De astăzi încolo, un personaj politic obscur a revenit la Cotroceni. Numele lui este Ficus Iohannis. Tot ceea ce a făcut preşedintele în ultimii trei ani poate fi acum reconsiderat în altă cheie. Până acolo, să remarcăm că singurul politician care a jucat coerent şi percutant azi a fost Traian Băsescu.
Viorica Dăncilă a fost desemnată prim-ministru de Klaus Iohannis
Comportamentul de astăzi al lui Klaus Iohannis mi-a amintit de o caricatură de la un FACS (Festivalul Artei şi Creaţiei Studenţeşti) din 1986, de la Galaţi. FACS-ul de la Galaţi, din 1986, era cel al revistelor studenţeşti.
Care este mireasa gravidă a lui Ficus Iohannis
Toţi jurnaliştii adunaţi acolo, sub coordonarea lui Ion Cristoiu, au scos o revistă de festival. Caricatură: mirele, slab, jigărit, speriat, cu ochii cât cepele, ţinut de braţ de o mireasă fioroasă, uitându-se urât, gravidă. Barza, în spate, încruntată, cu tunul îndreptat spre mire şi cu chibritul la fitil. Text dedesubt: “De bunăvoie şi nesilit de nimeni…”.
Întrebarea este care ar fi mireasa gravidă a lui Iohannis. Pentru că a vorbit de parcă avea pistolul la tâmplă.
Credeţi că asta e tot? Staţi, să vedeţi varianta cea mai neagră
Este clar că acum va urma trântirea statului de drept în patru labe. Legile Justiţiei vor fi mutilate. Codurile Penale, aşijderea. Apoi amnistia şi graţierea. Toate instituţiile statului de drept vor fi invadate de nelegiuiţii PSD. Pe faţă, fără cruţare, într-un exerciţiu de forţă.
Dar ce se va întâmpla la finalul prăbuşirii drepturilor şi libertăţilor, când nu va mai exista decât statul autoritar sau dictatura şi Ficus Iohannis? Logica de cucerire a puterii absolute spune că va urma suspendarea preşedintelui.
Motivaţia cea mai puternică? După ce Dragnea va scăpa prin fraudă şi nelegiuiri de problemele din Justiţie, va dori să fie şeful statului. Io, El Supremo. Cu alegerile confiscate, indiferent de rezultatul real, ca în martie 1946, Dragnea va deveni preşedinte. 2018 + 5 = 2023. Pregătiţi-vă pentru cel puţin cinci ani cu Dragnea, El Supremo preşedinte.
Ficus Iohannis şi ultimele sale arme
Ficus Iohannis va vieţui la Cotroceni de-acum încolo – este estimarea noastră. Relativ rapid, va fi pus la încercare de PSD. Mai face ceea ce a promis că va face, adică va apăra cu orice preţ, contituţional, România? Dacă nu joacă dur, cu armele sale (pe care le cunoaştem foarte bine), va confirma că există o situaţie gravidă şi o barză cu chibritul aprins la spatele său.
Dacă va juca, există posibilitatea să reuşească (dar mai greu decât ar fi făcut-o acum) ce a ratat acum să facă: să galvanizeze Dreapta civică, strada. Apoi, trebuie să ne rugăm să curgă cât mai puţin sânge. Pentru că, instalat la Palatul Victoria, cu Ţaţa Viorica la butoane, Dragnea va juca dur.
Proteste masive ar putea să dizloce din Parlament majoritatea coruptă. Dar aceasta numai dacă manifestanţii vor intra în clădirea Legislativului şi-i vor lua de urechi pe nelegiuiţi de acolo.
Ficus Iohannis şi Klaus Iohannis, ultima bătălie
Prima luptă care s-ar putea da în perioada următoare este între sasul comod, doritor de viaţă bună, iubitor de leberwurst şi concedii în Madeira, care tocmai s-a întors în funcţie, la Cotroceni, şi Klaus Iohannis, preşedintele responsabil de până acum.
Imediat, acum, vom vedea dacă va retrimite Legile Justiţiei în Parlament. Dacă va sesiza Curtea Constituţională. Dacă va sesiza Comisia de la Veneţia. Dacă va fi, în general, activ politic, nu ficus.
Mă gândesc inclusiv că omul s-a săturat de panaramă şi nu mai vrea un al doilea mandat, ci să stea liniştit. Ceea ce probabil nu pricepe este că în România lui Dragnea nu va sta liniştit. Cei din PSD îl vor urmări şi nu se vor lăsa până nu-l vor băga, pe drept sau pe nedrept, în puşcărie.
Ficus Iohannis şi factorul economic
PSD încearcă acum să potolească singurul cal nărăvaş pe care nu-l poate îmblânzi: factorul economic. Există semnale că se pregătesc deja să rostogolească datoria publică făcută prin cheltuieli nesăbuite în salarii şi pensii grase.
Dar principala caracteristică a acestui gen de rostogolire e că, dacă nu faci concomitent reformă economică, datoria se tot măreşte, până când ajungi în incapacitate de plăţi. Când se va întâmpla asta va fi rău de tot. Altfel de proteste vor fi, cu altfel de manifestanţi.
Manifestantul civic, de tip #Rezist, va sta în casă, ferindu.se să se amestece cu muncitorul semibugetar devenit şomer muritor de foame, care aruncă concktailuri Molotov asupra sediului Guvernului. Iar atunci, va fi teren favorabil nu pentru democraţie, ci pentru venirea la putere exact a unei forţe politice şi mai periculoase pentru România.
Paranteză. Reîntoarcerea lui Klaus Iohannis
Va exista o lamă foarte subţire pe care Klaus Iohannis, preşedintele responsabil, va putea să joace politic. Nu ştim în ce context, dar el va putea spune:
V-am dat un premier, după ce aţi câştigat alegerile. V-am lăsar mârâind să-l puneţi pe al doilea. Nu aţi învăţat nimic. Aţi venit cu al treilea. Vi l-am dat şi pe ăsta. Gata, s-a terminat, de-acum v-aţi mâncat mălaiul, v-aţi trăit traiul. E rândul meu să joc. plecaţi de la guvernare!
Ficus Iohannis şi factorul geopolitic
În spate, dacă revenim la varianta cea neagră, se va afla Rusia Putinistă, care va trage sforile şi va controla jocul. O ţară sărăcită, aflată în criză, izolată în UE, va fi pradă uşoară forţelor politice izolaţioniste.
Există o potecă tot mai îngustă, pe o gheaţă tot mai subţire, pe care România poate să calce, astfel încât să rămână ce este acum sau ceva apropiat de asta. Se pune foarte serios problema statalităţii româneşti.
În opinia mea, perspectiva estică de trend ne îndreaptă spre o Românie ruptă între trei sfere de influenţă. Rusia Putinistă tinde să reunească Moldova românească cu Republica Moldova. Ungaria Orbanistă tinde să rupă de România Transilvania.
Pragmatismul occidental şi viitorul României
Ce ne face să credem că Turcia Panotomanistă nu-şi va adjudeca ce şi-a dorit timp de secole sau nu va încera măcar aceasta? Moscheea din nordul Capitalei ar putea să fie un semn. Cei 100 de ani de când s-a făptuit România Mare ne pun, ca români, într-un mare moment de cumpănă istorică.
Pentru că pe pragmaticii occidentali ne putem baza doar în măsura în care îndeplinim setul lor de condiţii, în frunte cu statul de drept şi economia concurenţială.
Ei nu realizează că suntem de aceeaşi parte, că şi ei sunt în mare pericol şi că lucrurile care se petrec la noi se manifestă şi la ei. Sau când realizează deja e prea târziu. Cum vom trece prin toate acestea şi cu ce sacrificii?