StareaPresei.ro

Adevarul: Anastase nu cedează şefia Camerei Deputaţilor de dragul moratoriului propus de Băsescu. “Roberta Anastase nu este dispusă să renunţe la postul de preşedinte al Camerei Deputaţilor pentru deblocarea activităţii din Parlament.”

Jurnalista Cristina Sbîrn semneaza un articol, dupa parerea mea, comandat si menit sa intoxice opinia publica. Indirect, in creierul celui care citeste Adevarul si nu stie exact cum stau lucrurile, se fixeaza ideea eronata ca Basescu ar fi spus cam asa:

Va propun un moratoriu. Facem pace: Roberta Anastase isi da demisia si voi lasati in pace PDL.

In realitate, seful statului nu a propus deloc ca presedintele Camerei Deputatilor sa-si dea demisia. Nu aceasta era conditia pentru moratoriu. Defapt, Basescu nu a propus ca, pentru acest moratoriu, partidul de guvernamant sa faca vreun pas inapoi si nici nu ar avea de ce, daca ar fi sa analizam cu obiectivitate faptul politic in sine.

Numai Victoras Ponta cel imberb, in spatele caruia stau botgroshii PSD, a replicat, spunand ca, daca Roberta Anastase da semnalul si-si da demisia, atunci PSD participa la discutii pe legi. Articolul din Adevarul este o goarna a acestor curente de idei din PSD.

Articolul bun scris de Anca Simina in Evenimentul zilei pune pe tapet una dintre metehnele tipice presei romane de astazi, in care scriu tot felul de insi certati cu limba romana, carora nu le spune nimeni ca gresesc. De ce? Pentru ca nici cel care ar fi trebuit sa ii spuna fetei acesteia, de exemplu, ca greseste nu stie sau nu are timp sa-i spuna.

Mai exista si a treia posibilitate: sa stie, dar sa cunoasca faptul ca, daca ii zice ceva, va fi luat la ochi ca o face pe nebunul. Eu am trecut prin asta la “Gardianul”. Problemele incep inca din titlu:

Planul lui Băsescu pentru “suspendarea” opoziţiei

In primul rand, Opozitie se scrie cu “O” mare. Banal.

Asa cum am mai explicat si-n alte dati, in limba romana, daca pui intre ghilimele un cuvant, se cheama ori ca sugerezi fix inversul – adica, in cazul de fata, Basescu ar vrea sa suspende Opozitia la harneala, asa, ori ca faci tu, autor, caragatza de situatia respectiva.

Este, cum se poate constata, gresit in ambele situatii. Ba, mai mult, jurnalistul transmite cititorului, cu chiu, cu vai, ideea eronata ca Basescu e un dictator, care vrea sa puna pe butuci Opozitia, ceea ce necesita mult mai multe argumente si interlocutori, pentru a putea fi afirmat cu atata lejeritate.

Umatoarele ghilimele, urmatorul esec in folosirea lor:

[...] “Colacul de salvare” ar consta, potrivit unor surse democrat-liberale, în schimbarea urgentă a regulilor din parlament [...]

Punand, asa cum am spus, gruparea de cuvinte “colacul de salvare” intre ghilimele, cititorul care nu a tampit deja de la folosirea insistenta si repetata a ghilimelelor aiurea in intreaga presa romana va intelege cu siguranta ca “schimbarea urgentă a regulilor din parlament” numai colac de salvare nu este.

In paragraful anterior am si dat doua exemple implicite despre cum se folosesc corect ghilimelele: pentru citarea explicita a unui fragment, a doua oara intr-o versiune asa-numita citat-intars, care include fragmentul citat, astfel incat il incadreaza in cursivitatea frazei, adaptata la citat.

Autorul articolului persista in greseala pe care am citat-o din titlu, revenind asupra acesteia in text:

“Suspendarea” opoziţiei va genera un nou scandal, PDL-iştii fiind convinşi că PSD şi PNL se vor adresa Curţii Constituţionale.

Urmeaza o folosire corecta a ghilimelelor, precedata de una eronata:

Oficial, după discuţiile de la Cotroceni, PDL a reclamat prin Adriean Videanu, „reacţiile politicianiste” ale liderilor opoziţiei solicitând PSD şi PNL “să nu mai blocheze activitatea parlamentului.

Voi explica imediat anume de ce asa cum am scris inainte de citat, atragand atentia ca jurnalistul uita sa puna virgulele ca lumea (dupa “Videanu” nu trebuie pusa virgula, in schimb dupa “opozitie” trebuie si ar fi preferabil ca peste tot Opozitie sa se scrie cu “O” mare; ca si Parlament).

In cazul “reactiilor politicianiste”, este vorba despre citarea a doua cuvinte din spusele unei persoane publice sau a unui spokesman, sistem folosit, in spiritul limbilor anglo-saxone, cu precadere de catre presa britanica.

La noi, acest sistem de a da citat a fost importat prin intermediul externistilor de birou, care (unii dintre ei) au fost printre primii nejurnalisti aburcati in presa. Absolventi de facultate de limbi straine, pusi la un birou sa traduca texte.

In spiritul acestor limbi anglo-saxone, daca citezi doua cuvinte, de exemplu “reactii politicianiste”, nu se intelege ca vrei sa spui exact inversul, ca in limba romana. 

In romana, se intelege ca tu, ca jurnalist, nu consideri deloc aceste reactii ca fiind politicianiste, spre deosebire de cel care a sustinut aceasta, adica, in cazul nostru, Videanu.

Dupa cum se observa, cu niste ghilimele puse aiurea dai complet peste cap un articol, repet, scris binisor. Pe de alta parte, este bine scris intre ghilimele citatul intars care incepe cu “sa nu mai blocheze…”. Problema este ca, din cauza neglijentei de editare, ghilimele se inchid in infinit.

Scurta paranteza, ori in loc de final: de multe ori, am fost pus in situatia incomoda de a prelua in Revista presei si Revista presa(rilor) citate cu greseli, cu virgule intre subiect si predicat, uneori semnate de oameni pe care ii cunosc bine sau care lucreaza sub conducerea unora dintre acestia. Trebuie inteles in ce situatie delicata ma aflu:

- daca voi corecta textul, respectivul vede si zice ca ma dau Gargantua-n Pantagruel;
- daca il las asa, am vizitatori care ma corecteaza ei pe mine si nu am cum sa le explic ca nu sunt greselile mele, ci ale celor pe care ii citez;
- daca il las asa si scriu ca nu-mi asum raspunderea etc., iar ma pun intr-o situatie neplacuta fata de oameni pe care ii cunosc de o gramada de timp.

De aceea, cred ca aceasta este solutia cea mai eleganta si faire: folosirea acestor articole, postate din cand in cand, menite sa reprezinte niste debusee la noianul de greseli pe care le gasesc in presa noastra puternic decazuta ca scriitura.