Plusurile si minusurile Oanei Stancu. (“Bă, câne, ieşi afară!”)
Despre Adi Ursu si conduita sa nu vreau sa vorbesc, pentru ca am un principiu: incerc pe cat posibil sa ii protejez pe oamenii pe care ii cunosc si pe care i-am respectat odata. La fel am facut si cu Razvan Dumitrescu, si cu Sergiu Toader, si cu Corina Dragotescu, si cu Catalin Popa si cu multi altii. Dar pe Oana Stancu nu o voi cruta. Isi merita soarta.
Spun acest lucru pentru ca o cunosc de pe vremea cand era reporter parlamentar
la Jurnalul National si mai avea o sansa sa devina altceva decat sluga mogulilor.
foto: Strategic
O cunosc atat cat sa spun ca a vorbit incontinuu, in masina redactiei sale, cu care am venit impreuna de la Palatul Parlamentului, intr-o vara fierbinte, pe un ambuteiaj tipic Capitalei. Ok, multe femei au limbarita si uneori poate fi chiar un avantaj.
Mai mult nu stiam despre ea, restul l-am constatat pe sticla. Daca ma supar, pot sa fac si o analiza pe prestatia ei tv, dar cred ca se poate demonstra lesne care este diferenta dintre aceasta Ana Pauker a Realitatea TV si un jurnalist profesionist si echilibrat, ca Melania Medeleanu, de exemplu.
Pagina de media a realizat un interviu, ocazionat de transformarea fetei in turturea zburand de zor spre safe-heaven-ul Intactului felinian. Voi cita din cele spuse de Oana, apoi voi comenta.
(intrebarea e cand a fost anuntata ca iese de pe post) Ieri, la prânz. Aici este semnul major de întrebare. Pentru că, potrivit anunţului făcut în staţie de Sebastian, noi nu ar mai fi trebuit să intrăm în emisie chiar de ieri. Asta e de neînţeles într-o televiziune. Nu există o grilă nouă, nu există o emisiune pregătită pentru a înlocui Ora de foc. Asta i-au şi răspuns, în scris, cei care conduc editorial Realitatea. O alternativă se construieşte în timp.
În plus, nouă nu ni s-a reproşat niciodată nimic. Nici în legătură cu ratingul, nici profesional, nimic.
Mai mult, am fost rugaţi chiar de Sebastian când a preluat managementul Realităţii să promitem că ne asumăm acest interval orar (21.00 – 22.45) şi că nu facem nicio schimbare în grilă.
Oana Stancu are dreptate. Chiar si pe un caine, inainte sa-l dai afara din casa, il anunti: “Bă, câne, ieşi afară!”. Graba si metoda ex-abrupto folosita denota lucru pe picior si precipitare.
Are dreptate si cand se plange ca lor (ei si colegului ei de emisiune) nu li s-a reprosat niciodata nimic. Pai trebuia sa fie atentionata de mult ca a depasit limitele bunului simt, moderatiei, bunei cresteri, celor sapte ani de-acasa. Indiferent, chiar si Idi Amin sa fie in studio, nu il faci harcea-parcea cum proceda fata asta. Dar asa se intampla cand esti sclav: nici macar statutul de caine nu-l ai, sa fii anuntat inainte (“Bă, câne, ieşi afară!”).![]()
foto: Ziare.com
Eu cu Vîntu am vorbit în ultimele luni de maximum două ori. Însă îți spun cu toată fermitatea un lucru: dacă Vîntu m-ar fi sunat în fiecare zi, i-aș fi răspuns în fiecare zi. Din politețe, din considerentul ca este actionarul majoritar al statiei, dar mai ales pentru ca nu m-a determinat niciodata sa nu-i raspund la telefon.
Eu cu Vantu, cat am fost la Bilant (pe 1 ianuarie 2007 am aflat oficial ca Vantu e patronul meu) nu am vorbit niciodata. Cred ca nici nu stia ce numar de telefon aveam si nici nu i-a trecut prin cap asta probabil.
Faptul ca Oana Stancu a vorbit de doua ori cu SOV in ultimele luni spune multe. Nu trebuia sa o sune deloc. Never-ever. Daca a sunat-o, astea sunt presiuni ale patronului si intruziuni ale sale in politica editoriala.
Daca a sunat-o, inseamna ca a avut interese. Chiar, daca tot am aflat ca a sunat-o “maximum de doua ori”: ce au discutat atunci? Iar asta cu “i-aș fi răspuns în fiecare zi. Din politețe, din considerentul ca este actionarul majoritar al statiei, dar mai ales pentru ca nu m-a determinat niciodata sa nu-i raspund la telefon” este foarte tare: nu am vazut de mult timp o astfel de proba de tupeu amestecat cu slugarnicie, iar rezultatul, daca nu esti atent, este ametitor (“Bă, câne, ieşi afară!”).
Ceea ce urmeaza este insa o proba de tupeu, de rostogolire de vorbe goale, care tin loc de deontologie profesionala si respect reciproc: legea junglei. Finalul este cu “ia uite ce profesionist desavarsit sunt eu”. Dar mai intai este o repriza penibila de “Dai in mine? Ha! Las’ ca dau si eu in tine! Dai din casa? Lasa, bine-bine, dau si eu din casa”:
Constat şi la voi şi în Evenimentul Zilei aceeaşi porcărie scursă pe surse. Eu nu ştiu dacă Sebastian Ghiţă este, direct sau indirect, în spatele ei.
Dar dacă el a făcut asta atunci ar fi egal cu a-ţi spune eu acum, tot pe surse, că Sebastian era presat de putere, de controale ANAF, că se plângea că a fost discutat cazul lui în CSAT şi că dl. Băsescu le-a reproşat amicilor lui Sebastian din arcul puterii că nu au pus Realitatea cu botul pe labe aşa cum au promis, astfel încât managerul Realităţii a cedat şi a predat televiziunea puterii făcând primul pas: înlăturarea celor doi incomozi de la Ora de foc.
Cei care, cu câteva zile în urmă, l-au “şifonat” pe dl. Blejnar, preşedintele ANAF, făcându-l să mărturisească implicări suspecte în cazul Baaklini, cei care au supărat-o pe doamna Udrea cu dosarul ALRO, aducând o serie de documente importante din dosar etc.
In realitate, Oana Stancu nu l-a facut deloc praf pe Blejnar si acesta nu a marturisit nici o implicare suspecta in cazul Baaklini, iar faza cu legatura Elena Udrea – Cazul ALRO a fost o aiureala, bazata pe niste aliasuri, despre care si eu puteam afirma, de exemplu, ca ii ascund pe Mubarak, ElBaradei, Papa Benedict si Sun-Iat-Sen.
Deci: care sunt plusurile si minusurile Oanei Stancu? Plusurile sunt ca, din unele puncte de vedere, cand nu dezinformeaza si nu arunca otrava, are dreptate. In logica contorsionata a dreptatii in nedreptate, in interiorul trustului eolian. Minusurile sunt cele profesionale si cauciucarea excesiva a coloanei vertebrale.
Dupa o astfel de proba de tupeu si lipsa de buna-crestere, ca in ultimul citat, nu mai am nimic in plus de adaugat, decat sa aduc aminte ca la inceput am promis ca nu o crut pe Oana Stancu. Nu merita. Spor la rostogolit si ventilat materie maro moale (“Bă, câne, ieşi afară!”).






Eu nu-i mai suport , incredibil cum au decazut.
Ma uit doar la TVR.
Pacat !
[...] Articol StareaPresei.ro [...]
[...] Read the original: Plusurile si minusurile Oanei Stancu. (“Bă, câne, ieşi afară!”) [...]
Acum, că o văd în poză, mi-aduce aminte pentru ce am încetat să mă mai uit la Realitatea-TV, că vorbea ea sau altcineva dintre moderatorii postului, constatam cu câtă uşurinţă ghiceam partea de care se postau, gratuit, uneori, întodeauna aceeaşi. Mai era o tipă, una foarte scurt tunsă care pozează în anchetator, are comportament de nazist, emite judecăţi definitive, nu se îndoieşte deloc, nu se vede în ea nici urmă de om, parcă este roboţelul cel rău folosit tocmai pentru că nu repetă decât ce trebuie, de la cine trebuie. Şi eu dezbat teme dificile în emisiunile mele şi chiar dacă nu-mi plac ideile unora dintre invitaţii mei, încerc să nu coalizez cu cei care atacă folosind toate pietrele biblice ci aduc, cu ajutorul cuvântului echilibrul în emisiune. Nu înseamnă că nu mă implic dar nu mă erijez în biciul lui Dumnezeu. Mă plictiseşte atitudinea Realităţii, parcă îl văd pe SOV, ca pe o femeie de pe strada mea care plimbă mai mulţi câini deodată ţinând în mâini mai multe lese. cum nici nu mai are nevoie să tragă de lanţuri, doar asmute căţeluşii când trece vajnicul câine vagabond care mai şi ridică piciorul spre lătrătorii grupaţi de frică în jurul aceleiaşi directive.În campania electorală pentru preşedinţie şi-au dat toate probele. Hai că am vorbit prea mult! Mâine, poimâine vedem fătucile astea , ori la Antena 1, ori la TVR. Au fizicul necesar şi antrenamentul Anei Pauker.
Slavă Domnului că nu-i mai vedem pe cei doi penali, acesti veritabili Lolek și Bolek ai mogulului. Nu sunt buni nici de prezentat starea vremii, că si acolo ar găsi de cuviintă să spună că zăpezile vin peste noi din ordinul lui Băsescu.
Rjsine Realitatea! Oana Stancu si Adrian Ursu sunt cei mai buni jurnalisti din Romania! Adio,nu ma mai uit la voi.
Alecu: Depinde ce intelegeti prin jurnalist. Oana si Adrian, pe care ii cunosc binisor, personal, au fost (dupa parerea mea) ceea ce nu mai sunt: oameni de presa de calitate.