StareaPresei.ro

Nu am crezut că voi vedea vreodată în presa română o analiză de asemenea profunzime, precum cea promovată în paginile Bursei de Florian Goldstein. Voi face un scurt comentariu pe marginea textului scris de Daniel Ionescu.

itsnotalwaysaboutme

Înlăturarea cauzelor actualei situaţii ar duce la implozia sistemului financiar global. Acesta, în viziunea actualei finanţe transnaţionale, este un lucru de neconceput, iar pentru ni ar fi o oportunitate pentru un restart benéfic.

La baza sistemului actual se află camăta ridicată la scară globală. Efectul pervers al conducerii afacerilor prin înlocuirea producerii de plusvaloare reală cu inginerii financiar-bancare e transformarea banilor din mijloc fiduciar de schimb în bun marfar.

Astfel, masa monetară reală este dramatic mai mică decât cea creată virtual, în primul rând prin metode de hedging. Ritmic, sistemul suferea, până la aceasta criză globală, din cauza localizării capitalurilor, implozii locale, apoi creşterea tembelă, în numele profitului de dragul profitului cu orice preţ, reîncepea. Inexorabil, sistemul se îndrepta spre o nouă criză, prin dezumflarea unui nou balon de speculă.

În prezent, această metodă toxică de acumulare de capital virtual (în realitate inexistent în economia reală) a dus la formarea unei bule uriaşe de datorii virtuale, care înlocuiesc diferenţa dintre masa monetară reală şi masa monetară speculativă.

Diriguitorii sistemului trec povara acestei datorii pe umerii statelor, încercând prin şantaj să cumpere porţiuni din suveranitatea acestora. Banii reali, pe de altă parte, se virtualizează, pe măsura ce economia reală se goleşte de capital, ceea ce face ca, progresiv, crahul spre care ne îndreptăm să capete un potenţial de hard landing tot mai dramatic.

La originea actualei crize se află delirul bancar al rezervei fracţionare, care permite oricărui cămătar (bancă sau instituţie financiară nebancară, cum i se spune de exemplu în România) să împrumute sume de bani multiplicate dramatic faţă de rezervele sale reale, obţinute prin atragerea de bani în depozite.

Daniel Ionescu:

“Regimul rezervelor fracţionare convine că băncile – în procesul de creditare – trebuie să conserve ca disponibil pentru cazurile de “avarie” (capital tampon constituit din lichidităţi certe şi efective) o anume cotă din masa creditelor acordate (rezerve minime obligatorii care, conform raţiei Cooke valabile în Europa este de RMO = 8%; implicit, regimul instituie posibilitatea acordării de credite “fără acoperire” în capitalul propriu + depozitele atrase de bancă!

Prin creaţia “ex-nihilo” de “capital-bază” de creditare, masa creditelor pentru care banca se poate angaja poate creşte de până la 12 ori (100%:8%=12x), context în careşi masa dobânzii pe care şi-o poate apropia banca se multiplică până la de 12 ori”

Logica schizofrenică a comunicării publice, prin cultura de popularizare, în lumea capitalistă contemporană, a fost până acum dominată de o convenţie tacită:

Despre asemenea lucruri învaţă şi vorbesc între ei specialiştii sistemului financiar-bancar, dar dacă informaţia scapă public, la nivel omului obişnuit, ne comportăm ca şi cum ar ploua. “Hai, bărbate, tu asculţi ce spun tot săriţii de pe fix?”

Pe de altă parte, au fost induse teorii neoliberale adiacente, cu ştaif intelectualist şi grad ridicat de abstractizare, care au sprijinit indirect această metodă de acumulare tembelă de capital, prin regula rezervei fracţionare. Intenţia era simplă – omului obişnuit să i se spună astfel, când punea întrebări:

Lasă, mă, că nu ştii tu! Lasă-i pe specialişti.

Iar dacă mai era nevoie construim o aparenţă de normalitate a paradigmei economico-financiare rezultate, de câte ori cineva afirma că aceasta este bazată pe o ideologie economică tembelă (numită în europa neoliberalism, iar peste Ocean neoconservatorism) îl etichetam pe respectivul fluierător în biserică drept nebun, conspiraţionist, extremist de stânga sau de dreapta, n’importe pas.

Daniel Ionescu:

“În fapt, vorbim de alienarea conexiunii dintre monedă şi consum şi de producţia de monedă marfă pentru piaţa creditului (monetară şi financiară)”

Criza creează însă oportunităţi. În interiorul sistemului există, inevitabil, oameni inteligenţi, ce caută soluţii. Ei încep prin a populariza bazele teoretice ale sistemului dincolo de barierele acestuia, care devin penetrabile, apoi continuă încercând să-şi expună propria viziune asupra tarelor sistemului capitalist şi termină prin a se autonomiza şi a oferi soluţii la impasul în care ne aflăm.

Pragmatic vorbind, oportunitatea este creată tocmai de contracţia pieţei de muncă. În toate categoriile sociale şi în toate domeniile au apărut specialişti disponibili, independenţi financiar, selectaţi exact dintre cei mai competenţi profesionişti, care au fost excluşi din sistem pentru că deranjau prin ideile pe care le propagau sistematic sau chiar pur şi simplu pentru că nu făceau parte din sistemul de relaţii clientelare.

Acum, aceşti oameni lucrează spontan contrasistem, uneori chiar fără să realizeze acest lucru. Nu este însă îndeajuns. Pentru o schim are de sistem, trebuie să se formeze o anumită masă critică de indivizi pe care, în delirul său, sistemul actual pervertit să îi ejecteze, săpându-şi propriul său competence background.

Astfel, un număr tot mai mare de indivizi, pe măsură ce criza se adânceşte, sunt eliberaţi din condiţionările financiare sistemice în care sunt prinşi:

mod de viaţă reflex, bazat pe ritmica robotică a mersului zilnic la job, fără autodezvoltarea componentei cognitive

motorul conservării statusului, bazat pe tendinţa individului de a-şi replica la infinit situaţia economică

aceasta pentru a-și putea alimenta pasivul financiar personal cu bani, ceea ce îi conferă o perpetuare a aceluiași statut social, identificat cu un set de privilegii ce repezintă arhetipul confortului social propriu.

Nu ştim care este această masă critică, dar cred că ne apropiem anul viitor de ea. Atunci când va fi atinsă, paradigma se poate schimba, însă depinde cu ce. Aceasta poate fi o revoluţie. Suntem aproape de o răscruce de drumuri. Atenţie pe unde o apucăm.