StareaPresei.ro

Ruxandra Sararu si-ar fi dat demisia azi (n.n.: marti, 21 decembrie 2010) din functia de director de comunicare si marketing al Societatii Romane de Radiodifuziune (SRR). Sararu, fiica scriitorului Dinu Sararu, categorisit de Raportul Tismaneanu ca facand parte din curentul literar protocronist, ar fi revenit ulterior asupra deciziei sale.

FOTO: Mediafax

Pe website-ul sau, Tiberiu Lovin sustine, intr-un update la o postare a sa de astazi, ca jurnalistul si-ar fi retras demisia, printr-un gentlemen agreement incheiat cu seful institutiei. Conform regulilor, ea ar avea dreptul sa isi retraga demisia in timpul preavizului, care, daca demisia ramane valabila, dureaza 30 de zile.

Dar, intrebata de mine ce a determinat-o sa demisioneze, ziarista mi-a spus in aceasta seara, in jurul orei 18.00, ca pleaca pentru totdeauna din SRR. Ruxandra Sararu a afirmat ca plecarea sa a avut loc ca urmare a presiunilor facute de actualul presedinte-director general al Radioului Public, Demeter Andras Istvan, pe care l-a calificat ca fiind un impostor.

Sarut-mana, Florin Budescu de la website-ul StareaPresei.ro va deranjeaza…
E jalnica starea presei in Radio!

Am inteles ca plecati din Societatea…
Da, plec din Societatea Romana… din Radio, din cauza unui impostor, care se numeste Demeter Andras Istvan, pentru care s-a sinucis o soprana celebra. Demeter face parte din gasca cu Razvan Dinca, un hot… un hot…

V-ati dat demisia?
Mi-am dat demisia, da.

Vi s-a cerut demisia?
Mi s-a cerut locul.

Vi s-a cerut locul?
Da.

Si cine trebuie sa vina in locul dumneavoastra?
Alina Moldovan, iubita lui Razvan Dinca. E o gasca.

“Radioul Public nu este o vaca de jupuit”

Este o chestiune politica?
Poate sa fie si politica, dar e o chestiune de bani. Transpartinica.

Inainte sa va mai pun niste intrebari, vreau sa va intreb daca doriti dumneavoastra sa-mi declarati ceva, in mod special.
Da, va declar ca radioul nu este o vaca de jupuit si ca un presedinte-director general care sa se ridice la valoarea domnului Eugen Preda n-a mai fost, dar ca specimene de genul acesta, fara onoare, fara nimic, n-au fost de mult trecute pe-aici, prin radio.

Va ascult de multi ani corespondentele cand am timp…
Nu, poate sunt foarte obosita…, dar plec plangand din radio, sa stiti, ca Radioul e viata mea! Nu se poate sa-si bata joc de un radio intreg!

Cum caracterizati, ca gen jurnalistic, corespondentele pe care le-ati facut pentru SRR? Reportaj? Cronica? Stiri si informatii de presa?
Marturii.

Cine este Artur?

Cine este Artur?
Cine este?

Da.
… cine…, n-am inteles ce-ati spus.

In cel putin una dintre corespondentele dumneavoastra de la Chisinau, ex-abrupto vine vorba despre un personaj numit Artur, care face si gandeste diferite chestii.
Nu, asta nu cred.

Artur face, Artur drege.
Nu, mi-ati spus lanterna-n ochi, eu nu am spus nimic de Artur.

N-ati spus nimic de Artur.
Exact.

Si nu stiti cine este Artur?
Nu.

Sunt foarte uimit.
Citati-mi una, daca vreti. Aveti un text in fata?

Stati putin, ca nu le am in fata, dar ma voi uita.
Deci nu e Artur, e Igor. In corespondentele din Moldova aparea un personaj, Igor. Nu Artur. Artur era din “Ascensiunea lui Arturo Ui” trebuie oprita. Ascensiunea lui Demeter Andras trebuie oprita.

Deci este Igor, si nu Artur in corespondente. Haideti sa va explic. Am primit niste transcripturi ale unor corespondente ale dumneavoastra. Incerc sa-l gasesc pe Artur intr-una dintre acestea. Iata: “RADIO ROMÂNIA ACTUALITĂŢI (24 noiembrie, ora 7:44) – Corespondenţă din Chişinău – Reporter: Ruxandra Săraru – La Chişinău, cum se lasă seara, potop de lacrimi inundă oraşul. Lumea vorbeşte tare, şoptit, cacofonic, reclame luminoase se amestecă savant cu lozinci populiste. Domnul Tudor Gheorghe se oglindeşte în concertul Operei din Viena, Holograful în Orange. Cazul lui Artur mătură conştiinţe. Maşinile se bulucesc în ambuteiaje”…
Aaaaa, Artur este personajul de la Chisinau.

Care personaj?
Cum il cheama, cum il cheama, sunt obosita acum… cel de la serviciile secrete, care a facut niste declaratii si dupa aceea nu le-a mai confirmat.

Am inteles la care Artur va referiti.
Dar ce faceti? Ma interogati cu ce-am scris?

Nu, Doamne fereste, nu va interoghez. Este adevarat ca ati umblat desculta prin Radio, pentru ca nu va gaseati ghetele?
Acum 20 de ani.

Acum 20 de ani?
Da, pe vremea domnului Preda, da. Dar ce urmariti?

Nu urmaresc decat sa va pun niste intrebari. In legatura cu Orange-ul asta care apare…
Era o metafora, domnule, reclama de la Orange se refle… dumneata esti prost sau concurezi la concursul de prosti? Aia era o metafora!

Era o metafora?
Da.

Pai dumneavoastra aveti telefon mobil pe Orange. E vorba de un contract de reclama?

Nu, e telefonul de serviciu.

“Pot sa ma duc si la Belu!”

Ce veti face acum? Se spune ca veti merge la BCR, pe imagine. Este adevarat?
Asta imi asum eu, unde merg. Veti afla.

Dar stiti in momentul acesta unde veti merge?
Da, acum merg acasa.

Urmeaza sa-i luati locul lui Cojocaru la BCR?
Doamne-fereste! N-am nici o intentie sa ma duc la BCR! Acuma, daca ma duc, ma duc la Slatioara. Dar nu stii dumneata ce inseamna Slatioara. Eu pot sa ma duc unde vreau, in momentul de fata. Pot sa ma duc si la Belu, prin care… trec prin fata lui acum.

Doamne-fereste! Nu va doresc asa ceva!
Nu “Doamne-fereste”, vorbesc foarte serios.

Este adevarat ca v-ati terorizat subordonatii la…
Da, i-am terorizat punandu-i sa munceasca, daca asta-i terorizare.

Este adevarat ca pe unii i-ati amenintat cu moartea, explicandu-le ca tatal dumneavoastra e mason?
Eu? Cu moartea! Doamne-fereste! Stiu ca ma inregistrezi, poti sa ma inregistrezi, eu mi-am luat toate libertatile din lume.

Va multumesc frumos pentru…
Si eu va multumesc pentru interesul acordat. Puteam sa nu va raspund. Recunoasteti?

Da, sigur, aveti dreptate…
Dar, pentru ca va consider colegul meu, v-am dat toate sansele inainte, c-asa fac eu intotdeauna. Dau credit la oameni.

Da, va multumesc frumos pentru amabilitate si va urez sa aveti un Craciun fericit!
Nu cred sa-l mai apuc.

O sa-l apucati, sunt convins.
Nu, la revedere!

NOTA: Dupa ce am inchis telefonul si am terminat astfel convorbirea, Ruxandra Sararu a revenit ea insa cu un alt scurt telefon. A fost o discutie de cateva secunde, in care mi-a marturisit ca sunt ultimul jurnalist caruia i-a dat o declaratie. Apoi a inchis telefonul. Ulterior, am sunat-o de mai multe ori, de pe diferite telefoane. Nu a mai raspuns.