StareaPresei.ro

De săptămâni întregi, vajnicii revoluţionari din PSD şi PNL tot pun la cale răsturnarea “tiraniei băsiste”, trâmbiţându-şi pe toate canalele posibile dorinţa de a ferici România cu guvernarea lor blagoslovită.

Mări se vorbiră şi se sfătuiră cu liderii de sindicate ca l-apus de soare să mi-l omoare pe Boc, deşi nu ştiu de unde or fi înţeles ei că ar fi mai ortoman. Prea dornici să se compare cu Fidel şi Che Guevara, Ponta şi Crin şi-au imaginat probabil că au de-a face cu dictatorul cubanez Batista, dar au avut de-a facemai curând cu batista de care amintea estetul domn Vîntu.

Căci astăzi s-au scremut munţii şi a ieşit un şoricel. Din cei 80.000 de oameni cu care sindicaliştii milionari în dolari ameninţau că vor potopi Bucureştiul abia dacă s-au adunat 30.000, cu tot cu turiştii cărora PSD le-a plătit felicitările, masa şi dansul.

Şi încă şi ăştia, vorba aceluiaşi domn Vîntu, oaste de strânsură, gata să plece acasă la prima rafală de ploaie. În afara câtorva zurbagii care s-au crezut la meci şi în lipsă de scaune au rupt garduri, participanţii la miting au asistat placizi la evenimente, fără chef, fără vlagă, bifând la final încă o zi de muncă nemuncită, încă o zi în care au ars gazul – singura lor mulţumire, după atâtea ore de stat degeaba fiind că măcar l-au ars la Capitală.

Peste toate, rămâne memorabilă scena în care Ponta şi Vanghelie s-au pus în faţa manifestanţilor ce mărşăluiau spre Parlament, ca-n faimosul tablou Libertatea călăuzind poporul – deşi la drept vorbind nu mi-am dat seama care dintre ei era în filmul ăsta doamna Libertatea, că nici unul n-avea sânii dezgoliţi.

Asta a fost afară. În sală, la căldurică, spiritele s-au încins şi printre rafale de aplauze şi huiduieli, Puterea şi Opoziţia s-au duelat cu sârg. Vajnicul domn Antonescu i-a bătut obrazul domnului Boc, pe motiv că ar fi primul întreţinut al ţării, deşi parcă din gura unui om care şi-a făcut un mod de viaţă din tras chiulul de la facultate, Senat şi, probabil, grădiniţă, aceste cuvinte au sunat cam fals.

Şi mai îndârjit, Victor Ponta, acest Che Gargara al unei revoluţii avortate înainte de concepţie, a vorbit despre cei 100.000 de oameni din piaţă, dovedind că nici el nu e mai tare-n aritmetică decât doamna Anastase, pe care atât a criticat-o. Toate tonomatele din televiziunile partenere, Realitatea şi Antena 3, şi-au meritat azi fisele, prezentând în termeni de-a dreptul apocaliptici situaţia.

Ciutacu, înspumat revoluţionar în contumacie, s-a arătat profund indignat de pumnul în gură vârât parlamentarilor Puterii, care n-au fost lăsaţi să voteze, dar n-a suflat o vorbuliţă despre acelaşi pumn băgat însă de Crin şi de Ponta parlamentarilor Opoziţiei care ar fi îndrăznit, mai an, să nu voteze căderea lui Boc.

Cel mai amuzant moment al zilei a rămas însă votul în sine, când s-a dovedit încă o dată cât de gargaragiu poate fi Micul Futilescu: de unde ieri mai avea 2 deputaţi de convins şi alunga guvernul, astăzi s-a dovedit că de fapt mai avea nevoie de 17…

Ca o concluzie, ce s-ar putea spune după evenimentele de azi? Că românii sunt suficient de disperaţi încât să iasă în stadă, cerând demisia guvernului Boc, dar nu şi suficient de încrezători că Ponta, Crin şi ceilalţi guerilleros au soluţii magice încât să transforme un miting într-o baie de sânge, în folosul Opoziţiei.

S-ar putea spune că nu de o moţiune ar avea nevoie Opoziţia ca să triumfe, ci mai curând de o poţiune. O poţiune miraculoasă, capabilă să transforme peste noapte criza în huzur şi deficitul în profit, reducerile salariale în prime şi stimulente, iar al treisprezecelea salariu în al cincisprezecelea.

Din nefericire, nici măcar şamanul roşu, Ion Iliescu, cel care făcea cândva Soarele să apară în plină furtună, nu are reţeta acestei poţiuni. Şi de fapt, unii oameni spun că nici măcar nu e nevoie de vreo poţiune magică. Sunt acei oameni care, fie că muncesc la stat sau la privat, astăzi au mers la serviciu, au muncit pe brânci.

Ei n-au timp nici de moţiuni, nici de mitinguri, nici de sloganuri sau dansuri cu pinguini, fiindcă ştiu prea bine că în capitalism doar hărnicia este piatră filosofală care transformă totul în aur.

Sursa: Reporter Virtual