Filiera Gazprom – SOV – SRS prin Offshore Leaks

Share

Paradisurile fiscale au fost tolerate decenii în şir de către Occident. Aici puteai să-ţi faci un buffer financiar pentru vremuri grele. Logica era însă cea a evaziunii fiscale mascate de confidenţialitatea contului.

Pentru un prăpădit care economiseşte câteva zeci de mii de euro, dincolo de infracţiune, este un fleac. Când e vorba însă despre bani grei, de ordinul milioanelor, atunci lucrurile se schimbă şi devin o sursă de probleme greu de bănuit de un om care priveşte lucrurile superficial.

În primul rând, asemenea evaziune fiscală e o periclitate pentru statul păcălit. Sume uriaşe neplătite la buget se adună în timp. În al doilea rând, secretul depozitului este un vehicul ideal de şantaj. Dacă deponentul este altul decât titularul contului, avem o afacere cu conotaţii teribile.

Deponentul (altul decât titularul contului) deţine controlul asupra titularului contului. Dacă deponentul acesta îi cere, titularul contului va stat în copştet la Piaţa Victoriei timp de zece minute, în fiecare zi, la o oră de vârf de trafic, inexplicabil. Iar acesta este unul dintre cele mai nevinovate lucruri pe care titularul contului îl poate face la comanda finanţatorului secret care îl controlează.

Ce-ar fi de exemplu dacă am afla că, pe vremea când era cancelar al Germaniei, Gazprom îi înmulţea deja economiile lui Gerhard Schroeder prin cele paradisuri fiscale? Ar fi o explicaţie pentru multe lucruri petrecute ulterior.

La fel, acum se zvonereşte că unii români de succes – cel puţin la un moment dat aşa stăteau lucrurile – ca Sorin Ovidiu Vântu şi Sorin Roşca Stănescu ar avea conturi în cele paradisuri fiscale, legate de Rusia şi Gazprom. Treaba lor, dacă vor să înfunde puşcăria pentru evaziune fiscală, dar problema este mult mai complicată.

Pentru ca Gazprom să-ţi alimenteze astfel de conturi cu bani trebuie să faci ceva pentru această companie de stat strategică rusească sau pentru patronii: niscaiva servicii. Care ar fi acestea? Presupunând că poate lucrurile stau astfel, să ne uităm puţin la ceea ce s-a întâmplat în ultimii cinci – şase ani.

Sorin Ovidiu Vântu a condus un grup de presă, Realitatea Media, care a reprezentat la un moment dat cea mai mare toxină mediatică a ţării. Prin Realitatea TV (şi Antena 3) s-a acreditat ani în şir o realitate politică paralelă cu versiunea corectă a lucrurilor, pe baza căreia s-a construit o coaliţie politică antioccidentală şi prorusă, Uniunea Social Liberală.

Un pion de bază al propagandei mediatice a fost Sorin Roşca Stănescu. Exemplul cel mai apropiat ce ne vine în minte este acela al intoxicării cu traficul de muniţie şi armament pe care fratele preşedintelui, Mircea Băsescu, l-ar fi făcut spre state end-user teroriste. O aberaţie, cum s-a demonstrat ulterior.

Efectul a fost că şi acum unii vectori media continuă să afirme realitatea aceasta fabulatorie:

Justiţia lui Băsescu a oprit anchetele procurorilor contra fratelui preşedintelui, ce ar fi trebuit pus sub acuzare pentru trafic de armament.

Oare există vreo legătură între toate aceste porcării care au destabilizat România în ultimii ani şi nişte conturi ce ar fi deţinute de SRS şi SOV în nişte paradisuri fiscale, care ar putea fi alimentate de Gazprom? Şi oare mai sunt şi alte persoane publice aflate în aceeaşi situaţie?

Share