StareaPresei.ro

Am gasit pe YouTube aceasta melodie si am intepenit instantaneu, ascultand-o.

Am crezut ca ma voi intalni doar cu un alt frumos experiment tipic Cornel Ilie, dupa cel cu Tina de anul trecut si cel cu Dalma de anul acesta.

Exigentele pe care mi le-am impus la rubrica Dinamita Muzicala sunt astfel:

“melodii consacrate, mai mult sau mai putin cunoscute, care se constituie in categoria temelor muzicale exceptionale, ce ating, prin profunzimea si valoarea lor, universalul uman.

De preferinta blues, blues-rock, rock progresiv sau progresiv simfonic. Niciodata aceeasi piesa postata de doua ori.

Daca se poate, mai putina muzica consacrata global si cat mai multa muzica uitata din anii de aur, sfarsit de ’60 – inceput de ’70″

Cand am scris aceste randuri, am facut-o cu maxima seriozitate. Cine cerceteaza arhiva subcategoriei Dinamita Muzicala constata ca nu ma joc si sunt foarte dur si selectiv.

Din aceasta caracterizare, singura calitate care ii lipseste melodiei lui Cornel Ilie este: melodie consacrata. Aici incepe partea trista.

Aceasta bijuterie muzicala, care sta fara probleme alaturi de “Langa inima mea, vine inima ta” (cu Maria Radu, piesa ce mi se pare insa si mai complexa muzical, ironica (iubito!), trista si autoironica simultan (ma-mea, ta-ta!)), putea oricand sa treaca de finala nationala si sa fie una dintre favoritele europene anul acesta.

Vom vedea, anul acesta, cand va fi o competitie extrem de ridicata valoric. Probabil ca, din finala nationala romaneasca, singura piesa competitiva in aceste conditii ar mai fi fost “Come As One“, in timp ce a treia piesa competitiva, extrem de frumoasa si ea, “Save Their Lives“, are un defect armonic, asa cum am mai explicat.

Practic, este inca un act suicidar la adresa prestigiului muzicii usoare romanesti, pe care il comite exact aceeasi gasca, vinovata pentru, de exemplu, faptul ca “Say Something” nu ne-a reprezentat cu cinste la Eurovision.

Este o rusine mare de tot faptul ca “Prima noapte”, aceasta superba melodie, este practic necunoscuta in prezent si imi face placere si sunt onorat sa o promovez acum si aici.

Juriul preselectiei, prin nu stiu ce artificiu de notare care imi este imposibil de inteles logic, a punctat in asa fel incat aceasta melodie frumoasa s-a clasat pe locul… 38, cu 61 de puncte!

In viziunea juriului preselectiei, aceasta melodie banala si lipsita de imaginatie s-a clasat pe locul 32, sase locuri mai sus decat creatia lui Cornel Ilie. Ce poate fi mai jignitor decat o asemenea alaturare?

Pe de o parte, avem un compozitor talentat, care scrie o piesa sclipitoare. Pe de alta parte, avem o melodie terna, obositoare, plictisitoare, care este cotata mai bine decat prima. Mult mai bine!

Si astfel, ne intoarcem la dictatura nonvalorii, subiect pe care am preluat acum cateva zile o analiza extrem de buna de pe website-ul Gandacului de Colorado.