Greşelile ARD 1. Lenţi şi temători

Share

Imediat după anunţarea exit-poll-urilor la alegerile legislative, Mihai Neamţu (a pierdut cursa pentru un loc în Parlament într-un colegiu din Arad) a fost invitat la RTV.

Tânărul politician a făcut o dezvăluire foarte relevantă: sondajele au arătat PDL încă din noiembrie anul trecut într-o scădere puternică, culminând în ianuarie 2012, pe fondul manifestaţiilor de protest pneumatice instigate de USL, când PDL ajunsese la 12% opţiune de vot.

Punând cap la cap şi corelând cu declaraţii făcute de diferiţi politicieni PDL anterior, precum Anca Boagiu, tragem concluzia că PDL s-a retras în realitate deliberat de la guvernare în două trepte:

prima – demiterea Cabinetului Boc şi înlocuirea acestuia cu Cabinetul MRU, având miniştri un soi de rezerve ai titularilor portofoliilor;

a doua – retragerea sprijinului politic Cabinetului MRU, prin schimbarea majorităţii, în urma migrării corpilor insurgenţi din PDL şi a parlamentarilor UNPR.

REZULTAT: Concertarea antipatiei populare, prin efect de intrare în armonie a impopularităţii fostului partid de guvernământ, i-a făcut pe liderii PDL să se sperie și să decidă ex-abrupto ieșirea de la guvernare. În timpul manifestațiilor provocate de USL ei nu trebuiau însă în ruptul capului să afirme realitatea nemulțumirii populației (care se regăsea parţial în conştiinţa electorală şi în parţial dormita în psihicul massei), pentru că astfel au făcut-o să se manifeste şi să devină acută, prin efect de intrare în armonie.

Germenii Alianţei România Dreaptă trebuiau constituiţi cu hotărâre încă de atunci, unitar, coerent, cu mesaj politic, program politic electoral, subiect şi predicat, astfel încât alegerile să îi găsească pe politicienii de centru-dreapta înarmaţi cu un discurs public clar şi adaptat momentului electoral.

citeşte şi: Greşelile ARD 2. Candidaţi dalmaţieni şi iluştri anonimi

Scopul existenţei unei mişcări politice este să ajungă la putere. Dar până la acel moment există stadii intermediare: a) să existe politic; b) să ajungă în Parlament; c) să ajungă un partid important de Opoziţie; d) să ajungă partid de coaliţie.

citeşte şi: Greşelile ARD 3. Eşichierul independent alternativ de presă

După opt ani de guvernare în diferite formule de coaliţie, în vremuri extrem de grele, de criză economică şi politică globală, PDL trebuia să se pregătească din timp temeinic şi coerent de alegeri, luând în calcul şi varianta de a rămâne în opoziţie, fără a trata această alternativă ca pe un dezastru sau ca pe un motiv de vendete interne postelectorale.

• citeşte şi: Greşelile ARD 4. Mitraliera şi linguriţa cu cianură USL

Acest lucru nu s-a întâmplat. Liderii PDL şi anexele s-au uluit încontinuu, dând impresia realmente că nu pricep ce li se întâmplă. Probabil că şi acum stau de vorbit exact despre acest lucru: ce s-a întâmplat, ce se întâmplă, ce se va întâmpla?

REZULTAT: Pierderea categorică a alegerilor locale, precum şi a perspectivei de a face o opoziţie activă. România practic în acest moment nu are opoziţie, pentru că PDL şi anexele sale fac opoziţie de întâmpinare, fără să creeze eveniment politic.

După alegerile locale, PDL a continuat să se comporte haotic. Şi-a ales o nouă conducere interimară, în frunte cu Vasile Blaga, perpetuându-şi metehnele de care ar fi trebuit să se lepede şi punând la colţ pe coji de nucă facţiunea ultrareformistă din jurul Monicăi Macovei. Lucrul acesta a fost înţeles perfect de electoratul de centru-dreapta, care a reacţionat prin absenteism.

De-abia sub şocul puciului parlamentar început în iulie s-a pus problema coagulării unei opoziţii unite, iar fixarea programului politic al acesteia, alegerea numelui şi jocurile de putere dintre liderii coaliţiei în curs de formare au durat până în toamnă.

În mod eronat, gruparea civistă din jurul lui MRU a tras hăis, creînd întâi Iniţiativa Civică de Centru Dreapta. Tot eronat, un grup din PDL, grupat în jurul Elenei Băsescu şi evident inspirat de tatăl acesteia, a înregistrat persoana juridică Mişcarea Populară, trăgând cea.

În momentul în care a apărut ARD, deja electoratul de centru-dreapta era debusolat şi demobilizat. Însuşi acronimul acestei alianţe este neinspirat. El duce clar cu gândul la un post de televiziune german.

Alegerea iniţialelor A, R şi D, de dragul sloganelor cu arsuri adresate corupţilor, a fost o idee la fel de proastă. Era previzibil că arsurile acestea vor arde intens exact ARD, din cauza corupţilor binecunoscuţi din interiorul alianţei.

Transformarea organismului intern ce s-a ocupat de verificarea integrității candidaţilor în butaforie, prin decizia ca unii candidaţi cu probleme să intre în campanie, a fost o altă lovitură grea, prin care Monica Macovei a fost trimisă în derizoriu şi victimizată, accentuând absenteismul.

Cazul Trăşculescu a fost scânteia care a confirmat pentru electorat faptul că Monica Macovei a fost folosită ca exerciţiu de imagine de către ARD şi că liderii acesteia pun pe primul plan protejarea corupţilor. O uriaşă eroare politică.

(va urma)

Share