StareaPresei.ro

Dupa o scurta perioada petrecuta la “Cotidianul”, o luna, Ovidiu Simonca (foto 1) a demisionat azi, dupa cum sunt informat. Ovidiu va pune punct acestei colaborari de la 1 octombrie.

In caseta redactionala, era practic redactor-sef adjunct. L-am sunat, pentru a-i cere mai multe date si confirmarea plecarii sale. Mi-a spus ca va da toate explicatiile dupa 1 octombrie.

Nu voi mai scrie nimic despre Ovidiu Simonca acum. Este un jurnalist foarte bun si marca “Cotidianul” l-a pierdut, din pacate.

Pentru ca tot nu veni vorba: am aruncat si eu un ochi astazi pe caseta redactionala de la “Redactia Cotidianul (editia print)” – cum se numeste ea, pentru ca mai exista un meterez, numit “Echipa Cotidianul.ro”. In primul rand, aceasta imparteala mi se pare o greseala de management si automat, indiferent cine conduce redactiile acestea, induce tensiuni.

In viziunea mea, cele doua redactii ar trebui sa fie o singura redactie integrata, cu o singura conducere, care sa se ocupe si de print, si de editia electronica si cu redactorii lucrand automat si la editia de print, si la cea online, oferind, uneori, daca e nevoie, doua produse distincte si update in timp real la unele subiecte care ard, pentru editia online.

Mai observ ca Ovidiu Simonca nu mai este in caseta redactionala “Redactia Cotidianul (editia print)” (daca a fost vreodata), in fruntea bucatelor sunt Nistorescu si cu Oana Stanciulescu, care au avut grija sa se puna mot, in schimb in redactie apar nume ale unor insi care intre timp au plecat, ceea ce denota indolenta.

De exemplu, Laura Cernahoschi sau Adriana Dutulescu. Si cu aceasta ajungem la a treia chestiune care ma intereseaza. Sunt oameni, precum Dutuleasca, de exemplu, care atunci cand a venit Nistorescu l-au primit cu aplauze, iar apoi si-au luat lumea-n cap.

Sunt o multime de oameni, de o multime de facturi, mai buni sau mai slabi profesional, care isi iau lumea in cap cand se intalnesc cu distrugatorul de redactii Nistorescu. Pacat, mare pacat pentru ce a fost odata acest ziar. Cand ridicam receptorul, formam pe disc un numar si ma prezentam “Florin Budescu de la “Cotidianul”", de la celalalt capat auzeam: “Respectele mele!”.

Sic transit gloria mundi…