STAREA PRESEI – LITIGIUL MEU CU ACTIVE SOFT: “Esti redactor. Du-te si munceste!”
28 aprilie 2009: La ora 9.10 dimineata, dupa ce am venit la serviciu, am anuntat ca nu recunosc fisa postului de editor Ziare.com, pentru ca nu este in conformitate cu contractul meu individual de munca si ca vreau sa mi se dea fisa postului de project manager, cum eram incadrat, conform contractului individual de munca.
Mihai Paun mi-a spus, fara sa-mi dea vreo fisa a postului, ca sunt redactor la Ziare.com, mi-a cerut sa predau laptopul si m-a trimis in birou la Ziare.com sa muncesc: “Du-te si munceste!”.
Am predat laptopul, cerand un proces verbal de predare-primire, unul pe care nu l-am primit nici pana in ziua de astazi. M-am dus in redactie si am descoperit ca, in afara de scaunul folosit de toti membrii redactiei, atunci cand dadeau telefon, nu mai exista nici unul, pentru ca fotoliul meu fusese mutat in jurul biroului de protocol din mijlocul redactiei.
M-am intors la Paun in birou si i-am spus ca nu am pe ce sa stau si nici calculator. Mi-a spus sa stau pe scaunul liber si sa lucrez la desktopul redactiei. Nu s-a mirat, nu a ezitat deloc: stia perfect despre ce vorbeam. M-am intors in birou, am deschis desktopul, m-am asezat pe scaun si am asteptat in tacere, ca sa nu fiu acuzat ca fac valuri, sa primesc ceva de scris. Am descoperit ca nu mai am cont de e-mail de serviciu. Dupa doua ore, l-am intrebat pe editorul coordonator aflat in tura daca imi da ceva de lucru.
Mi-a spus ca redactorul-sef “a zis sa nu scrii nimic”. Pana la sfarsitul zilei de lucru, am scris o analiza despre impozitul forfetar, pe care am trimis-o pe e-mail redactorului-sef. Incepand de a doua zi, pana la sfarsitul saptamanii, intr-o atmosfera de continua tensiune, am scris zilnic cate un text la alegerea proprie, venind in jurul orei 16-17 la birou, pentru a-l trimite pe e-mail-ul redactorului-sef, de pe desktopul redactiei, care “imi fusese alocat” in bataie de joc.
Sa nu va inchipuiti ca trageam chiulul pana la ora aceea! Nu, bietul de mine alergam pe teren sa ma documentez, stateam de vorba cu sursele, mai faceam 2-3 interviuri si apoi ma intorceam in redactie sa lucrez informatia acumulata in timpul zilei. Adica faceam 
munca adevarata de journalist, cea de care pana atunci aproape uitasem cum se face!
Incepand din saptamana care a urmat, am preferat sa lucrez mai mult pe teren si sa fac material adevarate, pentru ca oricum in redactie nu faceam altceva decat sa imi toc nervii inutil, nu discutam cu nimeni de la Ziare.com si Paun ma intreba ce fac si de ce nu muncesc (in conditiile in care imi crease, impreuna cu redactorul-sef de la Ziare.com, un cerc vicios si conditiile ideale ca sa nu pot munci, sa stau degeaba, stresat si sa-mi dau astfel demisia cat mai rapid, din cauza acestei hartuiri continue. Eventual sa am o iesire nervoasa, in urma careia sa pot fi dat afara pentru indisciplina etc.).
Cu exceptia saptamanii luni-vineri 18-22 mai, cand mi-am inmormantat tatal, am scris aproape zilnic cate un material. Ulterior, dupa ora 19.00 din ziua in care i-l trimiteam redactorului-sef, care nu il publica, il publicam eu pe blog. Toata aceasta serie de texte este vizibila si acum pe blogul meu. Asa cum am explicat anterior, si la sfarsitul lunii aprilie mi s-a incarcat pe card numai salariul de pe cartea de munca, fara drepturile de autor.
(urmeaza: Bucuria de a face teren)
Sincere condoleante pentru pierderea tatalui tau. In numele lui, nu te mai complica, nu are rost.
Poate ca litigiul iti aduce cistig de cauza si ceva banutzi dar nu iti aduce implinire.
Lasa-l si lasa si o usa deschisa, vorbeste cu el deschis si fii sincer. Meriti mai mult si poate ca destinul te anuinta ca e momentul unei mari schimbari, a vietii tale de pina acum.
Accepta ca poti face si business, nu doar sa fii angajat si nu ii condamna ei unoeri fac jocul destinului care la tine este unul interesant. Curaj si viziune!
Mai draga cpoalelungi, eu cred ca nu ai dreptate si ca dumneata si multi altii care sint advocatii lui "lasa-ma sa te las" in tara asta a lui papura voda. Voi aveti nevoie de curaj, viziune, si mai ales coloana vertebrala = integritate profesionala. Matematica ne spune ca jumatatile de masura aplicate succesiv oricarui sistem ne duc in mod exponential catre zero. Am dreptate?
Si mai e o vorba din popor: “A man is not finished when he is defeated. He is finished when he quits.”
Sanatate si numai bine.