StareaPresei.ro

Studiile de audiență pentru această toamnă arată că seara românii sunt mai curând interesați de programe distractive, relaxante, precum cele date de Pro TV, Antena si Kanal D, decât de emisiunile oferite pe același interval orar de televiziunile de știri.

catholicchampion

Interpretarea mea este că telespectatorii s-au săturat de ceea ce ei consideră că sunt minciuni televizate şi preferă să se uite la sitcomuri, filme de acţiune şi în general la programe care solicită mintea mai puţin, pentru că nu mai cred în nimic şi sunt foarte stresaţi de problemele personale.

Profesional vorbind, televiziunile de ştiri sunt în cel mai bun caz consemnatori ai evenimentelor zilei, fabricanţi de informaţie de întâmpinare, care este transmisă mai mult sau mai puţin stângaci de râşniţe de cuvinte specializate în făcut “directuri”, pe care apoi “vedetele” din studio le prelucrează împreună cu invitaţii.

Aici încep problemele de credibilitate. În urma anilor de intoxicare cu interpretări direcţionate politic ale informaţiei, în prezent în mare măsură ce se întâmplă în talk-show-urile de pe televiziunile de ştiri are o credibilitate foarte scăzută.

Voi da un exemplu simplu. Primul semn al lipsei de echidistanţă a unei televiziuni este dacă la un talk-show are în studio număr impar de invitaţi. De obicei, doi dintre aceştia sunt partizani într-un sens şi al treilea este, cel puţin în acea emisiune, în opoziţie. Indiferent dacă în viaţa politică e la putere sau nu.

Sunt foarte rare situaţiile în care vezi un al treilea invitat care are inteligența și poziția publică să fie echidistant. Cele mai eronate editorial talk-show-uri, pentru acest moment mass-media, în România, sunt acelea în care toţi invitaţii sunt de aceeaşi parte şi se înţeleg foarte bine între ei.

Unul începe o frază, celălalt i-o continuă, iar al treilea o încheie şi toţi sunt de acord cu tot ce s-a spus. Telespectatorul nu înţelege aceste lucruri, dar le simte foarte exact şi, încet-încet, se desprinde, fugind în blockbuster şi sitcom.

Tehnica analizei serene unidirecţionale, cu aparenţe de obiectivitate, făcute de un studio întreg plin cu jurnalişti şi analişti media care rostesc acelaşi discurs, de tip B1 TV, este în prezent greu credibilă din cauza istoricului toxic din ultimii ani al televiziunii de ştiri româneşti.

Imposibil de urmărit, nu numai greu credibil, este talk-show-ul de analiză unidirecţională isteroidală, mitralieră de acuze justificate şi fără acoperire, de-a valma, de tip Realitatea TV si Antena 3.

Ar fi de preferat ca realizatorii de talk-show-uri să caute voci obiective şi echidistante şi să mizeze pe ele, în speranţa că poate în timp îşi vor mări credibilitatea şi astfel audienţa. Problema este însă că exact televiziunile de ştiri au eliminat în ultimii ani analiştii obiectivi, păstrând şi transformând în vectori media inşii partizani, iar acum nu prea mai au de unde alege (şi nici nu par interesate să caute şi să găsească) comentatori echidistanţi.

Există şi un alt telespectator tot mai greu de găsit în statisticile de audienţe, care nici nu se mai uită la televiziuni de nici un fel, ci fuge pe Internet sau se uită la filme descărcate de pe Internet, refuzând televizorul sau chiar uitând să-l mai deschidă.

Din punctul meu de vedere, nu captivul sitcomurilor şi blockbusterelor trebuie să fie ţinta televiziunilor de ştiri, ci acest din urmă telespectator, pe care chiar ele l-au pierdut şi care este cel mai inteligent, căruia ar trebui să i se adreseze: telespectatorul sătul de demagogie şi populism, care ştie şi se informează din surse alternative.