Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti (AISS): Daca mai era nevoie

Daca mai era nevoie pentru cineva, George (n.n.: Ber)Becali a confirmat inca o data ca, in ce-l priveste, normalitatea este exceptia (si ii este tare nesuferita), in timp ce anormalitatea este o regula si il caracterizeaza. Cele 3 luni de antrenorat ale lui Cristiano Bergodi s-au dovedit a fi un chin insuportabil pentru cel mai important creditor al Stelei.

Toate aceste luni in care telefoanele au ramas fara raspuns, in care la comentariile isterice si nesolicitate i s-a raspuns elegant si ferm, fara polemica – toate aceste luni au reprezentat o povara prea grea pentru umerii lui George Becali.

Daca mai era nevoie pentru cineva, pozitia adoptata de-a lungul vremii de AISS s-a dovedit inca o data corecta. Inclinatiile lui George Becali de a jigni si tiraniza pe toti cei care indraznesc sa-l contrazica au fost din nou confirmate. Neputinta acestui om de a lasa un antrenor sa-si faca el, singur, treaba pentru care este platit si pentru care el, singur, raspunde este nu un accident, ci un amanunt care tine de biografia lui Becali.

El nu are colaboratori, ci slugi. Nu accepta pareri si sfaturi, ci lingusiri si intrigi. Evident ca si de data aceasta vor exista voci care vor sustine ca problema nu este George Becali. Nu ar putea fi George Becali. Si este evident: cum ar putea fi vinovat George Becali pentru ca de 3 ani de zile Steaua schimba antrenorii ca pe sosete, trofeele sunt niste amintiri, lotul se subtiaza, echipa e in cadere libera?

De vina pot fi doar cei “cateva zeci de vagabonzi” care dau torte, antrenorul (mereu altul) care nu stie fotbal, jucatorii care si-au luat-o in cap, presa care seamana discordie si procurorii care-l persecuta pe creditor. Toate fortele raului s-au unit si stau in calea priceperii lui George Becali.

AISS se alatura din nou celor care cred altfel. In numele acestora, mai multi decat se crede, indraznim sa-l contestam pe George Becali. Ne este mila, greata si rau de starea in care a ajuns Steaua. Ne este scarba de felul in care George Becali se “produce” in calitate de “finantator al Stelei”.

Pentru o lume care se conduce dupa valori precum “demnitatea” pierduta aseara a lui George Becali nu avem decat dispret.

Becali, pleaca!
Steaua suntem noi!
Ne vrem clubul inapoi!
Asociatia Independenta a Suporterilor Stelisti
18 septembrie 2009

Fotbalistii s-au intalnit cu antrenorul demis si l-au implorat sa ramana la Steaua. Ei i-au promis ca vor declansa revolta in Ghencea.

Noapte de cosmar au avut jucatorii Stelei, dupa meciul pe care l-au terminat la egalitate, 0-0, cu Sheriff Tiraspol. In afara rezultatului la care nu se asteptau, acestia au primit si lovitura pe banca tehnica: antrenorul Bergodi a fost demis.

Si tocmai dintr-o dorinta de a-si proteja elevii de biciul verbal al furibundului patron, venit in pauza meciului sa dojeneasca. Au chibzuit ei, in frunte cu veteranii, iar a doua zi s-au prezentat la antrenament. Era ora 10.00 cand au dat nas in nas cu inlocuitorul italianului, Mihai Stoichita. Nu i-au spus nimic. Doar s-au echipat si au trecut pe teren. Dupa sedinta de pregatire, fotbalistii au trecut la aplicarea incredibilului plan.

S-au dus direct la hotelul Marriott, acolo unde Cristiano sta de cand a semnat cu Steaua. Au intrat, spre mirarea personalului, si s-au dus ca din pusca la etajul intai peste Bergodi. Mirat, acesta a intrat in dialog cu ei. Pe holul de la acel nivel nu se mai putea respira. Venisera toti jucatorii Stelei, deranjati de atitudinea lui Gigi Becali. Purtatorul de cuvant – Petre Marin.

La cei 36 de ani, omul i-a transmis antrenorului demis pasurile lui si ale colegilor. Nu vrem sa plecati de la Steaua, a sunat scurtul anunt. Italianul a incercat sa-i domoleasca. Degeaba. Jucatorii au amenintat, prin vocea aceluiasi veteran, ca vor declansa revolutia in Ghencea daca situatia nu se schimba. Bergodi si secundul sau, Renzo Rosi, si-au reziliat, insa, contractele.

Nota: Este o practica jurnalistica plictisitoare a iti imagina ca, daca dai o informatie si o poza in exclusivitate, trebuie sa-ti bati joc musai de oamenii de buna credinta care vor sa te preia pe online. Am dat link, mai baieti de la Can-Can, din titlul la articolul vostru. Ce mai vreti?
Am preluat poza voastra, mai baieti de la Can-Can, astfel incat cand dai click pe ea iar ajungi pe site-ul Can-Can. Ce mai vreti? Na, v-am preluat, mai baieti de la Can-Can, odata cu poza voastra mareata in exclusivitate, si inscrisul de peste ea. Va simtiti bine? Orgoliul vostru a fost satisfacut? E bine atuncimai baieti de la Can-Can.
Multa sanatate si branduiti-va tot, mai baieti de la Can-Can, si camasile, si scutecele copiilor, si camasile de noapte, si canturile agendelor pe care luati notite cand mergeti pe teren, mai baieti de la Can-Can.
Atunci cand respirati aerul, respirati-va cu nesat sigla publicatiei, inspirati numai aer sigluit, mai baieti de la Can-Can. Atunci cand va duceti la toaleta, in redactie la voi, folositi numai hartie igienica pe care scrie “Can-Can”, cand va spalati pe maini, apa branduita cu “Can-Can”.
Singurul screen-saver de pe calculatoarele voastre sa fie sigla, mai baieti de la Can-Can. Sa calcati pe covorase redactionale cu sigla, iar servetelele in care va suflati nasul sa fie si ele branduite, mai baieti de la Can-Can.