“Frison rece” pentru Money.ro. In redactiile sarace, nici editorii nu trag
Asa cum se poate vedea aici, pe website-ul Money.ro se mai scriu si texte proprii. Dupa ce am cautat mult timp ceva pentru Revista presa(rilor) si am gasit numai consideratiile personale ale boss-ului F5 Media, Dragos Stanca, in sfarsit am dat de ceva interesant.
Si bicefal ca orizont de interes. Gramatica si faliment personal.
In primul rand, in general am aversiune fata de oamenii care nu stiu sa scrie romaneste fara greseli.
Eu pot intelege ca dl. Florin Cojocaru are frisoane, de exemplu, cand se gandureste la viitorul sau ca salariat la mogul, mai ales acum, cand acesta isi lichideaza afacerile din Romania, impuscandu-le-ntre ochi cu pistolul insolventei, dar nu pot sa inteleg propozitia:
Frison rece pentru bancheri!
Nu sunt sigur, de aceea indraznesc sa intreb: exista si frison cald? Sau poate iute? Ori poate metalic! Oare cum suna asta: mi-a scazut temperatura, nu mai am febra, deci am frisoane? Bun, poate sunt prea subtil, ori poate ca bat campii.
Mai departe. Mentiune: in articolul de pe Money.ro e vorba despre legea falimentului personal, propusa de catre senatorul Iulian Urban:
Bancherii cred este că este o lege populistă care va face numai rău atât cetăţenilor cât şi economiei.
Alo, domnu’ editor! Va aflati in somn biologic? Va ganditi la campiile eleutine care se gandesc cu nesat la dumneavoastra, in timp ce va ganditi la ele? Virgule aveti? Incercati un lucru: puneti, ca sa fiti sigur, cate o virgula o data la fiecare trei cuvinte. Nu va faceti griji: sigur va voi 
critica si atunci.
Putin mai jos, avem un citat din Urban, care spune ca proiectul sau de lege…
În niciun caz nu se adresează excrocilor care nu vor să-şi plătească ratele din rea-voinţă.
Frate, prietene, omule, masturgicraporule… in limba romana, si cifra x are rolul sau, ca si litera 0, iar cand le alaturi, nu mai stii sigur ce joci defapt: x sau 0?
Acum, sa nu fim mai critici decat Papa. In fond, in acel climat de stress si incertitudine, care domneste in redactiile Trustului Realitatea-Vânţovencu, putem intelege perfect ca un editor reuseste “performanta” de a face atat de multe greseli intr-un singur material.
Mai ales daca editorul respectiv este, din punct de vedere financiar, fix la fel cu personajul din poza. Deci, in loc de concluzie:
Frison rece pentru jurnalisti. Legea gramaticii, mai aproape de promulgare
ok, observaţiile sînt pertinente, dar cînd o să învăţaţi să-l scrieţi corect pe o dată vs odată ?
Spuneti-i idiosincrazie, Nirol. Am cateva.
Dintotdeauna, de exemplu, am avut un fel de ezitare intre a scrie “de asemenea” sau “deasemenea”, cu tendinta de a opta spre… a doua versiune.
Ceva asemanator mi se intampla cu “odata” si “o data”, in pofida faptului ca stiu foarte bine cum si cand este corect.
Tata a fost profesor de romana si m-a cam chinuit cu chestiile astea, la varsta la care ele sunt invatate, in scoala.
Luati-o ca pe o ciudatenie a mea. Stiu ce inseamna litota, dar fac astfel de greseli stupide.
Oricum, multumesc, voi corecta.
odata – cand are sens de odinioara, se scrie legat. cand are sens de numeral, se scrie despartit. io asa stiu. P’orma, Florin Cojocaru e un baiat bun, pro’abil s-a grabit.
gerula: Eu nu cu Florin Cojocaru ma lupt si nu el este de vina, ci aceia care organizeaza treburile pe-acolo.
Indiferent ce filtru redactional ai, produsul final de presa trebuie sa fie perfect. Textul de presa se lustruieste si poate fi lustruit la mai multe vizionari succesive. Una, doua, trei, zece, cate este nevoie.
Te uiti ce scrii, frate. Eu asa fac chiar acum. In timp ce am scris randurile astea, m-am uitat deja de cateva ori pe el, l-am aranjat. Nu ma dau de exemplu, nu ma laud, asa trebuie sa faci.
Esti cu capul, cu mintea la el, nu la cai verzi. Il gandesti chiar in timp ce il scrii.
Meseria asta se face cu pasiune, cu respect pentru cititori, pentru cuvinte, pentru cuvant si pentru sensul a ceea ce scrii. Altfel nu merge.
E ori-ori. Stiu ca sunt dur, dar asta e realitatea. Altfel dai chixuri de-astea stupide.