Sondaj IRES despre relaţia PSD-PDL. O nouă eră a confruntării
Faptul că românii nu văd posibil încă un guvern PSD – PDL după eşecul din anul 2009 comportă, după părerea mea, două tipuri de consecințe: unele de ordin pragmatic politic şi altele de ordin general, ca trend politic românesc.
• Sondaj IRES – Predicţii ale opiniei publice
În logica pragmatică a politicii, faptul că românii sunt în bună măsură încredinţaţi că nu este
posibilă încă o “monstruoasă coaliţie” avantajează şi PDL, şi PSD să obţină un număr mai mare de votanţi care să fie magnetizaţi de nucleele dure ale fiecărui partid.
Şi alegătorii PSD, şi cei ai PDL consideră o astfel de coaliţie ca fiind o trădare din partea politicienilor preferaţi. Dacă ei au încredere că partidele preferate nu-i vor trăda, atunci ei vor magnetiza un procent mai mare din electoratul apropiat indecis, maximizându-şi rezultatele electorale.
Potenţialul politic de perspectivă al acestei mentalităţi a electoratului este însă dramatic. Semnalul dat de electori politicienilor este că nu acceptă un compromis politic nici măcar în timpuri de mare criză economică globală, neînţelegând că ţara trebuie cumva să fie guvernată şi că fără un guvern îndrituit, conform Constituţiei noastre, executivul interimar nu poate duce ţara prin furtunile economice şi financiare ale anului 2012.
Fără discuţie, dacă PDL nu va reuşi să formeze o coaliţie de centru-dreapta pe o configuraţie asemănătoare celei de acum, va fi obligat să se alieze cu adversarul său politic tradiţional, pentru ca România să aibă totuşi un cabinet în dificilul an 2012.
Efectele politice de perspectivă sunt însă dramatice.
Pe de o parte, criza economică va fi mai dură pentru România cu o “monstruoasă coaliţie”, lucru care, evident, va bucura Kremlinul, care îşi doreşte pe cât posibil ca Rusia să fie înconjurată de state slabe şi uşor de manipulat prin agenţi conspiraţi interpuşi în mediul economic şi politic.
Pe de altă parte, am intra într-o nouă eră a intransigenţei politice. Chiar dacă se formează o nouă coaliţie PSD – PDL, dezamăgirea electoratelor proprii s-ar putea să debordeze într-o zi şi am putea să ne trezim că la următoarele legislative ne apropiem de punctul critic la care se pot produce mari mutaţii politice, prin dispariţia din parlament a unor partide şi apariţia altora noi.
Pentru că suntem convinşi că artizanii actualului establishment economic-financiar global nu vor schimba paradigma actuală ce generează criza, credem că, în condiţii de depresiune globală cronică, noile mişcări politice vor fi radicale, de extremă stângă şi extremă dreaptă.
[...] Articol StareaPresei.ro [...]
Chiar dacă am intrat în an electoral, e mult prea repede să creionăm configuraţia politică posibilă. Mai mult ca sigur trendul se va observa peste câteva luni şi mă aştept la numeroase schimbări pe parcurs. În ce mă priveşte, nu sună deloc bine expresia ,,guvern PSD-PDL”. Chiar şi în comentariul spre care aţi dat linkul, Vasile Dâncu scrie despre ,,un scenariu de rezervă”. Pe de altă parte, să nu uităm că PSD-ul se află de ceva vreme angajat într-o struţo-cămilă politică: USL. Aşadar, din expresia ,,guvern PSD-PDL” lipseşte un actor principal ca să fie complet acest triunghi, nedorit nici de majoritatea alegătorilor, nici de politicienii înşişi.
A propos, merita citita cu atentie notatia de la pagina 17. Din formula scenariului lipseste de la bun inceput abrevierea ,,USL”. Este avansat doar PSD-ul. Poate ca miezul predictiei este altul, iar miza formularilor bate in alta parte.
,,Prezentată ca și un scenariu de rezervă, această variantă a unui guvern PSD – PDL nu pare a fi considerată ca realistă pentru perioada de după alegerile
viitoare. Doar 36% cred că este posibilă, 56% considerând-o o variantă
improbabilă. Interesant este că votanții USL cred cel mai tare în imposibilitatea
ei (68%), în timp ce 37% dintre votanții PDL cred că este posibilă, 45% dintre
votanții UDMR o văd ca fiind realistă (42% imposibilă) iar în cazul votanților
UNPR 83% cred că se poate realiza.”
Maria: Eu altceva mai pot adauga, insa nu am scris, pentru ca as fi complicat mult si ieseam din main subject.
Trebuie sa intelegem ca compromisul politic este foarte important. Teoretic, PSD si PDL ar putea sa aiba motive sa guverneze impreuna, ca sa trecem un an de criza teribila.
Mai trebuie sa intelegem ca compromisul politic se face intre forte politice care respecta jocul democratic si regulile democratiei.
Sorgintea din care se extrage insa PSD, ca si jocul politic facut in acest moment, de contestare perpetua a actualului establishment democratic, care poate fi interpretat in cazul extrem si ca o subminare a fundamentelor statului roman, impiedica formarea unui parteneriat politic bazat pe un astfel de compromis.
Ar fi important ca intr-o zi sa avem verticalitatea sa spunem nu. Din acest punct de vedere, Republica Moldova, unde rusofonii si AIE nu fac un compromis pentru a alege impreuna un presedinte, ar putea reprezenta un model.
Se înţelege că tema articolului este compromisul politic, privit, pe de o parte, de către electoratul nemulţumit de o asemenea alianţă, şi, pe de altă parte, de către politicieni, uneori forţaţi de conjuncturi.
Susţin ceea ce scrieţi despre PSD şi completez cu două aspecte. În România, social-democraţia autentică a pierit în temniţele comuniste de la Gherla şi Jilava, odată cu Ion Flueraş şi Iosif Jumanca. Despre social-democraţii de astăzi am o părere deloc măgulitoare şi nu intenţionez să o detaliez. Nucleul dur al partidului lor este alcătuit din foştii comunişti din eşaloanele doi şi trei ale fostului PCR şi din reminiscenţele securiste postdecembriste. La fel este şi politica partidului, indiferent ce titulatură a purtat de-a lungul timpului.
Acuma, aş dori să revenim în actualitate şi să vedem clar ce mesaje se pot desprinde din aparenta incongruenţă a formulării acelei observaţii pe care am citat-o. Nu mă interesează sursa ideii, ci faptul că a fost preluată mai mult sau mai puţin subtil. Pe scurt, şi sper să nu greşesc, varianta guvernului PSD-PDL porneşte dinspre nucleul destul de puternic şi cu tendinţe reformatoare de la Cluj, Dâncu-Rus. Care tocmai şi-a arătat forţa mediatică în regiune prin constituirea unui trust de presă în care s-au investit vreo 3 milioane de euro. E mult. Deci: putere mediatică, financiară, control al opiniei publice într-o zonă ce nu a fost nicicând a PSD-ului. Transilvania. Live. Întrebare simplă: de ce? De ce arată pisica aceasta Bucureştiului, fie şi numai într-un sondaj de opinie? Aici e, de fapt, miza? Cum să propui un compromis PDL-ului purtând în braţe doar unul dintre membrii uniunii? Se dizolvă cumva USL-ul?! Dacă e trădare, atunci să fie trădare. Dar să ştim şi noi, ca să ne bucurăm.