«Pentru folosirea presei ca instrument de şantaj e nevoie de ziarişti care să asculte comenzile patronului. Nu le-a fost prea greu cîrnăţarilor să găsească astfel de ziarişti.
La fiecare trust de cîrnăţar, ei nu sunt dintre cei care trudesc de dimineaţă pînă seara pentru un salariu de nimic, ci dintre cei care conduc pe salarii fabuloase, fără a face altceva decît să impună redactorilor de rînd ordinele jegoase ale patronului.
Trucul cîrnăţarului a fost simplu.
A numit şefi dintre cei mai slabi ziarişti ai trustului. Şi aceştia, văzîndu-se cu şefii şi venituri infinit mai mari decît personalitatea lor beteagă, s-au transformat rapid în slugi obediente.
Criza economică a redus drastic posibilitatea de a cheltui nebuneşte din bugetul statului. În aceste condiţii – şi pe fondul unui început de funcţionare normală a instituţiilor ordinii de drept – pentru cîrnăţari a înţărcat bălaia.
Tăierea resurselor bugetare prin care-şi hrăneau megalomaniile în materie de presă i-a obligat să reducă drastic cheltuielile, să închidă variante print şi chiar să lichideze afacerea. Asta explică reducerea numărului de publicaţii, întîrzierea în plata salariilor şi achitarea facturilor.
Pentru cîrnățari, presa începe să nu mai fie o afacere. Pentru că presa se așază, treptat-treptat, pe temeliile economiei de piață. Și cînd ziarele și televiziunile vor trăi doar din piață, cîrnățarii de vor duce să facă, în sfîrșit, ceea ce știu să facă cel mai bine: Cîrnați»… tot pe Reporter Virtual