Incredibila poveste a lui El Dottore şi a cumplitelor sale lucrări

Share

Alţii scriu cărţi memorabile despre mătuşi incredibil de crude, ori despre aventurile fabulatorii ale unor eroi scoşi parcă din basme, care-s aşa, fără de frică. Noi ne ascuţim nervii cu micii noştri, caricaturi ale unor înaintaşi iluştri.

De când era un bătrân adolescent, i se spunea, evident eronat, “Micul Titulescu”. Evident eronat, pentru că a-i pune lui Victoraş, chiar şi cu “micul” în faţă, o astfel de poreclă este exagerat. Nicolae Titulescu a fost un politician european foarte mare.

Libertatea

Pe vremea aceea, delfin al Împăratului Adrian Năstase, conducea Corpul de control al lui El Însuşi. În această calitate, el, procuror, ştia foarte clar ce e bine, ce e rău, ce e legal şi ce nu este.

Încă din facultate tocise intens, ca să înveţe în amănunt cum stau aceste lucruri. Apoi a făcut nişte alegeri. A decis că vrea să facă politică, apoi că “ăştia”, pe care îi dispreţuise ca adolescent, vor fi la putere mult şi bine, iar el, dacă se inserează pe sub pulpana profesorelui, va deveni şi politician, şi dottore, tot.

Va avea bani, putere, glorie. Şi maşinuţe. Multe şi frumoase. De curse. Cu softop, cu hardtop. Va avea cele mai frumoase fetiţe, poate puţin cam prea fragede. În sfârşit… va sta cuminte la locul lui şi va aştepta să-i vină vremea. Şi i-a venit.

Dar odată cu venirea asta – a vremii sale, i-a venit şi vremea la oprobriu. Atunci a plecat pe un drum fără întoarcere, pentru care fusese antrenat îndelung, de multă vreme.

Dar pe acest drum, atunci când pleci, dacă se întâmplă peste două săptămâni sau peste 40 de ani, tot acolo ajungi. De ce?

Pentru că ai de realizat, deoarece eşti legat de cei care te propulsează în cercurile puterii nu numai prin plagiatul din cauza căruia lumea te strigă de la un timp dottore, tot felul de lucrări cumplite, în urma cărora vei rămâne în istorie ori ca autorul unei penibile încercări de răsturnare a sistemului democratic din România, ori ca unul care a stricat jocul democratic, făcând debutul într-o nouă epocă horror a naţiunii române.

În ambele situaţii, ajungi la groapa de gunoi a istoriei, pentru că deja, chiar dacă mai faci carieră două săptămâni 40 de ani de-acum încolo, tot eşti terminat ca politician.

Share