Grupul Coral SOUND la Olimpiada Corala Mondiala de la Graz (I)
O alta poveste a prezentei noastre la Graz, care insa pune accentul pe aspectele culturale si turistice, a fost scrisa de colegul meu, Alexandru Damian, bas in Grupul Coral Sound, pe blogul sau. Voi posta propriul meu text de aceasta factura ulterior.
In prima zi a prezentei noastre in orasul Olimpiadei Universale Corale, editia cu numarul 5, am sustinut un concert neoficial pentru firma de asigurari Grawe. La acest concert au participat doua formatii corale austriece (foto 2), un grup vocal feminin (foto 3) din Croatia si noi (foto 1, din evolutia din concursul de la Sectiunea de Coruri mixte de Camera, foto 5, din concertul dat la receptia Grawe).
Formatiile invitate sa concerteze au fost alese (este bine sa subliniez aceasta) pe spranceana, iar dintre ele a noastra a concertat in finalul serii.
Trebuie sa spun ca, dupa ce am interpretat programarea corului nostru in inchiderea serii ca fiind un semn al aprecierii valorii noastre, m-am sucit, cand am aflat ca, inaintea reprezentatiei noastre, austriecii vor lua masa.
Ideea este ca stiam bine ca austriecii sunt niste mancai proverbiali.
Lucrul acesta mi-a fost confirmat de faptul ca masa s-a prelungit, de la 30 de minute, cat era pe hartie, timp de peste o ora si jumatate. La precedentele evolutii vocale, cele ale formatiilor austriece si cea a croatelor, lumea se mai plimba, mai servea niscaiva beuturica, mai vorbea in soapta.
Intr-un colt, am vazut o tigara super-light stinsa in scrumiera. Am crezut ca noi vom canta acoperind un cor de voci de oameni infierbantati, inghiortaind haloi gretzos si aratandu-ne cu degetul, cum patiseram intr-un an, de Craciun, la o discoteca din Bucuresti, Calise pre numele sau.
Am intrat la incalzire, intr-o sala de trecere de langa locul unde urma sa cantam (foto 4), cu o acustica putin aberanta, dar foarte calda in sunet, la capatul careia se afla spalatorul. Atunci mi-am schimbat convingerile.
Austriecii treceau, pe rand, spre locul cu pricina. Se opreau, incepeau sa zambeasca si isi vedeau de treaba. Apoi au revenit in grupuri mici, cu aparate foto, si au inceput sa ne pozeze sistematic.
Cand am intrat in sala au inceput sa aplaude sustinut, de mi s-a zbarlit pielea pe mine. Vorbisera intre ei. Am ajuns pe scena si m-am uitat in sala.
Nimeni nu mai manca, de unde cu cinci minute inainte toata lumea-ngurgita de zor, se vanzolea si vorbea destul de tare. Ulterior, am aflat ca, in timpul “Doinei”, pe care am cantat-o in cadrul recitalului, seful organizarii din partea Grawe ordonase cateringului sa inceteze orice activitate, ca sa nu ne deranjeze.
Din anumite puncte de vedere, a fost un concert absolut formidabil. In primul rand, ce m-am simtit eu capabil sa transmit acelei sali a fost la cote maxime, de cand cant in Corul Sound.
In al doilea rand, voltii pozitivi pe care i-am simtit venind din sala au fost de o calitate nemaipomenita, cum am simtit rareori.
M-am hranit cu ei cat pentru zece ani de viata. In randul al treilea, o doamna se legana, in ritmul cantului nostru. O alta plangea, chiar daca nu intelegea o iota din limba romana.
Nu pot sa spun ca am cantat perfect, defapt a canta perfect intr-un astfel de concert, cu o sala care sare in picioare dupa fiecare piesa si striga: “Bravo!”, ca la Tosca de Puccini, este aproape imposibil.
Pot spune insa ca a fost cel mai cathartic concert pe care l-am avut vreodata cu Sound. Unul pe care Voicu l-a categorisit ulterior, cand l-am intrebat ce crede despre evolutia noastra, ca fiind de nota 8.
Atentie, la Voicu Popescu (foto 6) nota 8 inseamna foarte-foarte mult, pentru ca este genul de om care iti zambeste, “iti face mai-mai”, dar este extrem de pretentios.
Aceasta a fost prima noastra prezenta corala in Graz, de care o sa-mi aduc aminte intotdeauna cu mare placere.
(va urma)
Ma bucur atat de mult ca ne impartasiti impresiile legate de atmosfera din timpul concursului, de efectul extraordinar pe care interpretarea pieselor de catre Corul Sound a produs-o asupra publicului. Nu am avut prilejul sa citesc despre toate acestea in alta parte fiindca presa noastra a fost iarasi prea zgarcita cu informatiile, multumindu-se cu niste comunicate succinte.
Toata admiratia pentru domnul Voicu Popescu! Orice indrumator spiritual stie ca exigenta e o forma de iubire, iar cei care stiu sa ceara mult obtin pe masura!
Asta e o alta dimensiune a muzicii care pe mine ma fascineaza; faptul ca, in anumite cazuri, reuseste sa fie un limbaj unversal al sufletului (ca si arta vizuala) si ca aceeasi piesa poate starni reactii emotioanale dintre cele mai variate (unii intra-n transa, altii intra-n plans, altii…).
Acum, sa trecem la lucruri mai “serioase” (:D):
1. Linkul catre blogul domnului Damian nu merge, dar eu, cum sunt fata descurcareata: http://alexandrudamian.blogspot.com/2008/07/world-choir-games-graz-2008.html
2. Adevarat, Maria, slaba miscare din partea presei (asa zis serioase sau macar “mari”- mari?) romanesti. Bine ca ieri, parca (nu stiu), tinea prima pagina un articol despre concertul Metallica (nu c-as avea ceva impotriva) in Cotidianul (nu ca l-as citi de obicei- am vazut in cateva secunde cat m-am aventurat in fata tv-ului la Badea), dar despre frumoasa performanta a corului Sound la o olimpiada internationala cu o asemenea desfasurare de forte din parte atator tari, nimic- sau poate ca aici nu am mai fost eu la fel de perspicace (am vazut cateva referiri in publicatiile online)- rog tras de urechi daca vorbesc in dodii.
3. Dar clipulete cu prestatia nu aveti? Doar stiti cum e: dumneavoastra ne povestiti in cuvinte, noi vrem poze, ne dati poze, noi vrem clipuri, ne dati clipuri noi vrem live. Nu stiu de ce, dar mi se pare o chestie chiar normala.
As mai adauga si eu un lucru constatat la viata mea : oriunde in lume artistii veritabili romani sunt mai apreciati si mai mediatizati decat la ei acasa. Punct.
Orpheus
Lucru extrem de enervant si frustrant, pentru ca artistii romani pot avea senzatia ca ceea ce ofera nu este pretuit si primit cu bucurie de publicul din Romania, cand saracul public larg, chiar daca iubitor de frumos, nu prea are de unde afla de performantele lor, in conditiile in care media, in general, isi face ratingul pe spatele scandalurilor umfland si hranind cu resturi menajere imaginea negativa. Ajungem sa credem, aiuristic, ca natia asta doar de asta e buna. Cand de faaaapt….
tot
imaginand
atmosfera salilor de competitie
atmosfera olimpiadei corale de la graz
atmosfera concertelor de la graz
uneori nimic nu este mai tentant, mai interesant si mai «live» decat o reconstituire inversata … sa indepartezi straturile unei picturi, sa recuperezi versiunile unui text, unei compozitii, imaginile taiate din film, etapele unui concert, fazele unei interpretari, adnotarile interioare, stimulii si bruiajul din exterior… pana la primele elemente care au insemnat ceva intr-un moment dat – incordarea, emotia, impresia, privirea, cadrul, schitza, nuanta, sunetul – adica toata
atmosfera din spatiile si starile prin care poate trece un grup cu cateva zile si ore inainte de a ajunge pe scena unde va interpreta piesa modelata poate luni si ani de zile pana la (pen)ultima versiune
daca niciodata nu sunt destule elemente pentru a reda filiera unei creatii, cu atat mai dificil este sa scrii cronica scenei de competitie din cauza dependentei de toate acele minuscule detalii, ‘insignifiante’ detalii, care daca nu sunt (sau nu pot fi) observate, consemnate niciunde, raman in memorie si vor fi uitate sau, ca dupa un somn de destindere
grazul si centrul (un imens parc) cultural stadthalle sunt printre cele mai tonice locuri nu numai in pliante turistice si pe net, altfel nu ar fi ajuns marea scena a olimpiade corale mondiale no.5)… dar am ramas cu impresia ca
graz -stadthalle are numai capacitatea teoretica de a absorbi surplusul de energie descarcata in salile de concerte, mai putin din cele incarcate si contrastante negativ (reci, la propriu), sau din spatiile anexe de asteptare unde sub stressul competitiei apar de obicei toate idiosincraziile – adica hipersensibilitatea si intolertanta fatza de gesturi si orice detaliu deprimant, disonant sau inestetic din exterior care e un «kill-joy» pentru emotia spirituala si un stimulent nedorit pentru emotia naturala (muzicianul ,in definitiv, este in primul rand om).
asa cum am citit in articolul foarte analitic (si autoexigent) din blog in «cronica unor nemultumiri acute neanuntate post-relatate «stereoacustic, stereofonic»
inainte de a intra pe scena
tensiunea din salile straine de repetitii si camerele de asteptare este in general mai ridicata decat in atelierele de creatie (oricat de febrile ar fi) de acasa si mult mai greu poate fi inregistrata si documentata chiar pentru cei prezenti si implicati personal, dar intr-un fel, aceasta tensiune de la graz a fost cuantificata extrem de interesant
de senzatia de raceala academica, de caldura potrivita, de acustica variata (la graz)-dezastruoasa (in tara…) si- cu maxima sinceritate – prin spaima si dezgustul cronicarului muzician de-a dreptul fulgerat de vaga dar oribila 'probabilitate’ de a canta piese corale de camera si «a capella» in mijlocul unui imens platou-scumiera, digerat de indiferenta falcilor si privilor fixe … – o scena imaginara inspirata mai mult de «intunecatul demon graz’zt» al distressului, decat de gazdele concertului grawe cat se poate de respectuoase pana la urma, asa cum era de asteptat de la
un concert privat special
cu un program glisant, care a reintrat frumos in normalitate
dupa ora de lectie discreta dar evidenta de seriozitate; de pretentie la seriozitate
in foyerul spatios si cu aer de lux occidental – cei drept
acustica la nivelul muzicii bathysperelor mult indepartate,
trafic greu, sedinte foto, curiozitate binedispusa si in final
viraj brusc de apetit spre ratiune si simtire …
corul sound n-a tresarit
lucra grav la piesele din concert. pentru concertul din sala festiva decateringizata; nobless oblige. canta cu gandul la toate minunatele muzee si evenimente culturale ale grazului
Classics in the City classical concerts held in old town courtyards
Stadthalle Graz exhibition center
Vokal.total choir festival and A Cappella competition
Orpheum music/stand up comedy venue
Explosiv contemporary music venue
Landeszeughaus medieval armory comprising of 32,000 pieces of armour and weaponry, largest of its kind in the world.
Kriminalmuseum museum of criminology
Elevate the Schloßbergfestival. (festival for contemporary music and political discourse (and diplomatical course)
Springfestival festival for electronic art and music
Diagonale festival of Austrian film.
NextLiberty youth theatre
Generalmusikdirektion contemporary music venue.
Forum Stadtpark contemporary art venue
Postgarage contemporary music venue.
………………………………………………………..
concertul din clubul exclusivist a fost un succes asigurat cu efecte cathartice si de katharsis. – multa dreptate a avut iar aristotel cu actiunea purificatoare a artei, in special al tragediei asupra pasiunilor omenesti.
spre linistea cronicarului stapan al blogului (si celor care i-au citit cu interes relatarea), in grazul europei civilizate un cor de muzica sacra, a cappella si de camera niciodata nu este tratat ca intr-un club cu vocatie de birt balcanic si paleta muzicianului cronicar reflecta corect si fidel culorile pure din cercul cromatic stratificat si deschis al competitiei oficiale – albastru, rosu, negru, verde si benzi inguste dar luminoase de galben – dozate in functie de consistenta texturii, nuantele profunde, tusele subtile, contrastele si tonurile rupte dominante ale starilor (ulterior si relatarilor)
in care
nu atat si nu numai cromatica impusa de un eveniment intercultural «singing togheter, bring nations together» conta cu adevarat cat timp starile (ulterior si relatarile) au fost predominant «stereo» – palpabil de solide, reliefate, cu volum «live», contrastante
de fapt
contrastul cromatic «de cald si rece» este printre cele mai muzicale contraste care dau farmec vitraliilor si blogurilor
nu pot sa nu percep o anumita tristete si iritare, nicidecum justificate de aurul si argintul-(aproape aur) valoros obtinute de corul sound, nici de raportul numeric «medalii/coruri» mai mult decat decent pentru o tara care a trimis
in loc de treizeci (cel putin), asa cum au facut-o multe tari (si europene, si mai mici)
[! in europa-centrala ‘apropiata’, nu intr-un loc exotic indepartat, unde n-ar fi ajuns din romania nici concurentul cu sase sau doi’spe capete (corul -un criteriu obligatoriu)
doar sase coruri (din romania europeana) la olimpiada corala mondiala “08 de la graz
si minima atentie dinspre mass media din romania necordiala
pana nu a devenit un «titlu pretios»
tot
imaginand
atmosfera salilor de competitie se de la
Graz – un mare oras austriac (imediat dupa si la doua ore distanta de viena ),
vechi centru cultural european datat din epoca bronzului si cu o istorie trepidanta…
candva un mic dar fortificat castel sloven
gradec
graz din 1128
scena olimpiadei corale mondiale
graz in 2008
de unde a revenit stapanul acestui blog (si el castelan)
am ales un videoclip pentru cititori si vizitatori
http://www.youtube.com/watch?v=Wr9gkM7A8V8
Yundi Li & Maestro Seiji Ozawa – Prokofiev Piano Concerto # 2
Yundi Li..- thirty minute before this debute with the Berlin Filarmonic.
Nici pentru ei nu a fost usoara intrarea in concert.
Cu cele mai bune ganduri