home CULTURA, MUZICA Los Jaivas, “La Conquistada”, (sincretism folclorico-psihedelic)

Los Jaivas, “La Conquistada”, (sincretism folclorico-psihedelic)

Share

Los Jaivas, aşa cum am mai scris şi în alte dăţi, este nu numai o mare trupă rock chiliană, ci unul dintre marile grupuri progresive din întreaga lume. Cu o îndrăzneală care ar putea să-mi fie iertată, am îndrăznit să pun acest grup rock lângă Pink Floyd, Genesis, King Crimson şi Emerson, Lake & Palmer sau Yes.

Voi încerca să-mi justific începând cu următorul intertitlu, acest punct de vedere, în timp ce onoratul cititor ascultă superba “La Conquistada”. Nu există (sau nu am găsit eu) nici o înregistrare cu componenţa originală a marielui grup, care să aibă în acelaşi timp şi acustica, şi imaginea bună.

Los Jaivas, “La Poderosa Muerte” (dinamita muzicală)

De aceea, am preferat o versiune audio, din care ascultătorul poate constata calităţile vocale excepţionale ale marelui Eduardo Gato Alquinta. În fond, luat pe libret (pe care l-am tradus în footerul postării), este un cântec de dragoste, cântat de un bărbat care şi-a pierdut iubita.

Dar ce fel este pusă problema de către artist… asta este altă afacere. El contemplă în propria sa memorie spre locul în care “s-a scuns soarele”. “Ea nu mai există / Ca o amintire ce ajunge la mine / Din inima lui”, a soarelui. Dar ce este ea acum? “Un nor”, pentru că “vântul a cucerit-o”. Absolut superb.

Los Jaivas. Civism

Los Jaivas se numesc astfel pentru că în şcoală, când au apărut, cei cinci puşti aveau, în cântul lor, frecvenţe foarte înalte şi foarte joase. Aşa că au apărut pe scenă cu numele “High and Bass”. Ascultătorii de limbă spaniolă chilieni au luat asta şi au transformat-o în “Los Jaivas”.

În 1973, regimul democratic marxist al lui Salvador Allende a fost dat jos printr-o lovitură de stat. Regimul lui Augusto Pinochet a ucis mulţi muzicieni de stânga care ţineau cu Allende. Trupa de nueva cancion Inti Illimani se afla în turneu în Italia. A fost cel mai lung turneu al ei, a ţinut până în 1988.

Los Jaivas şi alte câteva trupe au trecut Anzii printr-o trecătoare, în Argentina, cu ajutorul indienilor şi s-au autoexilat. Împreună cu Inti Illimani, cei cinci tineri au fost cei mai grozavi ambasadori şi propagandişti pentru democraţie ai Statului Chile. Şi unii, şi alţii sunt şi azi trataţi ca nişte eroi la ei acasă.

Los Jaivas. Universalitate, profunzime poetică muzicală

Primul album Los Jaivas, El Volantin, din 1971, este de neînţeles pentru mine. Parcă îşi setează tot albumul întreg arsenalul de instrumente de percuţie. Apoi încep, în serie, cu o excepţie sau două, albume LP foarte frumoase. Cele mai mari, după părerea mea, sunt următoarele:

1. “Alturas de Macchu Picchu”, din 1981, un album programatic, cel mai progresiv al grupului, reperul trupei, ca muzică progresivă. Recomand oricărui meloman să asculte formidabila “La Poderosa Muerte”, răscolitoare.

Un poem coral simfonic rock

2. “Mamalluca”, din 1999, dedicat eclipsei din acel an, un poem coral simfonic rock scris de Eduardo Parra Pizzaro, unul dintre membrii grupului. În ariile cântate live în concertul “Gira Chile 2000”, din Santiago, este uimitor cum reuşeşsc orchestra simfonică şi corul să rămână în cadenţa nebunească a partiturii.

3. “Cancion del Sur”, din 1977, care este străbătut de teme muzicale de o frumuseţe răscolitoare. Rămân cu impresia că am nedreptăţit alte mari albume, ca “El Indio”, din 1975, ori “Aconcagua”, din 1982.

4. Un loc aparte îl ocupă “Obras de Violeta Parra”, din 1984, dedicat prelucrării academice a unor frumoase cântece ale cantautoarei chiliene Violeta Parra, considerată generatoarea curentului sud-american nueva cancion. Recomand ascultarea acestui album foarte lung atunci când nu te ocupi cu altceva şi ai timp să citeşti şi puţină istorie de la Precolumbia încoace, şi niţică mitologie inca.

Los Jaivas şi bariera lingvistică

Principala problemă la Los Jaivas este că nu înţelegi ce spun. Am văzut un concert al lor din Canada cu o prezentatoare care, înainte de fiecare piesă, traducea în franceză textul. Iar în lumea muzicii rock, dacă nu eşti consacrat în spaţiul anglo-saxon, e foarte greu.

Oricum sunt altă lume, alt univers muzical. Dacă Big Mountain spune fetei iubite “I Love Your Way”, Los Jaivas preferă să-şi compare iubita cu un nor, care s-a pierdut în soarele ce mai este doar în memoria inimii.

Cântecele acestor domni sunt spiritualizate la maximum. Stilul este numit de specialiştii sincretism folclorico- psihedelic. Îmbină folclorul andin cu ritmurile spaniole şi cu rockul psihedelic. Totul, punând foarte multă empatie în fiecare acoladă sonoră.

Nu pot fi comparaţi cu nimic din muzica rock, pentru că sunt neasemuiţi, în felul lor. Nimeni nu a mai cântat o asemenea muzică. Mă voi mărgini în această postare la aceste consideraţii. Despre tragediile petrecute în vieţile acestor artişti extraordinari, altă dată poate pe larg.

“Gato e muerte! Chile e muerte!”

Voi da numai un exemplu: în anul 2001, când a murit solistul şi chitara solo Eduardo Gato Alquinta, în Chile a fost doliu naţional. Presa titra “Gato e muerte! Chile e muerte!”. Petrecerea lui Gato spre locul de veci a fost un soi de melopee per pedes apostolorum dansantă, în care membrii grupului, succesiv ori împreună, se jeluiau, plângeau, cântau cântecele trupei, apoi interveneau alţi membri ai altor trupe chiliene, şi tot aşa, la infinit.

Nu am văzut prea des o manifestare atât de demnă, sinceră şi explozivă a tristeţii şi disperării la nişte oameni. Ca să nu mai vorbesc că în Chile, ţară civilizată, după dispariţia lui Gato, sistemul de asistenţă medicală de urgenţă a fost reformat serios, după o dezbatere publică detaliată, cu argumente pro şi contra.

Eduardo Alquinta murise în Coquimbo, când se afla în vacanţă cu familia sa, pe 15 ianuarie 2003, din cauza unui atac cardiac. Să comparăm asta cu lucrurile care s-au făcut la noi după Colectiv…

La conquistada , Los Jaivas

Contemplând în memoria mea
Spre locul ăsta
La orizontul minții mele
S-a ascuns soarele
Ca o amintire ce ajunge la mine
Din inima lui
Ea nu mai există
Ca o amintire ce ajunge la mine
Din inima lui
Ea nu mai există
Ea este un nor
Pentru că vântul a cucerit-o
Ea este un nor
Pentru că vântul a cucerit-o
Ea este un nor
Pentru că vântul a cucerit-o
Mângâieri blânde
Tandre dezvăluiri
Mângâieri blânde
Tandre dezvăluiri
Mângâieri blânde
Tandre dezvăluiri
Ea este un nor
Ca un sărut fierbinte ea se topi
Ea este un nor
Ca un sărut fierbinte ea se topi
Nu mai există
Nu mai există
La orizontul minții mele
S-a ascuns soarele
La orizontul minții mele
Ea era …

Citeşte şi
Am mai scris despre Los Jaivas, această mare formaţie rock chiliană, mult prea puţin cunoscută
Los Jaivas combină de cel puţin 43 de ani, cu o consecvenţă artistică admirabilă, în
Dan Teodorescu recidivează cu un nou hit al trupei sale, Taxi. Acest nou hit se
V-aţi lămurit cu PSD? Revolution. V-a ajuns? V-a fost de-ajuns? Revolution. Aţi înţeles acum ce
Ascultăm Bloodwyn Pig, o trupă britanică apărută după prima sciziune a lui Jethro Tull. Pur
Caravan a fost cealaltă jumătate a trupei Wilde Flowers. The Soft Machine a fost ceastălaltă
A doua operă rock a grupului The Who, "Quadrophenia", a fost lansată în urmă cu
Despre marele supergrup Spock's Beard se pot scrie tone de exegeze muzicale. Trebuie însă ca,
Area a fost o mare trupă italiană, formal încadrată în categoria rockului progresiv. Liderul grupului
De curând, website-ul nostru a oferit cititorilor săi muzică adresându-se intelectului. Memorabilul album Agitation Free,
Share