Să discutăm puţin despre o noţiune tocită în mediul public: prezumţia de nevinovăţie. Corect ar fi să vorbim şi depre prezumţia de vinovăţie însă. Vom vedea care este în fapt semnificaţia acestui lucru.
DNA scutură puternic copacul Dosarului Belina – Tel Drum
Atunci când un politician cu imunitate (ministru, parlamentar etc.) este în vizorul procurorilor, începe un dans legal specific. Procurorul trimite o solicitare de aviz pentru începerea urmăririi penale. Sau a reţinerii, ori a arestării preventive. Legislativul poate să spună da sau nu.
În lumea occidentală, legislativul, conform unei cutume, spune invariabil da. Nu scrie asta nicăieri, dar aşa se întâmplă. La noi, penalii se sprijină pe neclaritatea aceasta legală ca să spună nu când e vorba despre clanul lor. De aici, poate începe discuţia despre prezumţia de vinovăţie şi cea de nevinovăţie.
Prezumţia de vinovăţie şi PSDragnea
Când un astfel de politician e trimis în judecată şi dosarul lui ajunge în instanţă, apare prezumţia de nevinovăţie. Membrii completului de judecată prezumă că inculpatul este nevinovat. Analizează probele existente la dosar. Ascultă susţinerile avocaţilor apărării. De asemenea, pe cele ale procurorilor.
Constituţia României
Art. 23. Libertatea individuală
(11) Pană la rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti de condamnare, persoana este considerată
nevinovată.
Apoi, instanţa decide. Inculpatul e vinovat sau nu. Se dă sentinţa. Aceasta înseamnă prezumţia de nevinovăţie. Dar, dacă un petent aflat în vizorul procurorilor fuge de magistraţi, cum stau lucrurile? Atunci apare prezumţia de vinovăţie. Despre aceasta nu vorbeşte nimeni. Vom vorbi noi, aici şi acum.
Dacă PSDragnea, atunci când Shhaideh e în corzi şi se cere aviz pentru urmărirea penală a lui Plumb, strigă din gură de şarpe, noi, jurnaliştii,ce să credem? Presa ce să înţeleagă? Opinia publică ce să priceapă? Că oamenii aceştia ştiu cu exactitate că sunt vinovaţi, nu?
Prezumţia de vinovăţie, de nevinovăţie şi Ludovic Orban
Să analizăm puţin cazul lui Ludovic Orban. Actualul lider PNL, pe când era candidat la Primăria Generală a Capitalei, e întrebat de procurorii despre nişte parale luate de la Tiberiu Urdăreanu pentru campania sa. Se retrage imediat din viaţa politică şi se pune la dispoziţia procurorilor.
Vine sentinţa de achitare, nedefiniitivă. Numai aceasta şi îl propulsează lider naţional al PNL. Noi, presa, opinia publică, pe de altă parte, ce trebuie să pricepem din conduita pubică a lui Orban? Că, până la sentinţa definitivă şi irevacabilă, este, pentru noi, nevinovat, nu-i aşa? Comportamentul omului asta spune.
Prezumţia de vinovăţie, de nevinovăţie şi Traian Băsescu
Să vorbim acum despre cazul lui Traian Băsescu. În 1995, apare Dosarul Flota. Traian Băsescu e acuzat că a înstrăinat flota maritimă a României. Politicianul renunţă la imunitate şi se pune la dispoziţia procurorilor. Aceştia îl cercetează şi finalizează dosarul cu NUP.
Băsescu revine în forţă în politică, ranforsat de NUP-ul primit. Ajunge primar general, apoi preşedinte. Are două mandate la Cotroceni. Funcţionează prezumţia de nevinovăţie pentru momentul Dosarul Flota? Desigur.
Să trecem acum la anul 2014. La finalul celui de-al doilea mandat al său, Băsescu începe să spună lucruri ciudate. Apare în spaţiul public, prin vectorii săi media, sintagma “Binomul DNA – SRI”. Este evidentă teama noului Băsescu de procurorii DNA.
Sintagme memorabile
Apar de la el tot felul de sintagme memorabile. Mintea sa produce astfel de lucruri: “spectacolul cătuşelor”, “guantanamizarea României” etc. Le spune procurorilor ce ar trebui ei să ancheteze. Scurgerile de bani pentru campaniile electorale de la unii ce au cărămidărit partodul.
Nu de la partide, că toate partidele au făcut la fel. Presa, opinia publică ce trebuie să îneţeleagă? Prezumţia de vinovăţie, nu? Că el, Traian Băsescu, spune de fapt aşa:
Şi eu, cu PDL, am încălcat legea când am luat bani pentru campania mea şi a partidului. Nu mă anchetaţi pe mine, ci pe aceia care m-au furat pe mine şi pe cei ca mine, că daţi foc la România şi toţi politicienii se vor solidariza contra voastră.
Simptomele vinovăţiei
Acum, generalizând: ce trebuie să înţelegem din reduta virtuală formată în Palatul Parlamentului? Intrăm în a treia legislatură cu politicieni cu probleme penale ce se ascund aici de procurori. Înţelegem că inşii ştiu că sunt vinovaţi, nu? De aceea, fug de procurori. Cam aceasta am avut de spus. Cam aşa stau lucrurile cu prezumţiile acestea.