Toţi ceşti tinerli de supces juranlişti de la B1 TV

Share

B1 TV are un website minunat, plin de conţinut propriu. Cine se uită la tembelvizor, la ce vede toată ţara, apoi scrie, e acuzat de furt. Cine citeşte acest website şi încearcă să fructifice informaţia de aici e făcut hoţ.

Să vedem deci cam ce poate “fura” cine e tentat de fenomen, citind articolul Povestea impresionată a unui român în Italia: Alin Costache a dăruit refugiaților un pian cumpărat din banii de buzunar și din ajutorul prietenilor. Titlu cam scurt, nemulţumitor de scurt, dar să trecem la lectura textului postării.

Despre gafele de presă. O explicaţie necesară

Citând din Il Messaggero, B1 explică:

”Nu am fost niciodată Bun la nume”, spune românul.

Urmează bomborocul cu plaja italiană:

Băiatul, care a fugit de război, a pierdul totul pe plaja italiană, inclusiv textele pe care le scrisese. ”Dar nu face nimic, le am pe toate în minte. Și de acolo nimeni nu mi le poate fura”, a i-a spus tânărul lui Alin.

Apoi lovitura măiastră-n limba română:

Astfel, românul a ajuns să asculte și să spună povestea târăturlui de pe alte meleaguri, pentru care Italia este poata Europei.

• cum scrie o gazetă a românilor din Italia pe acelaşi subiect: Un român a dăruit un pian refugiaților de la Roma: Alin, fotograful cu inimă de aur

Dereglarea tuturor sensurilor continuă:

În timp ce noul său amic se prezint drept profesor de pian pentru torți acei tineri în așteptarea unui tren, lui Alin îi vine o idee. Acesta a cumpărat (n.n.: scchmbare infracţională de timp al narării în timpul acesteia) un pian pe care l-a pus la dispoziția celor refugiați în așteptare unui mijloc de transpot în jurul stației Tiburtina. Banii pentru insturmentul muzical au venit de la el, prieteni și trecători.

Pentru că este greu inteligibil pentru cititor, vom încerca să traducem în limba română. Un tânăr (n.n.: numit târătur) refugiat meloman, despre care se înţelege că ar fi şi un mic scriitor, pentru care Italia este poarta (n.n.: numită poata) Europei, ajunge pe ţărmul Italiei, în punctul de triaj din gara Tiburtina. Un român din Italia, Alin Costache, pune la dispoziţia “celor refugiaţi în aşteptare unui mijloc de transpot” un pian. Banii pentru insturmentul muzical vin de la el (n.n.: Alin Costache), prieteni şi trecători.

Textul turmentat de la B1 continuă în aceeaşi notă: Alin nu-şi aminteşte numele băiatului: “«Nu am fost niciodată Bun la nume», spune românul.“. Dar asta nu l-a împiedicat pe Alin să asculte povestea “târăturlui de pe alte meleaguri, pentru care Italia este poata Europei“.

Povestea impresionantă e sluţită în continuare de prietenii de la B1: noul său amic (n.n.: al lui Alin Costache) se prezint drept profesor de pian pentru torți acei tineri în așteptarea unui tren.

Lui Alin îi vine o idee – şi sărim la timpul trecut, o nouă infracţiune contra limbii române:

Acesta a cumpărat un pian pe care l-a pus la dispoziția celor refugiați în așteptare unui mijloc de transpot în jurul stației Tiburtina.

Oamenii ăştia de la B1 au o idee fixă cu “transpotul”. Ni-i imaginăm adeseori, cu blândeţe, pe bieţii refugiaţi dându-se cu trenul în jurul staţiei Tiburtina, ca cu Titicarul turistul pe Litoralul românesc. Dar unde este acum pianul cu prícina?

Pianul este acum la Centuril de primire Baobab.

Hodoronc-tronc-pleosc-trosc, coboară din ceruri Baobab, despre care trebuie să pricepem că e numele unui centru de primire, ba chiar a celui de la Tiburtina. Nume care nu a fost introdus în peisaj până acum, normal, ce, ar fi trebuit?

Şi acum conluzia noastră:

Săarcii de voi, B1 TV. De când a mărtusirit totul Dumtriu NIRO Nilocae, sunteţi coşaţi. Fiţi liştiniţi! Mâine va fi mai rău!

Share