StareaPresei.ro

Sorina Matei, una dintre cele mai cunoscute jurnaliste din trustul Intact, a demisionat astăzi (n.n.: ieri). Motivul? Opoziţia conducerii postului Antena 3 de a realiza un interviu cu Traian Băsescu, scrie ImpactNews.

foto: Traim in Romania

După ce duminică Şeful Statului a acordat un interviu în exclusivitate TVR-ului, posturile Realitatea TV şi Antena3 au solicitat la rândul lor interviuri cu Traian Băsescu… citeste tot pe Pagina de media

Doi ani (Sorina Matei)

Cam de atunci tac. Şi până astăzi când, în urma unei postări de pe facebook a „geniului” şi colegului de trust Victor Ciutacu, am decis să reacţionez. Pentru că, în acest caz , mizeria a depăşit multe limite. Mult prea multe, aş zice.

Pe scurt, de doi ani, acest individ cu care eu n-am dialogat niciodată şi nici nu-mi doresc, aruncă cu tot felul de halucinaţii în mine, doar-doar de-oi reacţiona. În mare, imaginaţia nu îi este foarte bogată.

Deci, aberaţiile sunt aceleaşi: aş fi „omul lui Băsescu” sau, mă rog, „omul SRI-ului”. Când nu e clară niciuna şi nici alta…găseşte variaţiuni. Astăzi, de exemplu, ofticat probabil că Dan Andronic a preluat pe blogul lui un comentariu pe care l-am scris eu în noaptea trecută, „geniul” Ciutacu postează, pe facebook, următoarele:

„Când Dan Andronic o felicită şi, concomitent, căinează pe Sorina Matei, pot doar să iau act de ordinul de zi pe unitate”

Aşadar, cum spuneam… variaţiuni pe aceeaşi temă… seacă şi de tristă amintire. Cine nu e cu mine, e împotriva noastră.

În fapt, cu Dan Andronic am aceeaşi legătură ca şi cu Victor Ciutacu. Adică niciuna. Diferenţa între Andronic şi Ciutacu e că primul nu mă înjură public şi nu mă acuză de toate schizofreniile lumii. Şi când lumea n-o face, Ciutacu se oftică. E foarte simplu…

Scriu această postare nu pentru elegantul, graţiosul, modestul şi veritabilul jurnalist coleg de trust, ci pentru oamenii care mă citesc, jurnaliştii care mă respectă şi prietenii care mă cunosc. Şi, mai ales, pentru acei respectabili, oneşti şi tăcuţi colegi de breaslă care, deşi nu mă ştiu foarte bine, astăzi mi-au arătat un lucru simplu: că există.

E adevărat, nu suntem toţi la fel. Şi nici nu putem fi, slavă Domnului. Dar la fel de adevărat este că firea şi caracterul omului nu se schimbă niciodată. Aşa că nu mă voi trage şi nu ne vom trage niciodată cu politicienii de bretele. Pentru că nu putem. Şi pentru că, în 13 ani de meserie, eu n-am făcut-o niciodată.

Nu asta e menirea ziaristului, el trebuie doar să informeze corect publicul. Asta e singura lui ţintă. Corectitudinea, dreptatea, echilibrul, justa măsură, încrederea, informaţiile fără greşeală şi, bineînţeles, isteţimea minţii… Astea sunt cele care fac diferenţa şi te fac, cu adevărat, puternic în meseria asta.

Sunt lucruri pe care, indivizi ca Victor Ciutacu de exemplu, nu le vor avea niciodată. De ce? E atât de simplu…Pentru că niciodată, cu adevărat, nu le vor înţelege.

N-am de ce să nu scriu despre Cătălin Voicu sau Mitică Iliescu, pentru că eu de opt ani sunt cu ochii pe aceşti oameni. De când individul Ciutacu abdicase de la meserie şi era la APAPS. Eu eram atunci tot ziarist, tot pe Cotroceni, şi nu-mi aduc aminte ca vreun angajat al trustului să mă fi acuzat vreodată că sunt omul lui Ion Iliescu, preşedinte al României. Sau al SRI-ului. Ar fi fost ceva vecin cu demenţa. Pentru simplul fapt că Radu Timofte şi SRI-ul erau sub influenţa directă a unor oameni ca Mitică Iliescu şi Sorin Ovidiu Vântu.

Pentru cei care nu ştiu, nici cu Vanghelie nu comunic deloc. Absolut deloc. Şi nici cu Hrebenciuc – decât strict profesional şi numai pe chestii oficiale. Nu pun infractorii pe piedestal, nu fac jocuri de imagine, nu ameninţ, nu împroşc cu noroi gratuit, întotdeauna discut cu şefii mei direcţi situaţiile delicate în care te aruncă, fără voie uneori, meseria asta.

A, şi nu am pus în viaţa mea mâna pe vreun ban. De 13 ani lucrez în acest trust pe un salariu. N-am avut niciodată vreo colaborare externă.

Cred că n-are sens să mai continuu, cei care mă ştiu…cunosc adevărul. Şi mai ştiu, de asemenea, că sunt un om dintr-o bucată. Cei care habar n-au, să se informeze exact că d’aia au legitimaţie de jurnalist.

Cei care fac, scriu şi spun mizerii despre mine şi o vor face şi de acum încolo, rămâne valabil ce precizam în postarea anterioară : la coşul de gunoi cu ei. Pentru mine aceşti oameni nu există.

Pentru restul, respectul vi-l înapoiez cu aceeaşi căldură şi simpatie. Vorba reclamei pe lângă care trec în fiecare dimineaţă şi mă face să zâmbesc: „Suntem cu toţii diferiţi. Din fericire”.