In postarea precedenta am acordat presedintelui Romaniei ce-i al lui, redand integral partea din ultimul sau discurs public, dedicata modificarii legislatiei muncii. Dar aceasta nu inseamna si ca sunt de acord, de aceasta data, cu ceea ce 
sustine presedintele.
foto: AFP Photo Daniel Mihailescu via DCNews
Criticii mei au afirmat ca sunt platit de Basescu si ai lui si ca sunt un sustinator al acestuia. Nu sunt. Sunt un jurnalist onest, care-si exprima propriile sale puncte de vedere. Dintre ele, unele sunt in favoarea ideilor lui Basescu si directiilor sale de politica. Din acest punct de vedere, nu, nu impartasesc punctul de vedere al domnului presedinte.
In acest moment, este in curs de modificare legislatia muncii, in numele a ceea ce Traian Basescu a afirmat ca este “flexibilizarea” fortei de munca. Eu cred ca este o greseala imensa, care se face din dorinta de a scoate din criza Romania, sacrificandu-i pe romani.
Traian Basescu face eroarea urmatoare: societatea omeneasca este menita sa ii ajute pe oameni sa traiasca mai bine. Daca oamenii traiesc mai prost, fiind sacrificati astfel ca sa reziste sistemul, prin prosperitatea corporatiilor ce reprezinta osatura acestuia, atunci ceva este gresit: sistemul. El trebuie schimbat, nu oamenii distrusi.
Nu am pretentia ca stiu si ce anume este gresit si ca am exact solutia alternativa la cea a presedintelui si a executivului si nici nu este treaba mea sa gasesc astfel de solutii. Stiu insa ce se va intampla, daca va intra in vigoare noul pachet legislativ.
1. Suntem in tara in care legile le respecta numai ce slabi. Nici o firma nu respecta in totalitate legislatia in vigoare. Si prosperitatea unora, si falimentul altora sunt fundamentate pe aceasta regula.
2. Legislatia muncii a fost, este si va fi intotdeauna partial respectata, iar respectarea drepturilor salariatilor este o conditie facultativa de desfasurare a activitatii de business.
3. Pilele sunt mai puternice decat competenta, iar incompetentii cu relatii, aflati pe functii de conducere, determina dramatic nu numai nivelul de profesionalism cu care se fac afacerile, dar si politica de personal a firmelor.
In atari conditii, o flexibilizare a legislatiei muncii, pentru “reducerea fiscalităţii pe forţa de muncă”, cu masuri “care să permită angajatorului o fluctuaţie a forţei de muncă”, cum spune Basescu, vor fi o arma mortala pentru romanul de rand.
Chiar daca, din ipocrizie sau necunoastere a realitatii, presedintele afirma ca fluctuatia fortei de munca poate “să permită celui care doreşte să fie angajat o multitudine de opţiuni”.
Da, este adevarat, dar poate si sa nu-i permita, daca sistemul este dominat de mafii. Noua legislatie a muncii va legaliza cea mai mare parte a abuzurilor folosite de sistemele clientelare din companii, pentru a-i hartui pe salariatii exponentiali, care deranjeaza cu exceptionalitatea lor mediocritatea nulitatilor cu pile.
Noua legislatie a muncii va legaliza ceea ce astazi este facut ilegal de firme asupra angajatilor incomozi prin valoarea lor, iar acestia de-abia reusesc sa dovedeasca, prin procese alambicate, in care firmele sunt avantajate de procedurile cleioase ale sistemului judiciar romanesc, ca au dreptate.
Aceasta noua legislatie va impune incompetentii in competitia cu oamenii de valoare, cati mai sunt ei in actualul sistem al business-ului. Flexibilizare? Da, dar cu ce pret!
Despre flexibilizarea fortei de munca vorbeau de la inceputul anilor ’90 proprietarii marilor concerne transnationale. Idealul lor era sa aiba la dispozitie o piata globala a muncii, in care sa poata sa angajeze oricand, pe bani cat mai putini, 20% din forta de munca disponibila.
Restul? Sclavii? Exclusii? Cui ii pasa? Cei din centrul sistemului (fost) capitalist vor primi un ajutor social si vor intra in ceea ce insi ca David Packard numesc deja de doua decenii tittytainment, adica isi vor manca ajutoarele, band cutii de bere si uitandu-se la programe stupide de tembelviziune.
Restul, lumea a treia, vor face foamea. Cui ii pasa (repet aceasta intrebare, insa cu sens schimbat), daca in acel moment Romania va fi chiar si unul dintre cele mai prospere state din lume?
Omul obisnuit tot sarac lipit pamantului va fi. Si revenim la unul dintre primele lucruri pe care le-am afirmat despre planul neo-fascist (chiar daca presedintele nu-si da seama de acest lucru) al lui Traian Basescu: daca oamenii traiesc mai prost, fiind sacrificati astfel ca sa reziste sistemul, prin prosperitatea corporatiilor ce reprezinta osatura acestuia, atunci ceva este gresit.