home CULTURA, FILM OSCAR 2016. S-a vrut protestatar, a ieșit echilibrat

OSCAR 2016. S-a vrut protestatar, a ieșit echilibrat

Share

Această prezentare necesită JavaScript.

Considerată de mulți drept o ediție total imprevizibilă din punctul de vedere al palmaresului, a 88-a ceremonie a premiilor Oscar a reușit, de fapt, să fie deosebit de rezonabilă, în pofida diverselor revolte și nemulțumiri incluse în desfășurătorul său.

Începută de prezentatorul Chris Rock ca o pledoarie pentru cauza celor care protestau împotriva faptului că este al doilea an consecutiv când nici un actor sau cineast de culoare nu a primit nominalizări la Oscar (printre cei care au dorit să boicoteze ceremonia prin absența lor aflându-se Spike Lee, Jada Pinkett Smith și Will Smith), festivitatea din acest an a fost, de altfel, presărată la tot pasul cu aluzii la acest nou conflict care străbate Hollywoodul.

De la remarcile lui Chris Rock, de genul: „De ce nu protestau actorii de culoare în anii ʽ50 – ʽ60 împotriva rarității nominalizărilor la Oscar?

Pentru că aveau lucruri reale pentru care să protesteze, mult mai importante decât câștigătorul premiului pentru documentar sau scurt-metraj” sau „Dacă ar fi existat nominalizări și pentru prezentatori, acum l-ați fi văzut din nou pe scenă pe Neil Patrick Harris” și până la protestul desfășurat pe stradă, chiar în apropierea clădirii care găzduiește ceremonia, ca să nu mai vorbim de campania #OscarsSoWhite, desfășurată în ianuarie pe Twitter, gala din acest an amenința să fie belicoasă și încruntată.

Cu toate acestea, tonul festivității a rămas relaxat, iar pe scenă s-au perindat destule vedete a căror prezență infirma toată tevatura, de la Morgan Freeman și Quincy Jones la Pharrell Williams și Michael B. Jordan.

Tot la categoria evocărilor dramatice ale serii s-a încadrat și momentul piesei interpretate de Lady Gaga pe scenă, „Til It Happens To You”, nominalizată la Oscarul pentru cel mai bun cântec original și compusă de ea împreună cu Diane Warren (autoare cu încă șapte nominalizări pentru cel mai bun cântec original, printre care cele din filme precum Music of the Heart, Armageddon sau Up Close & Personal).

Cântecul a făcut trimitere directă la persoanele abuzate sexual în campusurile universitare, dintre care o parte au și urcat pe scenă lângă cântăreața dezlănțuită la pian. Totul s-a legat, evident, și cu abuzurile asupra copiilor, care constituie subiectul oscarizatului Spotlight.

Și totuși, din punct de vedere cinematografic, ceremonia s-a dovedit foarte echilibrată. Departe de a-i livra un sac de premii filmului The Revenant, considerat favoritul serii prin cele douăsprezece nominalizări, Academia a preferat să premieze sobrul și meticulosul Spotlight la categoriile „Cel mai bun film” și „Cel mai bun scenariu original” și să recompenseze Brokerii Apocalipsei / The Big Short pentru „Cel mai bun scenariu adaptare”, adică exact pentru modul inspirat și plin de umor în care s-a conferit atracție unui discurs altfel indigest despre dedesubturile brokerajului.

De asemenea, i s-a acordat premiul meritat – pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – lui Mark Rylance, excepțional în Podul spionilor / Bridge of Spies, și nu i-a fost acordat un premiu afectiv veteranului Stallone pentru a șaptea interpretare a lui Rocky Balboa – în Creed.

În lumina reflectoarelor s-a aflat și spectaculosul Mad Max: Fury Road, care a triumfat la categoriile vizuale (printre care decoruri, costume, machiaj).

În schimb, The Revenant le-a adus premii regizorului său temerar, Alejandro G. Iñarritu (preferabil de mii de ori ca autor al unor filme tulburătoare precum 21 de grame, Babel – cel puțin pentru fragmentul plasat la Tokyo – sau minunatul Birdman), imaginii excepționale semnate de Emmanuel Lubezki, care primește al treilea Oscar consecutiv – după cel pentru Gravity, în 2014, și Birdman, în 2015, și, evident, protagonistului Leonardo DiCaprio, în cazul lui fiind vorba despre premiul cel mai anticipat, dorit de public și pronosticat de pariori.

Însă și aici este vorba mai mult despre maniera binecunoscută a Academiei de-a reporta de regulă meritele și de a le acorda actorilor premii compensatoare, obținute nu pentru rolul cel mai reușit, ci pentru cel care se nimerește, cum s-a întâmplat cu Russell Crowe, dacă luăm doar un exemplu, care a primit Oscarul pentru comercialul Gladiator (2000) și nu pentru excelentele roluri din The Insider (1999), A Beautiful Mind (2001) sau Master and Commander: The Far Side of the World (2003).

Actor precoce, îndrăzneț și puternic, Leonardo DiCaprio a impresionat prin talentul lui încă de la începuturile carierei, în Whatʼs Eating Gilbert Grape (1993), The Quick and the Dead (1995), Romeo + Juliet (1995) și, mai ales, în superbul Total Eclipse (1995), al regizoarei Agnieszka Holland, în care a jucat pasional rolul lui Arthur Rimbaud.

Deși succesul uriaș, dar preponderent comercial al Titanicului a clătinat consistența actoricească a interpretărilor sale, propulsându-l în categoria vedete, DiCaprio și-a regăsit-o prin alegerile ulterioare – Bandele din New York / Gangs of New York (2002), The Aviator (2004), Cârtița / The Departed (2006), Revolutionary Road (2008), Shutter Island sau Inception (2010).

În ciuda carismei sale evidente și a subtilității cu care își construiește rolurile, DiCaprio a avut parte, totuși, de premiu abia la a cincea nominalizare, cu acest solicitant The Revenant, după ce precedentele patru, în 1994, 2005, 2007 și 2014, nu s-au materializat într-un premiu.

Cât despre categoria actrițe, suedeza Alicia Vikander și-a câștigat recent un statut binemeritat la Hollywood, în special prin Ex Machina și The Danish Girl (după ce o admirasem într-un intens film de epocă, The Royal Affair, în 2012, în care a jucat împreună cu Mads Mikkelsen), răsplătit prin premiul pentru Cea mai bună actriță în rol secundar.

Din păcate, pe Brie Larson, tânăra care a triumfat la categoria rol principal și care studiază actoria de la șase ani, fiind deja foarte apreciată pentru talentul muzical (la treisprezece ani a încheiat primul contract cu Universal Records) și pentru aparițiile în televiziune (a jucat-o cu nerv pe fiica eroinei interpretate de Toni Collette în United States of Tara), nu o putem evalua ca interpretare, atâta timp cât filmul pentru care a fost premiată, The Room (2015), nu va rula pe ecranele noastre.

Putem aplauda însă prezența ei din acest an atât la Globurile de aur, cât și la Premiile Asociației Actorilor de Film și la Oscar, ca fiind deosebit de reușită din punct de vedere vestimentar. La 27 de ani, ea a ilustrat perfect că știe să-și aleagă ținuta în perfectă armonie cu propria persoană.

Lingura de lemn pentru vestimentaţie

Seara Oscarului a avut însă și surprize vestimentare mai puțin plăcute. În afară de talentata Saoirse Ronan (nominalizată pentru rolul din Brooklyn), care a sclipit în rochia îndrăzneață verde smarald, ce îi omagia țara de origine și îi evidenția perfect silueta gracilă, și de statuara Charlize Theron, frapantă în rochia roșie cu decolteu adânc, alte actrițe cunoscute pentru stil și eleganță au rămas de această dată în urma propriei imagini.

Deși Cate Blanchett știe să poarte cu rafinament orice ținută, creația de la Oscaruri a ieșit din standardele care ar fi pus-o în valoare. Kate Winslet a mizat, și ea, hazardat pe o țesătură aparte, dar care o dezavantaja total.

Voluntara Jennifer Lawrence, de neuitat în rochia roșie de la Globurile de aur, a purtat acum o ținută potrivită mai curând cu o personalitate precum Rooney Mara.

La fel s-a întâmplat cu Alicia Vikander, foarte departe de rochia cu paiete stilizată, impecabilă, pe care a purtat-o la Premiile Asociației Actorilor de Film.

Cât despre frumoasa Olivia Wilde, aceasta a eșuat complet prin rochia decoltată strident, ce a exprimat, de fapt, opțiunea obsesivă din ultimii ani a vedetelor de la Hollywood (cel puțin în cazul ceremoniilor proeminente, precum Oscarul și Globurile de aur) pentru această croială drastică și de-a dreptul dizgrațioasă, chiar și pentru silueta lor perfect întreținută.

Să sperăm că la viitoarele ediții se va reveni – vestimentar – de la stridență la armonie, după cum sperăm și că în presa românească ce comentează ținutele de la Oscar nu vor mai exista rudimente de limbă română, precum „rochii cu crăpătură” sau „actorul X purta un tuxedo (sic!)”.

Pentru că, întotdeauna, tot echilibrul rămâne cel mai bun – ne-au demonstrat-o și Oscarurile din acest 28 februarie…

Citeşte şi
In ciuda pierderilor inregistrate an de an, SRTv reuseste sa atraga, prin salariile competitive si
Asa-zisele ispravi sexuale ale lui David Bryan, defapt de o banalitate exemplara, nu sunt de
Euforia si solidaritatea care au marcat momentele de inceput ale presei libere au disparut treptat
Sexul vinde! Stie orice prost treaba asta. Mai mult, exista si o carte editata acum
Lăsaţi talk-show-urile politice, pentru că sunt toxice spiritului dumneavoastră! Uitați-vă mai bine la filme de
Când îi dai omului în cap cu parul culegi furtună. Când semeni vânt culegi răzmeriţă.
Mitul ambulantei groazei este prezent in mai multe filme americane de groaza. DIntre ele, am
Camera Deputatilor a respins propunerea legislativa tălâmbă a deputatului PSD Victor Socaciu, de dublare a
HBO Central Europe, principalul furnizor de canale de televiziune premium, lansează miercuri HBO GO, serviciu
Atunci cand esti plictisit, dupa o zi intreaga de munca, intr-un birou imbacsit, in care
Share