StareaPresei.ro

Acum 20 de ani, eram deja de doua zile in Piata Universitatii. Ajunsesem de la Galati, unde eram student, ca reporter al saptamanalului galatean “Noduri si Semne” si imi propusesem sa scriu cateva reportaje si sa revin in Galati, la cursuri si celelalte lucruri care fac studentia frumoasa si agitata.

Ceea ce am vazut in Piata Universitatii si in primul rand intalnirea cu viitorii mei prieteni din Grupul Independent pentru Democratie (GID), din care fac parte si in prezent, m-a facut sa raman acolo pana pe 21 mai 1990. O spun cu mandrie: am ramas in Golania si ma consider si acum tot golan.

Dedic aceasta melodie superba a celor de la Spandau Ballet, “Through The Barricades”, fenomenului Piata Universitatii, sau mai bine zis il dedic acelor idealuri pe care le-a reprezentat el in capetele celor din Piata dedicati ideii de democratie si libertate.

Exista oameni care nu vor renunta niciodata la acele idealuri. Ma numar printre ei. Unii dintre ei nu mai traiesc in Romania iar altii nu mai traiesc deloc. Altii si-au luat lumea in cap si au plecat la tara, in Brazilia sau in Africa, s-au calugarit, ori au intrat in politica.

Pe unul stiu sigur ca l-a lovit o masina, era sa moara si a scapat ca prin urechile acului. Vindea casete pirat cu muzica rock la Piata Universitatii. Din cand in cand ar putea asculta aceasta melodie nebuneasca, pentru a-si aduce aminte cum eram si ca a trebuit sa asteptam 20 de ani pentru ca probabil acum sa vedem o lege a lustratiei in tara noastra.

Sa le fie de palarie de ciment, cu franghie de foc si pampon balanganitor inmuiat in verde de Paris celor care au taraganat cat de mult au putut aceste evolutii. Daca romanii erau mai slabi, distrugeau o natiune mandra a Europei. Nu au reusit, asa cum nu vor reusi niciodata.