Greşelile ARD 4. Mitraliera şi linguriţa cu cianură USL

Share

În lunile care urmează, vom vedea manifestându-se modalitatea tipică PSD de a intimida presa: politicienii aflaţi la putere vor scoate mitraliera şi vor ameninţa, apoi, dacă va fi nevoie, vor trage în plin, folosindu-şi haidamacii şi apoi dezicându-se de aceştia.

Există două tipuri de delict de presă pe care le vor scorni cei din USL acum:

delictul de opinie (să ai propria ta părere despre un fapt de presă – intoxicatorii vor spune că un jurnalist trebuie să fie obiectiv şi echidistant, adică să nu-şi prezinte punctul de vedere propriu, ceea este complet fals, pentru că intră în contradicţie cu unul dintre primele articole din Codul Deontologic, conform căruia jurnalistul are obligaţia să prezinte adevărul, – nu să fie obiectiv între adevăr şi minciună);

delictul de informare (să informezi că un lucru s-a petrecut, în condiţiile în care propaganda oficială afirmă că el nu s-a petrecut; acest fals este realizat explicit, prin minciună, ori implicit, folosind minciuna prin omisiune).

Presa eroică va redeveni un atribut al gloriei profesionale pe bani puţini şi cu coaste rupte. Cazul Ino Ardelean este un exemplu în acest sens. Primii afectați vor fi jurnaliștii de investigații, apoi vectorii de opinie, apoi organele de presă de opoziție.

• citeşte şi: Greşelile ARD 1. Lenţi şi temători

Până acum, în loc să-şi apropie jurnaliştii, cabinetele PDL au tocat breasla noastră, izbind-o de toţi pereţii, luându-i drepturile legale din Legislaţia Muncii, în loc să facă în aşa fel încât publisherii să le respecte şi contribuind decisiv exact la încercarea adversarilor lor politici de a aservi presa intereselor politice şi economice de grup. Acum politicienii PDL trag ponoasele propriilor lor erori.

• citeşte şi: Greşelile ARD 2. Candidaţi dalmaţieni şi iluştri anonimi

Practic, despre PSD (USL) ştim ce să credem: sunt aşa cum sunt şi au rămas egali cu ei înşişi – dau cu măciuca în capul jurnaliştilor şi mass-media, în general. Sun nişte adepţi ai liniei dure.

• citeşte şi: Greşelile ARD 3. Eşichierul independent alternativ de presă

Uitaţi-vă pe TVR zilele acestea: cu tot cu reluările în draci, ne-am întors la vremurile FSN-ului. “Uniţi în jurul partidului quasiunic şi al domnului Iliescu, în contra lui Raţiu şi Câmpeanu, care vor să ne vândă la străini”.

Plus: muzică proastă, feţe ipocrite, aculturalism, cântece populare de Crăciun pe bandă rulantă. Puah! Aceasta este linguriţa de cianură tipică FSN (FDSN (PDSR (PSD (USL)))).

Cabinetele Boc. O guvernare haotică

Fără discuție, PDL-ul lui Emil Boc a guvernat țara mult mai bine decât o va face oricum USL. Are merite indiscutabile. A trecut ţara prin primul puseu al unei crize globale cumplite. În această afacere, rolul lui Traian Băsescu este indiscutabil. Dar noi acum scriem despre greşelile şi punctele slabe ale PDL (ARD).

ARD (PDL) nu a guvernat doctrinar  creştin-democrat sau liberal, ci mai curând haotic din punctul de vedere al comportamentului politico-strategic – dincolo de migraţia sa de la PSE la PPE.

Ea pare a fi o grupare politică oportunistă, care a prins un trend european anume, de care se foloseşte şi acum, prin intrarea într-o mare familie politică europeană. Dar de guvernat consecvent, cu măsuri creştin-democrate sau liberale… este mai greu de tras o astfel de concluzie.

Cota unică a fost o măsură liberală tipică. Ea a dus la o credibilizare majoră a României, ca stat în care poţi face afaceri, în care legislaţia fiscală se simplifică, adică ai şanse ca în viitor să nu te mai impiedici în hăţişul fiscal tipic post-comunist și să te confrunți cu o legislație fiscală previzibilă.

Iar dacă ţii cont de raportul bun dintre costul forţei de muncă şi calitatea ridicată a muncii prestate, chiar merită să investeşti în acest stat est-european revelaţie.

Noul Cod al Muncii a fost o iniţiativă legislativă libertarianistă, de extremă dreaptă, care a lovit fix în baza electoratului de centru-dreapta, inclusiv în breasla noastră. El a apărut ca act normativ în momente de maximă criză, când instituţiile Bretton-Woods au presat Cabinetul Boc să schimbe legislaţia muncii.

Dar cu forţa de muncă autohtonă rămâi, în timp ce transnaţionala vine, face profit, îl exportă în conturile proprii, apoi pleacă, lăsându-te cu ochii-n soare, forţa de muncă stoarsă de vlagă şi bugetele vlăguite de intrări.

Ar fi fost de preferat o soluţie mai puţin spectaculoasă şi aparent mai puţin eficientă, prin legiferarea unui Cod al Muncii echilibrat: nici socialist, ca vechiul Cod al Muncii din 2003 – care avantaja revoltător orice loază în dauna patronatului, nici libertarianist – care calcă în picioare şi aruncă la ghenă forţa de muncă şi dă patronatelor posibilitatea să izbească de toţi pereţii cu salariaţii săi, cu legea în mână.

O soluţie echilibrată, adică liberală, ar fi avut ca rezultat că transnaţionalele ar fi venit mai ponderat în România, fără să fie încântate de ploconul care le-a picat pe cap, dar ar fi fost o prezenţă stabilă şi mai responsabilă social, luând în serios şi respectând autoritatea statului român, care preferă echilibrul loviturii de imagine.

Tăierea pensiilor şi a salariilor bugetarilor era o măsură de neevitat, cu efecte electorale previzibile de mult timp. Proşti să fi fost cei din USL, să nu facă exact ceea ce au făcut, până aici suntem de acord. De aici însă credem că sunt necesare nişte nuanţe.

În primul rând, cabinetul PDL nu a ştiut niciodată exact care sunt găurile negre din bugetele instituţiilor publice române, de la Cabinetul primului-ministru până la ultima deconcentrată din Sălaj sau Botoşani.

Nu a avut idee pe unde se scurg banii, care sunt călcările pe funcţii, în general cum poate fi eficientizată la maximum organigrama instituţiei guvernamentale. Cabinetul PDL, aa cum am mai afirmat anterior, pe 10 mai 2010, ar fi trebuit să plătească pentru un audit instituțional, pe verticala și orizontala stufoasei instituții guvernamentale din România.

Am scris despre acest lucru încă din anul 2006 în Revista Bilanț, când am publicat analiza “Guvernul paralel al premierului Tăriceanu”, despre care am mai detaliat şi aici. Ceea ce face acum USL, cu atâtea ministere, e rezultatul stufoşeniei extraordinare a instituţiei guvernamentale, pe care se pot scorni şi 50 de ministere.

Au tăiat în carne vie

Iar aici vinovăţia aparţine preşedintelui Băsescu. Când a guvernat cu PNL, PDL trebuia, impulsionat de Băsescu, să spună aşa:

Trăim într-o bulă şi în scurt timp se apropie o mare criză, este previzibil. Deci trebuie să strângem cureaua şi să subţiem structura guvernamentală. Dar nu ca nebunii, tăind în care vie, ci laparoscopic, făcând rezecţia corpilor inutili, după un mare audit.

Cu un astfel de discurs politic intern (în nici un caz pentru consum public) şi o astfel de modalitate de acţiune, criza ne-ar fi prins mult mai pregătiţi. În loc să taie cu barda cea mare, la grămadă, pensii şi salarii, cabinetele anterioare lui Boc, ca şi Cabinetul Boc din 2009, precum şi cel din 2010 ar fi putut să subţieze pe cât posibil bugetele instituţiilor guvernamentale, tăind întâi de la alte capitole decât fondul de salarii, simplificând structura guvernamentală şi eficientizând-o: austeritatea ca motor pentru eficientizare.

Astfel, la venirea primului puseu de criză, în primăvara anului 2009, Emil Boc ar fi trebuit să facă o grilă mult mai puţin dramatică de tăieri de pensii şi salarii. E simplu. Vorbim despre cifre, dar şi despre omenie. Şi, da, aceasta a fost marea lor greşeală, din punctul nostru de vedere: au tăiat orbeşte, în carne vie.

Propaganda

Această greşeală politică enormă a fost speculată copios de două foste televiziuni de ştiri, devenite oficine de intoxicare media: Realitatea TV şi Antena 3.

Cât rău au făcut aceste două canale, cu dejecţiile debitate savuros, la infinit, rostogolind minciuni şi manipulând minţile românilor, creînd false realităţi politice, economice, sociale, culturale, psihomotivaţionale… nu vom putea să cuantificăm niciodată.

În Focşani, în nordul oraşului, exista pe vremuri un pârâu pe care locuitorii săraci de aici îşi aruncau toate dejecţiile. Tot oraşul îi spunea Cacaina. În această mizerabilă campanie de intoxicare, Realitatea TV şi Antena 3 au fost Cacaina televiziunilor, iar acum Realitatea TV  “s-a obiectivat”, iar rolul ei a fost luat de RTV.

Verbul emis la infinit de aceste oficine de presă, la momentul tăierii pensiilor şi salariilor bugetarilor, aşa cum se petrec lucrurile şi acum (iar acum cu atributul puterii în mână), a fost:

Ăştia vă iau vouă banii şi şi-i îndeasă ei în buzunare

Fundalul sinistru pe care a fost impus acest enunţ mincinos, despre care am scris foarte mult începând din anul 2009, a fost bipolar:

– impunând o viziune catastrofică asupra realităţii româneşti, ceea ce le-a dat subiecţilor intoxicării impresia că trăiesc vremuri excepţionale, eroice, în care este necesară o atitudine radicală, contra unui duşman colectiv comun: Băsescu şi ai lui.

A fost folosită legenda eroică a naţiunii ridicate contra asupritorului, inculcată în conştiinţa românilor de pe vremea lui Ceauşescu (cu care de altfel Băsescu a fost şi este comparat complet aiurea);

– aducând în sprijin argumentul apărării familiei victimelor campaniei de intoxicare, a declanşat ura colectivă a populaţiei contra “duşmanului comun” care, repet, “ne-a luat nouă banii şi şi i-a îndesat el în buzunare”.

Avem prieteni de o viaţă, rude, cunoştinţe cu care stai de vorbă omeneşte până când vine vorba despre politică. Atunci devin nişte fiare, ochii le ies din orbite, tensiunea creşte, pielea feţei se înroşeşte, ţipă, nu acceptă un alt punct de vedere.

Este comportamentul tipic al victimei acestei campanii de intoxicare prin condiţionare psihică. Multor români li s-a fixat prin repetitivitate în subconştient o mantră, care când este pronunţată schimbă dramatic comportamentul omului.

Vom suferi mult timp din cauza acestei condiţionări psihologice în masă. Cei care au făcut-o nu sunt nişte începători.

Cititorul acestor rânduri să-şi imagineze acum ce energii negative, câtă ură orbească, ce zaveră, câtă pizmă poate genera o asemenea gândire colectivă a massei românilor-victime.

Acestea au fost energiile pe care le-a canalizat propaganda bazată pe ură, minciună şi dezinformare a unora, pe baza greşelilor făcute de adversarii politicii aflaţi la guvernare, oricum mai responsabili decât fosta opoziţie.

Revenire la normalitate

Există un profet care spune că războiul va veni atunci când se va vorbi mai mult despre pace. Asemeni, dezagregarea fragilei democraţii româneşti de după postcomunism poate să continue acum, când vorbim mai mult despre reagregarea ei.

Este foarte interesant însă de punctat că două bresle româneşti au acum oportunitatea să se revigoreze şi să-şi recâştige credibilitatea şi onorabilitatea: jurnaliştii şi politicienii, sub presiunea unei forţe politice dăbălăzate peste ţară. Este însă o oportunitate pe care jurnaliştii şi politicienii pot să o fructifice sau nu.

Împuţinată ca număr şi slăbită ca verticalitate, breasla jurnaliştilor, exact cel mai mare apărător dintotdeauna al Opoziţiei politice, va putea acum să îi ajute în mai mică măsură pe politicienii din Opoziţie să le fie auzit glasul, sub presiunea toroipanului puterii într-o măsură mult mai mare decât sub Cabinetul Năstase.

De unde şi vorba aceea: “Ce ţie nu-ţi place..”.

Share