A reuşit să creeze un SSIF 
(despre care se afirma public că ar fi) de succes şi acum se dovedeşte că sora lui din insule paradiziace fiscalier, confundabilă cu dumneaei, are mari probleme.
A fost gata ca, împreună cu nişte prieteni, să preia controlul BVB. Prietenii l-a trădat (ca să zic aşa), aşa că s-a metamorfozat în gurul SIBEX.
A făcut să intre-n turbo SIBEX, se pare pe relaţiile proprii (vreo 36% din activitatea acestei burse s-ar fi bazat pe WBS Holding). Acum a lăsat-o-ntr-o situaţie nu tocmai plăcută.
A câştigat încrederea unor clienţi premium, pe care, pare-se, i-a scărpinat de bani (sau nu) şi acum caută soluţii disperate să iasă cumva din această situaţiune.
A câştigat o mare popularitate media, asigurându-şi un pachet de acţiuni semnificativ la cel mai bun website independent de ştiri din România, HotNews, apoi şi-a vândut părţile unui tip controversat, pe care unii îl respectă pentru cărpănoșenia sa financiară proverbială, iar alţii îl urăsc sincer şi-l dispreţuiesc din adâncul sufletelor lor pentru acelaşi motiv.
A devenit, din guru financiar, madoff financiar de România în doar câteva zile. Acum trimite scrisori strălucitoare, lipsite de cam multe virgule, aşa cum se vede aici, aici şi aici, prin intermediul unui jurnalist care, absolut întâmplător, exact cu câteva ore înainte de prima epistolă, a scris pe blogul său o postare în favoarea sa.
Acum dă impresia că revine pe trend. Ca să mă exprim în limbaj de pieţe, sentimentul pieţei media şi al opiniei publice tinde să fie în favoarea sa, pe cauţionarea unor promisiuni gongorice, că va da foc la mediul public românesc cu ce dezvăluiri furbiliucitante va face (vom vedea dacă se vor concretiza, ori sunt un nou gambling, de data aceasta unul mediatic).
Seamănă tot mai mult cu alter-ego-ul lui James Bond din reclama la Heineken. Acest om joacă totul la un pot tot mai mare, dându-se ronin. E bine de ştiut că Sima foloseşte incorect acest cuvânt.
Un ronin este un agent independent de servicii secrete, cu talente de ninja, fost agent al serviciilor secrete, antrenat pentru misiuni speciale, care lucrează la comandă, asasinând pe bani grei. În accepţiune contemporană.
În Japonia, ronini erau în Evul Mediu asasini plătiţi, iar în prezent se pare că tot aceasta sunt, în era Triadelor. Iar la origine, roninii erau samurai vagabonzi, cărora le-a murit maestrul. Mă îndoiesc că Cristi Sima este orice variantă din aşa ceva.
În realitate, este un cartofor înrăit, care în loc să joace cărţi joacă banii clienţilor pe Forex şi alte astfel de instrumente financiare extrem de risky. Există astfel de oameni, dar puţini sunt dependenţi organic de propriul lor joc, adică visează noaptea ce vor face ziua, obsesiv-compulsiv.
Spre exemplu, miliardarul american de origine maghiară George Soros plasează o mică parte din banii săi în astfel de aventuri financiar-bancare, cum sunt fondurile de tip hedge, având grijă să câştige şi, se spune, folosind pentru aceasta metode nu tocmai ortodoxe.
În acest timp, alte multe afaceri ale lui Soros sunt cu grad de risc foarte scăzut, asigurându-i o vastă plasă de siguranţă. La Sima nu este cazul de aşa ceva. El e un gambler intoxicat de propriul său joc, ca pokerangiii de pe automatele de la staţiile Loto Prono.
Ar zice că are vreo 2.000 de euro, ca să stea ascuns și să scrie în acest timp incendii de mărturisiri. Mi-l și imaginez printr-o mahala a Perugiei, cu barbă și mustăți, precum un personaj hazliu al lui Woody Allen, scriind e-mail-uri către Soviani de pe un smartphone replica chinezesc marca MTK, cu Android contrafăcut, să nu poată fi localizat geografic, îmbrăcat cu un ilic rupt şi halind pizza marguerita.
Dacă mai scrie multe scrisori, îi recomand talentatului domn Sima să le transforme în romane poliţiste de capă şi spadă financiară. Aşa măcar va avea o şansă să rămână în istorie ca un epigon al lui Paul Erdman, nu ca unul al lui Bernard Madoff.