şi Arbitraj de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
(2) Hotărârile arbitrale pronunţate de Tribunalul de Arbitraj din cadrul Curţii de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor Colective de Muncă Curtea de Mediere şi Arbitraj a Conflictelor 53
Colective de Muncă de pe lângă Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale sunt obligatorii pentru părţi şi completează contractele colective de muncă şi devin executorii din momentul pronunţării lor.
Art. 180
Medierea sau arbitrajul conflictului colectiv de muncă sunt obligatorii dacă părţile, de comun acord, au decis acest lucru înainte de declanşarea grevei sau pe parcursul acesteia.
Capitolul 5
Greva
Art. 181
Prin grevă se înţelege orice formă de încetare colectivă şi voluntară a lucrului într-o unitate.
Art. 182
Greva poate fi declarată numai dacă, în prealabil, au fost epuizate posibilităţile de soluţionare a conflictului colectiv de muncă prin procedurile obligatorii prevăzute de prezenta lege, numai după desfăşurarea grevei de avertisment şi dacă momentul declanşării acesteia a fost adus la cunoştinţă angajatorilor de către organizatori cu cel puţin 2 zile lucrătoare înainte.
Art. 183
(1) Hotărârea de a declara greva se ia de către organizaţiile sindicale reprezentative participante la conflictul colectiv de muncă, cu acordul scris a cel puţin jumătate din numărul membrilor sindicatelor respective.
(2) Pentru angajaţii unităţilor în care nu sunt organizate sindicate reprezentative hotărârea de declarare a grevei se ia de către reprezentanţii angajaţilor cu acordul scris a cel puţin unei pătrimi din numărul angajaţilor unităţii sau, după caz, ai subunităţii sau compartimentului.
Art. 184
Grevele pot fi de avertisment, propriu-zise şi de solidaritate.
Art. 185
Greva de avertisment nu poate avea o durată mai mare de două ore, dacă se face cu încetarea lucrului, şi trebuie, în toate cazurile, să preceadă cu cel puţin 2 zile lucratoare greva propriu-zisă.
Art. 186 54
(1) Greva de solidaritate poate fi declarată în vederea susţinerii revendicărilor formulate de angajaţii din alte unităţi aparţinând aceluiaşi grup de unităţi, ramură sau domeniu de activitate.
(2) Hotărârea de a declara grevă de solidaritate poate fi luată, cu respectarea prevederilor art. 183 alin. (1), de către organizaţiile sindicale reprezentative afiliate la aceeaşi federaţie sau confederaţie sindicală la care este afiliat sindicatul organizator. În cazul grevelor de solidaritate prevederile art. 183 alin. (2) nu se aplică.
(3) Greva de solidaritate nu poate avea o durată mai mare de două ore şi trebuie anunţată în scris conducerii unităţii cu cel puţin 2 zile lucrătoare înainte de data încetării lucrului.
Art. 187
(1) Grevele sunt organizate de sindicatele reprezentative sau, după caz, de reprezentanţii angajaţilor, care vor stabili şi durata acesteia, cu respectarea prevederilor art.186.
(2) Sindicatele reprezentative sau, după caz, reprezentanţii aleşi ai angajaţilor îi reprezintă pe grevişti, pe toată durata grevei, în relaţiile cu angajatorii, inclusiv în faţa instanţelor judecătoreşti, în cazurile în care se solicită suspendarea sau încetarea grevei.
Art. 188
Pe durata în care revendicările formulate de angajaţi sunt supuse medierii ori arbitrajului aceştia nu pot declanşa grevă sau dacă greva este declanşată aceasta se suspendă în condiţiile art. 197, alin 3.
Art. 189
În situaţia în care, după declanşarea grevei, mai mult de jumătate din numărul angajaţilor care au hotărât declararea grevei renunţă in scris la grevă, aceasta încetează.
Art. 190
(1) Greva poate fi declarată numai pentru apărarea intereselor cu caracter profesional, economic şi social ale angajaţilor.
(2) Greva nu poate urmări realizarea unor scopuri politice.
Art. 191
(1) Participarea la grevă este liberă. Nimeni nu poate fi constrâns să participe la grevă sau să refuze să participe.
(2) Pe durata unei greve declanşate într-o unitate pot înceta activitatea şi angajaţii unor subunităţi sau compartimente care nu au participat iniţial la declanşarea conflictului colectiv de muncă.
(3) În situaţiile prevăzute la alin. (2) revendicările sunt cele formulate la declanşarea conflictului colectiv de muncă.
Art. 192
(1) Angajaţii care nu participă la grevă îşi pot continua activitatea. 55
(2) Angajaţii aflaţi în grevă trebuie să se abţină de la orice acţiune de natură să împiedice continuarea activităţii de către cei care nu participă la grevă.
Art. 193
(1) Organizatorii grevei au obligaţia ca pe durata acesteia să protejeze bunurile unităţii şi împreuna cu conducerea unităţii să asigure funcţionarea continuă a utilajelor şi a instalaţiilor a căror oprire ar putea constitui un pericol pentru viaţa sau pentru sănătatea oamenilor.
(2) Pentru pagubele materiale provacate de către participanţii la grevă, angajatorul se poate adresa instanţei competente pentru despăgubiri.
Art. 194
Pe durata grevei conducerea unităţii nu poate fi împiedicată să îşi desfăşoare activitatea de către angajaţii aflaţi în grevă sau de organizatorii acesteia. Conducerea unităţii nu poate încadra alţi angajaţi care să îi înlocuiască pe cei aflaţi în grevă.
Art. 195
(1) Pe toată perioada grevei angajaţii au obligaţia de a fi prezenţi în incinta unităţii în care îşi au locurile de muncă pe toată durata programului normal de lucru.
(2) Organizatorii grevei au obligaţia de a întocmi zilnic, pe toată perioada grevei, liste de prezenţă a greviştilor la locul de muncă, semnate de aceştia.
(3) Pe toată perioda grevei, oricare parte poate solicita participarea unui reprezentant al Inspectoratului Teritorial de Muncă pentru constatarea eventualelor contravenţii.
Art. 196
(1) Participarea la grevă sau organizarea acesteia, cu respectarea dispoziţiilor prezentei legi, nu reprezintă o încălcare a obligaţiilor de serviciu ale angajaţilor şi nu atrage după sine posibilitatea sancţionării în niciun fel a acestora.
(2) Dispoziţiile alin. (1) nu se aplică, dacă greva este declarată ilegală, potrivit art. 200, alin (1), lit. b.
(3) Pe durata grevei angajaţii îşi menţin toate drepturile ce decurg din contractul individual de muncă, cu excepţia drepturilor salariale.
Art. 197
(1) În timpul grevei organizatorii acesteia continuă negocierile cu conducerea unităţii, în vederea soluţionării revendicărilor care formează obiectul conflictului colectiv de muncă.
(2) În cazul în care organizatorii grevei şi conducerea unităţii ajung la un acord, conflictul colectiv de muncă este inchis şi greva încetează.
(3) Pe perioada negocierilor organizatorii grevei pot conveni cu angajatorul suspendarea temporară a grevei. Dacă negocierile eşuează, greva va fi reluată fără a mai fi necesară parcurgerea etapelor procedurale preliminare prevăzute de lege.
(4) Exceptând situaţia prevăzută la alin. 3 organizatorii grevei nu pot amâna declanşarea grevei la o altă dată decât cea anunţată sau a o suspenda pe o anumită perioadă fără a relua toată procedura de declanşare a conflictelor colective de muncă. 56
(5) Refuzul organizatorilor grevei de a îndeplini obligaţia prevăzută la alin. (1) atrage răspunderea juridică şi patrimonială a acestora pentru pagubele cauzate unităţii
Art. 198
Dacă angajatorul apreciază că greva a fost declarată sau se derulează cu nerespectarea legii, acesta se va adresa tribunalului în a cărui circumscripţie se află unitatea în care s-a declarat greva cu o cerere prin care se solicită instanţei încetarea grevei.
Art. 199
Tribunalul fixează termen pentru soluţionarea cererii de încetare a grevei, care nu poate fi mai mare de 2 zile lucrătoare de la data înregistrării acesteia, şi dispune citarea părţilor.
Art. 200
(1) Tribunalul examinează cererea prin care se solicită încetarea grevei şi pronunţă de urgenţă o hotărâre prin care, după caz:
a) respinge cererea angajatorului;
b) admite cererea angajatorului şi dispune încetarea grevei ca fiind ilegală.
(2) Hotărârile pronunţate de tribunal sunt definitive.
Art. 201
(1) Tribunalul şi Curtea de apel soluţionează cererea sau, după caz, recursul, potrivit procedurii prevăzute pentru soluţionarea conflictelor colective de muncă.
(2) În cazul în care dispune încetarea grevei ca fiind ilegală, instanţa, la cererea celor interesaţi, poate obliga organizatorii grevei şi angajaţii participanţi la greva ilegală la plata despăgubirilor.
Art. 202
Nu pot declara grevă: procurorii, judecătorii, personalul Ministerului Apărării şi al instituţiilor şi structurilor din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul angajat de forţele armate străine staţionate pe teritoriul României, personalul militar din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi din instituţiile şi structurile din subordinea sau coordonarea acestuia, personalul militar al Serviciului Român de Informaţii, al Serviciului de Informaţii Externe, al Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, precum şi alte categorii de personal cărora, prin legi organice, li se interzice exercitarea acestui drept.
Art. 203
Personalul din transporturile aeriene, navale, terestre de orice fel nu poate declara grevă din momentul plecării în misiune şi până la terminarea acesteia.
Art. 204
Personalul îmbarcat pe navele marinei comerciale sub pavilion românesc poate declara grevă numai cu respectarea normelor stabilite prin convenţii internaţionale ratificate de statul român, în condiţiile art. 203. 57
Art. 205
(1) În unităţile sanitare şi de asistenţă socială, de telecomunicaţii, ale radioului şi televiziunii publice, în transporturi pe căile ferate, în unităţile care asigură transportul în comun şi salubritatea localităţilor, precum şi aprovizionarea populaţiei cu gaze, energie electrică, căldură şi apă, greva este permisă cu condiţia ca organizatorii grevei să asigure serviciile, dar nu mai puţin de o treime din activitatea normală.
(2) Angajaţii din unităţile sistemului energetic naţional, din unităţile operative de la sectoarele nucleare, din unităţile cu foc continuu pot declara grevă cu condiţia asigurării a cel puţin unei treimi din activitate, care să nu pună în pericol viaţa şi sănătatea oamenilor şi care să asigure funcţionarea instalaţiilor în deplină siguranţă.
Art. 206
Funcţionarii publici declanşează conflictul colectiv de muncă conform procedurii prevăzută în prezenta lege.
Capitolul 6
Conflictele individuale de muncă
Art. 207
Nu sunt considerate conflicte individuale de muncă, în sensul prezentei legi, conflictele dintre unităţile şi persoanele care prestează diferite activităţi pentru acestea, în temeiul altor contracte decât contractul individual de muncă.
Art. 208
Conflictele individuale de muncă se soluţionează de către instanţele judecătoreşti.
Art. 209
Instanţele judecătoreşti competente să judece cereri referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se stabilesc prin lege.
Art. 210
Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.
Art. 211
Cererile pot fi formulate de cei ale căror drepturi au fost încălcate, după cum urmează:
a) măsurile unilaterale de executare, modificare, suspendare sau încetare a contractului individual de muncă, inclusiv deciziile de imputare sau 58
angajamentele de plată a unor sume de bani, pot fi contestate în termen de 45 de zile de la data la care cel interesat a luat cunoştinţă de măsura dispusă;
b) constatarea nulităţii unui contract individual de muncă poate fi cerută de părţi pe întreaga perioadă în care contractul respectiv este în fiinţă;
c) plata despăgubirilor pentru pagubele cauzate şi restituirea unor sume care au format obiectul unor plăţi nedatorate pot fi cerute de angajaţi în termen de 3 ani de la data producerii pagubei.
Art. 212
Cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă vor fi judecate cu celeritate.
Art. 213
(1) În cazul în care judecata continuă, administrarea probelor se va face cu respectarea regimului de celeritate al judecării conflictelor individuale de muncă.
(2) Instanţa poate să decadă din beneficiul probei admise partea care întârzie nejustificat administrarea acesteia.
Art. 214
Hotărârile instanţei de fond sunt definitive.
Art. 215
Termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii.
Art. 216
Dispoziţiile prezentei legi referitoare la procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă se completează în mod corespunzător cu prevederile Codului de procedură civilă. 59
TITLUL IX
Capitolul 1
Sancţiuni
Art. 217
(1) Constituie contravenţii următoarele fapte şi se sancţionează astfel:
a ) încălcarea prevederilor prevăzute la art. 7, alin. (2) cu amendă de la 5.000 lei la 15.000 lei.
b) încălcarea de către angajator a obligaţiei prevăzute la art.30 alin. (1), cu amendă de la 2.000 lei la 10.000 lei;
c) refuzul angajatorului sau organizaţiilor de angajatori de a începe negocierea contractul colectiv de muncă constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă cuprinsă între 5000 şi 10000 de lei.
d) nedepunerea spre publicare de către părţile semnatare ale contractului colectiv de muncă la nivel de grup de unităţi, ramură sau la nivel naţional constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă în cuantum de 3000 de lei. Responsabilitatea revine solidar părţilor.
e) fapta persoanei care, prin ameninţări ori prin violenţe, împiedică sau obligă un angajat sau un grup de angajaţi să participe la grevă sau să muncească în timpul grevei, constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 3.000 lei la 10.000 lei, dacă fapta nu a fost săvârşită în astfel de condiţii încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracţiune.
f) nerespectarea obligaţiei prevăzută la art. 162, alin.1 constituie contravenţie şi se sancţionează cu amendă de la 1000 la 3000 lei.
(2) Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac de către Inspecţia Muncii
(3) Contravenţiilor prevăzute la alin. (1) le sunt aplicabile dispoziţiile Ordonanţei Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 180/2002, cu modificările ulterioare.
Art. 218
(1) Constituie infracţiuni şi se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 2 ani sau cu amendă de la 20.000 lei la 50.000 lei următoarele fapte:
a) împiedicarea exerciţiului dreptului de liberă organizare sau asociere sindicală, în scopurile şi în limitele prevăzute de prezenta lege;
b) condiţionarea sau constrângerea, în orice mod, având ca scop limitarea exercitării atribuţiilor funcţiei membrilor aleşi în organele de conducere ale organizaţiilor sindicale;
c) furnizarea de date neconforme cu realitatea la dobândirea personalităţii juridice a organizaţiei sindicale, precum şi în timpul fiinţării acesteia. 60
(2) Acţiunea penală este pusă în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate, în conformitate cu dispoziţiile Codului de procedură penală, cu excepţia infracţiunii prevăzute la alin. (1) lit. c).
(3) Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive şi irevocabile privind respectarea obligaţiilor asumate prin contractele colective de muncă în termen de 15 zile de la data cererii de executare adresate angajatorului de către părţile interesate, constituie infracţiune si se pedepseşte, conform Codului Penal.
(4) Pentru infracţiunile prevăzute la alin.(3), acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a părţii vătămate.
(5) Plângerea se adresează direct tribunalului in cărui raza de competenta teritoriala îşi are sediul reclamantul.
(6) Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind plata salariilor în termen de 15 zile calculate de la data cererii de executare adresate unităţii de partea interesată constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni ori cu amendă.
(7) Neexecutarea unei hotărâri judecătoreşti definitive privind reintegrarea în muncă a unui angajat constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 1 an ori cu amendă.
(8) Răspunderea pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute la alin.6 şi alin.7 revine persoanelor care aveau obligaţia de a dispune plata salariilor sau, după caz, reintegrarea angajatului respectiv.
(9) În cazul infracţiunilor prevăzute la alin.6 şi alin.7 acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea persoanei vătămate.
(10) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
(11) Declararea grevei de către organizatori, cu încălcarea condiţiilor prevăzute la art.191 alin. (1) sau la art.202 – 205, constituie infracţiune şi se pedepseşte cu închisoare de la 3 luni la 6 luni sau cu amendă, dacă fapta nu întruneşte elementele unei infracţiuni pentru care legea penală prevede o pedeapsă mai gravă.
(12) Nerespectarea prevederilor art.193 atrage răspunderea materială, contravenţională, civilă sau penală, după caz, dacă faptele săvârşite în timpul grevei atrag această răspundere. 61
TITLUL X
Capitolul 1
Dispoziţii finale şi tranzitorii
Art. 219
Cererile şi actele de procedură ale organizaţiilor sindicale în faţa instanţelor judecătoreşti sau actele de procedură întocmite pentru acestea sau pentru membrii acestora sunt scutite de taxă de timbru.
Art. 220
(1) Hotărârile judecătoreşti de dobândire a personalităţii juridice de către organizaţiile sindicale, obţinute până la data intrării în vigoare a prezentei legi, rămân valabile.
(2) Federaţiile care şi-au dobândit personalitatea juridică la tribunalele judeţene, au obligaţia ca în termen de 90 de zile de la intrarea în vigoare a prezentei legi să solicite transcrierea în Registrul special al federaţiilor şi confederaţiilor sindicale al Tribunalului Bucureşti.
(3) Cererea de transcriere prevăzută la alin. (2) va fi însoţită de două copii după hotărârea definitivă şi irevocabilă de dobândire a personalităţii juridice a federaţiei şi după ultima hotărâre judecătorească de modificare a statutului, după caz.
(4) În termen de 30 de zile de la depunerea cererii, Tribunalul Bucureşti va solicita tribunalului judeţean, dosarul de dobândire a personalităţii juridice al federaţiei petente.
Art. 221
În termen de 60 de zile de la data întrării în vigoare a prezentei legi, după consultarea partenerilor sociali în cadrul Comisiei de Dialog Social de la Munisterul Justiţiei, ministrul va proceda la emiterea unui ordin prin care să se stabilească modelul, modul de completare şi operare a Registrului Special al Sindicatelor prevăzut la art.17, alin.(1).
Art. 222
(1) Organizaţiile patronale care şi-au dobândit personalitatea juridică în baza Legii nr.356/2001 anterior datei intrării în vigoare a prezentei legi vor depune la instanţa de judecată competentă noul statut al organizaţiei, în conformitate cu prevederile legii, în termen de 12 luni.
(2) Nerespectarea prevederilor alin. (1) determină suspendarea dreptului de reprezentare a organizaţiei în structurile de dialog social în care participarea este condiţionată de îndeplinirea condiţiilor prezentei legi.
Art. 223
Cererile referitoare la înregistrarea, executarea, modificarea, suspendarea sau încetarea unor clauze cuprinse în contractele colective de muncă, formulate în faţa instituţiilor 62
publice, instanţelor judecătoreşti şi a altor organe ale statului sunt scutite de taxe judiciare şi de timbru judiciar.
Art. 224
(1)Hotărârile judecatoresti prin care se constată reprezentativitatea organizaţiilor patronale şi sindicale în condiţiile prezentei legi, se comunică Ministerului Muncii, Familiei si Protecţiei Sociale care va ţine evidenţa acestora.
(2) Hotărârile de constatare a reprezentativităţii se acordă pentru o perioadă de cel mult 2 ani.
Art. 225
(1) Reprezentativitatea organizaţiilor patronale sau sindicale poate fi contestată în instanţă de către organizaţiile patronale sau sindicale corespondente la nivel naţional, de ramură, grup de unităţi sau unităţi, ca părţi îndreptăţite să negocieze acelaşi contract colectiv de muncă, în condiţiile în care nu mai sunt îndeplinite unul sau mai multe din criteriile prevăzute de art. 10, alin.(1) şi (2), respectiv art.13, alin. (1), (2), (3) şi (4) pe baza cărora a fost obţinută reprezentativitatea în cauză.
(2) Contestaţia se depune la Instanţa Judecătorească care a acordat reprezentativitatea.
(3) În cazul în care o organizaţie patronală sau sindicală semnatară a unui contract colectiv de muncă îşi pierde calitatea de organizaţie reprezentativă, orice parte interesată, îndreptăţită să negocieze respectivul contract colectiv de muncă are dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă în cauză anterior termenului de expirare a acestuia. Dacă nu se solicită renegocierea contractul colectiv de muncă respectiv rămâne în vigoare până la expirarea termenului pentru care a fost încheiat.
(4) În cazul în care pe parcursul derulării unui contract colectiv de muncă angajatorul îşi modifică obiectul principal de activitate îi vor fi aplicabile prevederile contractului colectiv de muncă incheiat la nivelul ramurii în care se încadreaza noul obiect principal de activitate. În acest caz, partenerii sociali îndreptăţiţi să negocieze contractul colectiv de muncă au dreptul să solicite renegocierea contractului colectiv de muncă.
Art. 226
(1) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi, organizaţiile patronale şi organizaţiile sindicale vor proceda la obţinerea reprezentativităţii în conformitate cu dispoziţiile legii privind negocierile colective de muncă.
(2) Până la expirarea termenului prevăzut la alin.(1), reprezentativităţile organizaţiilor de angajatori şi sindicale, anterior obţinute, rămân în vigoare.
Art. 227
(1) La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă:
a) Legea nr.54/2003 – legea sindicatelor,
b) Legea nr.168/199 – legea privind soluţionarea conflictelor de muncă,
c) Legea nr.356/2001 – legea patronatelor 63
d) Legea nr. 130/1996- legea privind contractului colectiv de muncă,
e) Legea nr.109/1997 – legea Consiliului Economic şi Social
f) H.G. nr.369/2009 – privind comisiile de dialog social
(2) Prezenta lege intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în Monitorul Oficial
Al României.
(3) În termen de 90 de zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României a prezentei legi, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, cu avizul Ministerului Finanţelor, vor emite norme metodologice privind instituirea timbrului patronal, care vor fi aprobate prin hotărâre de Guvern. 64
ANEXA 1
LISTA
cuprinzând ministerele şi alte instituţii publice în cadrul cărora se vor organiza comisii de dialog social
1. Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale
2. Ministerul Administraţiei şi Internelor
3. Ministerul Finanţelor Publice
4. Ministerul Justiţiei
5. Ministerul Apărării Naţionale
6. Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului
7. Ministerul Mediului şi Pădurilor
8. Ministerul Economiei, Comerţului şi Mediului de Afaceri
9. Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale
10. Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii
11. Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului
12. Ministerul Culturii şi Patrimoniului Naţional
13. Ministerul Sănătăţii
14. Ministerul Comunicaţiilor şi Societăţii Informaţionale
15. Ministerul Afacerilor Externe
16. Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului
17. Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice 65
ANEXA 2
– Instituţia publică care raportează –
Raport privind activitatea comisiei de dialog social pe luna ………..
______________________________________________________________________________
|Nr. | Data şedinţei comisiei| Ordinea de zi | Rezumatul concluziilor |
|crt.| de dialog social |________________________| sau al eventualelor |
| | | Punct propus| Iniţiator| rezoluţii |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
| | | | | |
|____|_______________________|_____________|__________|________________________|
Semnătura
preşedintelui Comisiei de dialog social
………………………………… 66
ANEXA 3
REGULAMENT-CADRU
privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale
I. Componenţa comisiilor de dialog social
Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice centrale fac parte:
1. reprezentanţi ai ministerelor – secretarii de stat, precum şi conducătorii instituţiilor publice, autorităţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerelor, numiţi prin ordin al ministrului;
2. reprezentanţi ai partenerilor sociali – reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor de pe hotărârile judecătoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social. Organizaţiile sindicale şi patronale membre ale comisiilor de dialog social vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivelul ministerelor şi al instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1;
3. experţi – organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordată, pot fi asistate de experţi care vor participa în baza unui mandat acordat de confederaţie;
4. invitaţi – la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social, plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesită participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, autorităţi şi agenţii, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;
5. reprezentantul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale – la lucrările comisiilor de dialog social din ministere şi din alte instituţii publice prevăzute în anexa nr. 1 va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice.
II. Funcţionarea comisiilor de dialog social
1. Preşedinţia comisiei este asigurată de un secretar de stat sau, în situaţii speciale, cu acordul partenerilor de dialog social, de către un alt reprezentant al ministerului împuternicit prin ordin al ministrului ori, în cazul instituţiilor publice prevăzute în anexa nr. 1, de un reprezentant împuternicit de conducătorul instituţiei publice.
Preşedintele comisiei are următoarele atribuţii:
a) conduce şedinţele comisiei de dialog social;
b) convoacă membrii comisiei, precum şi invitaţii la şedinţele acesteia;
c) asigură prezenţa la lucrările şedinţelor comisiei de dialog social a reprezentanţilor altor autorităţi şi agenţii aflate în coordonarea sau subordonarea ministerului sau instituţiei publice în cauză.
2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigură de către instituţia publică în cadrul căreia aceasta funcţionează. 67
3. Secretariatul comisiei de dialog social are următoarele atribuţii:
a) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;
b) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;
c) redactarea minutei pentru fiecare şedinţă, precum şi transmiterea acesteia către partenerii sociali, Ministerul Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale şi Consiliul Economic şi Social;
d) evidenţa hotărârilor judecătoreşti definitive privind reprezentativitatea partenerilor sociali, în copie legalizată.
4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocări făcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea datei de desfăşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completată cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.
5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţă extraordinară a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivată a unor parteneri sociali.
6. Şedinţele comisiei de dialog social convocate pentru dezbaterea unor acte normative se întrunesc după ce actul normativ propus a fost aprobat de conducerea ministerului şi înainte de transmiterea proiectului spre avizare la alte ministere.
7. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesită întrunirea unui anumit cvorum, ci respectarea principiului tripartitismului: prezenţa a cel puţin unui reprezentant al fiecărei părţi (confederaţii patronale şi confederaţii sindicale).
8. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se consideră acceptate de către partenerii sociali ai căror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi să participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un răspuns motivat în termen de 5 zile de la data şedinţei comisiei.
9. După fiecare şedinţă a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minută, care este difuzată partenerilor sociali în şedinţa următoare spre aprobare. Minuta respectivă este transmisă şi Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, precum şi Consiliului Economic şi Social.
10. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare formulării unui punct de vedere argumentat.
11. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formă scrisă, după modelul: text iniţial – propunere de modificare – motivare.
12. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui grupuri de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat.
13. Actele normative dezbătute în cadrul comisiei de dialog social vor fi însoţite în circuitul de avizare de minuta şedinţei comisiei de dialog social, în care sunt consemnate punctele de vedere ale partenerilor sociali referitoare la actul normativ discutat. 68
ANEXA 4
REGULAMENT-CADRU
privind constituirea şi funcţionarea comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale
I. Componenţa comisiilor de dialog social
Din cadrul comisiilor de dialog social la nivelul administraţiei publice locale fac parte:
1. prefectul, precum şi reprezentanţi ai prefectului şi ai serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor şi ale celorlalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, numiţi prin ordin de către prefect;
2. preşedintele consiliului judeţean sau primarul general al capitalei, pentru municipiul Bucureşti;
3. reprezentanţii partenerilor sociali – reprezentanţii confederaţiilor sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional, conform copiilor de pe hotărârile judecătoreşti definitive depuse la secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale. Secretariatul comisiei de dialog social constituite la nivelul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale va transmite comisiilor de dialog social constituite la nivel judeţean şi al municipiului Bucureşti lista confederaţiilor patronale şi sindicale reprezentative la nivel naţional conform acestor hotărâri judecătoreşti. Organizaţiile sindicale şi patronale reprezentative la nivel naţional vor desemna câte un titular şi câte un supleant pentru comisiile de dialog social de la nivel judeţean din structurile proprii în teritoriu;
4. experţi – organizaţiile sindicale şi patronale, în funcţie de tematica abordată, pot fi asistate de experţi, care vor participa în baza unui mandat;
5. invitaţi – la propunerea preşedintelui comisiei de dialog social plenul comisiei poate aproba participarea unor invitaţi cu statut nepermanent. În cazul dezbaterii care necesită participarea reprezentanţilor altor instituţii publice, preşedintele comisiei de dialog social are obligaţia de a-i invita la şedinţele comisiei;
6. reprezentantul direcţiei de muncă şi protecţie socială judeţene – la lucrările comisiilor de dialog social la nivel judeţean, pentru asigurarea asistenţei metodologice, un reprezentant al direcţiei de muncă şi protecţie socială judeţene va participa ca membru de drept.
7. reprezentantul Inspectoratului Teritorial de Muncă – la lucrările comisiilor de dialog social constituite în plan teritorial va fi invitat un reprezentant al Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, pentru asigurarea asistenţei metodologice
II. Funcţionarea comisiilor de dialog social
1. Preşedinţia comisiei, în baza principiului copreşedinţiei, este asigurată de prefect şi de preşedintele consiliului judeţean sau de primarul general al capitalei pentru municipiul Bucureşti. 69
2. Secretariatul comisiei de dialog social se asigură de către instituţia publică în cadrul căreia aceasta funcţionează.
3. Secretariatul comisiei de dialog social are următoarele atribuţii:
a) convocarea membrilor comisiei la şedinţele acesteia;
b) întocmirea şi comunicarea ordinii de zi;
c) difuzarea documentelor de lucru pentru şedinţele comisiei;
d) redactarea minutei pentru fiecare şedinţă, precum şi transmiterea acesteia membrilor comisiei şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
4. Comisiile de dialog social se întrunesc lunar sau ori de câte ori este necesar, în baza unei convocări făcute de preşedintele comisiei. Convocarea comisiei se face în scris, cu cel puţin 3 zile lucrătoare înaintea datei de desfăşurare, cu comunicarea ordinii de zi şi a documentelor de lucru. Ordinea de zi poate fi completată cu alte puncte, cu aprobarea plenului comisiei.
5. Preşedintele comisiei poate convoca o şedinţă extraordinară a comisiei de dialog social pentru dezbaterea unor probleme cu caracter urgent sau la cererea motivată a unor parteneri sociali.
6. Şedinţa comisiei de dialog social nu necesită întrunirea unui anumit cvorum, ci respectarea principiului tripartitismului: prezenţa a cel puţin unui reprezentant al fiecărei părţi (confederaţii patronale şi confederaţii sindicale).
7. Punctele de vedere adoptate în comisiile de dialog social se consideră acceptate de către partenerii sociali ai căror reprezentanţi nu au fost prezenţi la şedinţele de comisie la care au fost invitaţi să participe. La propunerile formulate în scris de partenerii sociali, iniţiatorul actului normativ sau al altor proiecte are obligaţia de a da un răspuns motivat în termen de 5 zile de la data şedinţei comisiei.
8. După fiecare şedinţă a comisiei de dialog social secretariatul acesteia întocmeşte o minută care este difuzată partenerilor sociali în şedinţa următoare spre aprobare. Minuta respectivă este transmisă şi secretarului de stat responsabil pentru dialog social din cadrul Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale.
9. Preşedintele comisiei de dialog social va pune la dispoziţia partenerilor sociali informaţiile disponibile necesare elaborării unui punct de vedere argumentat.
10. Punctele de vedere ale partenerilor sociali cu privire la actele normative supuse dezbaterii în comisie vor fi înaintate secretariatului comisiei de dialog social în formă scrisă, după modelul: text iniţial – propunere de modificare – motivare.
11. Pentru dezbaterea unor probleme cu caracter specific se pot constitui colective de lucru, cu participarea reprezentanţilor desemnaţi nominal de partenerii sociali, membri ai comisiei cu mandat determinat. 70
ANEXA 5
| Ramurile economiei naţionale Nr.crt. | Secţiunea cf. CAEN | RAMURA |
| 1. | A | AGRICULTURĂ, SILVICULTURĂ ŞI PESCUIT |
| 2. | B | INDUSTRIA EXTRACTIVĂ |
| 3. | C | INDUSTRIA PRELUCRĂTOARE |
| 4. | D | PRODUCŢIA ŞI FURNIZAREA DE ENERGIE ELECTRICĂ ŞI TERMICĂ, GAZE, APĂ CALDĂ ŞI AER CONDIŢIONAT |
| 5. | E | DISTRIBUŢIA APEI; SALUBRITATE, GESTIONAREA DEŞEURILOR, ACTIVITĂŢI DE DECONTAMINARE |
| 6. | F | CONSTRUCŢII |
| 7. | G | COMERŢ CU RIDICATA ŞI CU AMĂNUNTUL; REPARAREA AUTOVEHICULELOR ŞI MOTOCICLETELOR |
| 8. | H | TRANSPORT ŞI DEPOZITARE |
| 9. | I | HOTELURI ŞI RESTAURANTE |
| 10. | K | INTERMEDIERI FINANCIARE ŞI ASIGURARI |
| 11. | L | TRANZACŢII IMOBILIARE |
| 12. | M | ACTIVITĂŢI PROFESIONALE, ŞTIINŢIFICE ŞI TEHNICE |
| 13. | N | ACTIVITĂŢI DE SERVICII ADMINISTRATIVE ŞI ACTIVITĂŢI DE SERVICII SUPORT |
| 14. | O | ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ ŞI APĂRARE; ASIGURĂRI SOCIALE DIN SISTEMUL PUBLIC |
| 15. | P | ÎNVĂŢĂMÂNT |
| 16. | Q | SĂNĂTATE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ |
| 17. | R | ACTIVITĂŢI DE SPECTACOLE, CULTURALE ŞI RECREATIVE |
| 18. | S | ALTE ACTIVITĂŢI DE SERVICII |
| 19. | T | ACTIVITĂŢI ALE GOSPODĂRIILOR PRIVATE ÎN CALITATE DE ANGAJATOR DE PERSONAL CASNIC; ACTIVITĂŢI ALE GOSPODĂRIILOR PRIVATE DE PRODUCERE DE BUNURI ŞI SERVICII DESTINATE CONSUMULUI PROPRIU |
| 20. | U | ACTIVITĂŢI ALE ORGANIZAŢIILOR ŞI ORGANISMELOR EXTRATERITORIALE |