Argumentele lui Robert le-am vazut in discutia pe care am avut-o cu el. Sa vedem ce contraargumente are Mihai Gotiu de la VoxPublica.

“Pechinez bezmetic”

Nu sunt de acord cu genul acesta de inlantuire substantiv-adjectiv, “pechinez bezmetic”. Daca voia sa exprime exact acelasi lucru fara sa il jigneasca pe Turcescu, Mihai putea sa spuna, de exemplu, ca Robert, dintr-un caine de paza (al democratiei, evident, acesta este locul comun vizat), s-a transformat intr-un caine minuscul si zgomotos, care latra la insecte, ziua, prin gradina.

FOTO: VandCatei.com

Si as putea fantaza astfel pana poimarti la pranz, pe-nserat. Ideea este ca nu era necesar sa-l jigneasca pe om si putea sa transmita aceleasi idei, fara componenta de tip “ba, acum, ca nu ne mai esti coleg: esti un bou rectangular”. Cand, in loc sa explici de ce nu esti de acord cu ceea ce face sau pune cineva, il jignesti, tragi in el cu stropitoarea de gloante.

Observ ca Mihai Gotiu are o problema cu o anumita particula gramaticala, care sta, jenant, intre subiect si predicat. Motiv pentru care aceasta postare intra si la subcategoria de site corespunzatoare.

Remarc ca omul crede ca subiectele de presa trebuie documentate, de parca iei subiectul, ii deschizi larg gatlejul si incepi sa-l indopi cu documente, pana cand il apuca beleleanga de cat de bine documentat este. Am vazut ieri pe strada vreo doua-trei subiecte de presa supradocumentate dand la peste.

Bun, acum sa trec la argumentele lui Gotiu.

Exploatarile miniere de suprafata: o pacoste

În acest an, sub presiunea demonstrațiilor de stradă și a unei inițiative civice care a strâns 37.000 de susținători, Guvernul neo-zeelandez a stopat autorizarea altor mine de aur în Insula Marii Bariere, în Peninsula Coromandel și în Parcul Național Paparoua de pe Coasta de Vest. Mai mult, în urma aceleiași presiuni publice, Executivul din Noua Zeelandă ia în calcul extinderea zonelor protejate împotriva oricărui tip de minerit și exploatări a zăcămintelor pe întreg teritoriul țării (inclusiv în apele oceanului care înconjoară insulele Noii Zeelande).

Asta cu apele care inconjoara insulele e tare de tot. Sigur nu cumva insulele inconjoara apele?

As vrea sa se inteleaga foarte clar. S-ar putea ca Gotiu sa aiba dreptate. In principiu, sunt categoric impotriva decopertarilor dramatice, de tipul celor produse de exploatarile aurifere de suprafata, ori de tipul oricaror exploatari de suprafata, precum cele miniere, de lignit, din Gorj. Toate sunt o pacoste.

(Pentru ca tot nu veni vorba: le recomand apostolilor anti-RMGC, inainte sa se ocupe de eventuala decopertare a frumusetilor montane din Muntii Apuseni, din zona Rosia Montana, sa se revolte ca nu se inchid odata mizeriile de exploatari miniere de suprafata care ravasesc Gorjul si, in general, Oltenia. Ii invit sa viziteze Rovinarii sau Motrul si sa se revolte, ca poate unii dintre ei au scris, de-a lungul timpului, deplangand soarta bietilor mineri din CNLO, care raman fara locuri de munca prin inchiderea minelor.)

Aceste exploatari sunt otrava ecologica oriunde in lume, inclusiv in Romania. Toate aceste lucruri, ca si faptul ca sunt si un adversar al energiei nucleare (foarte ecologica si, simultan, profund periculoasa si cu potential mortal nimicitor) sunt una, iar faptul ca merita sa stau de vorba civilizat cu Robert, pe care-l cunosc de amar de vreme, pe acest subiect, fara sa il iau cu “de ce, ba, de ce?”, este cu totul altceva.

Asa voi face intotdeauna. De data aceasta, “lotul New Zealand” nici nu se intorsese din capatul celalalt al micii noastre planete, ca respectivii impricinati fusesera deja categorisiti ca tradatori de neam si de tara, facuti ferfenita, pusi la zidul infamiei si expusi oprobriului public.

===

UPDATE:

Iata ce a postat pe site-ul sau Robert Turcescu, dincolo de unele lucruri pe care mi le-a spus si mie, si lui Petrisor:

e adevărat că un mare manager al holdingului Adevărul şi-a exprimat iarna trecută disponibilitatea de a prelua, printr-o firmă, activitatea de „lobby” şi PR în favoarea proiectului „Roşia Montană Gold Corporation”? Dovezile şi răspunsul vor veni în curînd!

===

Fara posibilitatea sa se apere, macar pentru ca erau in cealalta parte a globului. In ceea ce ma priveste (si de aceea am adus aminte, in cursul interviului, de perioada in care eram reporter special pe Guvern), faptul ca am fost in deplasarile guvernamentale prin tara alaturi de Adrian Nastase nu m-a facut sa fiu “omul lui Nastase” printre jurnalisti. Si nu m-ar fi facut nici daca “Gardianul” imi dadea un milion de euro pe luna salariu.

Ba, chiar pot spune ca il antipatizam sincer pe Nastase, lucru pe care multi, inclusiv din redactie, il stiau. La fel, nu vad de ce, daca te duci intr-un info-trip in Auckland & boundaries, este clar pentru toata lumea ca esti corupt cam cat e plin fundul ceaunului de mamaliga de coji arse de malai.

Avem probe? Si despre planeta Marte

Depinde, de la caz la caz si de la om la om. Doi insi nu seamana unul cu celalalt. Nu stiu, zic si eu: poate ca Turcescu e corupt pana-n maduva oaselor si Hurezeanu sau Tatulici sunt integri, ori poate ca IT Morar este un inger de bijou, ori diavolul impielitat al jurnalistilor mituiti cu aur.

Ceea ce pot spune, fara nici o legatura cu aceia care sunt azi contra proiectului RMGC, este ca stiu o serie de jurnalisti, pe planeta Marte, care intr-adevar sunt corupti pana in maduva oaselor. Voi explica la ce anume ma refer.

Pe planeta Marte exista cateva natiuni mari producatoare de petrol, care au primit, acum cativa ani, o vizita a unor diplomati dintr-o tarisoara de forma un pestisor auriu, insotiti de niste jurnalisti rapaci, hranaci, voraci si atroci ca niste nevastuici.

Pentru ca delegatia din tara ca un pestisor auriu sa plece cat mai multumita, gazdele martiene le-au oferit acestor vizitatori, inclusiv jurnalistilor, aur masiv. Ciudat este ca niciodata niciunul dintre vajnicii nostri jurnalisti incoruptibili nu au sarit sa critice acest infotrip binecunoscut, in schimb se iau de “neo-zeelandezi”, fara sa gaseasca probe ca acestia au luat bani intr-adevar.

Pentru ca eu asa vad ca s-ar pune corect problema. Afirmam ca au luat bani? Bun, dar avem probe pentru aceasta? Marturii? Ce surse ne relateaza noua acest lucru? Confidentiale? Bine documentate? Oficiale? Neoficiale?

Avem documente RMGC, din care reiese cum anume s-au defalcat cheltuielile pentru acest info-trip? Exista incluse, in aceste cheltuieli, si premii de orice natura pentru membrii delegatiei romane sau nu? Avem astfel de documente probatoare? Daca avem, de ce nu le publicam? Iar daca nu exista, de ce scriem bazaconii?

Acadelele masculine linse de Tatulici

Asa, pot si eu maine sa scriu, de exemplu, ca Mihai Tatulici este homosexual si azi-noapte, la orele 1:35 dimineata trecute fix, a fost vazut lingandu-se cu ultimul sau amant, intr-un club de profil de pe strada Selari.

Pot sa fac si o campanie pe acest subiect, careia sa-i zic, de exemplu, “Acadelele masculine linse de Tatulici”. E corect acest comportament mediatic? Nu. De aceea am scris aceste randuri, pentru ca vreau sa vad probe care sa dovedeasca faptul ca membrii info-trip-ului neo-zeelandez au fost corupti de catre RMGC.

FOTO: Echipa de Imagine

Romania libera: The Economist: Remanierea Guvernului României a fost ca o gală Oscar. “Este puţin probabil ca remanierea guvernamentală să rezolve lupta internă din interiorul PDL, scriu jurnaliştii britanici citati de Realitatea.net. Remanierea Guvernului este comparată cu o gală a premiilor Oscar pe blogul săptămânalului britanic The Economist, care comentează că principalul motiv al acestei schimbări este moţiunea de cenzură cu care Guvernul este ameninţat de opoziţie.”

Adevarul: Boc a discutat cu noii miniştri ai Finanţelor şi Muncii despre variantele legii salarizării în sistemul bugetar. “Cei şase noi miniştri, Valeriu Tabără (Ministerul Agriculturii), Gheorghe Ialomiţeanu (Finanţe), Ion Ariton (Ministerul Economiei), Anca Boagiu (Ministerul Transporturilor), Ioan Botiş (Ministerul Muncii) şi Valerian Vreme (Ministerul Comunicaţiilor), au depus vineri jurământul la Palatul Cotroceni. Cu acest prilej, preşedintele Traian Băsescu a cerut noului Guvern să aplice şi în 2011 măsurile de austeritate.”

Bursa: Guvernul are tot mai mari şanse să cadă până la finele anului, avertizează analiştii ING. “Şansele ca Guvernul să cadă până la finele anului cresc treptat, mai ales că situaţia politic s-ar putea deteriora semnificativ în perioada octombrie – noiembrie, se arată într-un raport realizat de economiştii ING Bank România.”

Financiarul: Contributiile totale ale celor platiti pe drepturi de autor ar putea ajunge la 35,5% din 2011. “Cei care obtin venituri din drepturi de autor si profesii liberale ar putea fi nevoiti sa achite, din 2011, contributii totale de aproximativ 35,5%, fata de 16,5% in prezent. Un proiect de modificare a Codului Fiscal prevede cresterea contributiilor sociale pentru activitati independente la aproape 35%.”

Capital: Cum păcălesc bulgarii Fiscul: Pun şefi oameni săraci! “Ultima modă din Bulgaria pentru eludarea fiscului constă în plasarea la conducerea unor companii cu datorii a unor persoane sărace sau grav bolnave, incapabile să ramburseze creanţele, a anunţat, vineri, administraţia fiscală, relatează AFP.”

Ziarul financiar: Bancherii nu se dezmint şi scumpesc creditele pentru a doua lună la rând. “Creditele noi s-au scumpit în iulie, atât în lei, cât şi în euro pentru a doua lună consecutiv, deşi bancherii se plâng de lipsa clienţilor cărora să le vândă credite.”

===

Daca as dori sa fac un rautacism, te-as intreba: cum a fost in Noua Zeelanda? Eu te-ntreb acum cinstit: cat timp ai lipsit, s-a spus ca ai facut parte din grupul de jurnalisti platiti de RMGC. Ce este adevarat in povestea asta?

Povestea asta, de a fi platiti de Rosia Montana Gold Corporation, e o prostie. In primul rand, proiectul Rosia Montana este controversat, dar nu cred ca pana in momentul de fata e dovedit ca fiind ilegal, altminteri banuiesc ca autoritatile statului ar fi trebuit sa–i inchida pe cei care se ocupa de acest proiect. Deci, eu nu stiu sa fie un proiect ilegal.

Tocmai pentru ca in jurul unui astfel de proiect exista o suma de controverse, legata, banuiesc eu, in principal, cel putin la nivelul opiniei publice, de acest procedeu al cianurarii, de extragere a aurului prin cianurare, pentru mine, ca jurnalist, a fost extrem de interesant sa pot merge la fata locului, la o mina care foloseste un astfel de procedeu, pentru a ma convinge cu ochii mei daca intr-adevar riscurile, din punct de vedere ecologic, sunt atat de mari precum le clameaza adversarii acestui proiect, pe care nu-i acuz de rea intentie sau de interese financiare obscure in negarea unui astfel de proiect, ci doar de ingrijorare, in momentul de fata, o ingrijorare pe care marturisesc ca o manifest si eu in continuare.

“Deplasarea nu a implicat vreo obligatie editoriala”

Faptul ca cei de la RMGC mi-au oferit posibilitatea sa vad un astfel de proiect, trimitandu-ne insa si o scrisoare extrem de necesara intr-un astfel de context, cum ca o deplasare pe spezele RMGC  nu implica in nici un caz vreo obligatie editoriala din partea mea, ca participant la un astfel de infotrip, mi s-a parut o chestiune absolut fireasca si, repet, din punct de vedere jurnalistic, o chestiune care nu ascunde in nici un fel aspecte imorale, neetice s.a.m.d..

Vreau sa fac cunoscut opiniei publice, celor care uita prea repede – asta ca o paranteza – in ce tara traim. Ca traim in tara in care un jurnalist foarte cunoscut de la noi era intr-un infotrip, trimis de Ceausescu in 1989, in perioada Revolutiei, cu masina Dacia prin tarile arabe, iar acum este un vajnic participant in corul celor care neaga proiectul Rosia Montana, ca sa nu mai vorbesc, in cei 20 de ani scursi dupa 1989, cate infotrip-uri – cel mai recent fiind cel de la Shanghai, la Expozitia Internationala – au organizat Guvernul Romaniei sau Presedintia pentru jurnalistii nostri minunati.

“Pe cheltuiala cui s-au dus jurnalistii la Shanghai?”

La Shanghai… ar fi bine sa intrebati si sa vedeti pe cheltuiala cui s-a dus o armata de jurnalisti sa vada Expozitia. Raspunsul e mai trist decat in cazul pe care-l blameaza acum jurnalistii de care pomeneam mai devreme. S-au dus pe banii contribuabilului roman, pentru ca s-au dus pe banii Guvernului.la fata locului. Care au fost rezultatele vizitei jurnalistilor romani la Shanghai, la Expozitia Internationala, la lansarea brandului de tara? Judecati-le dumneavoastra.

Nu vad care au fost avantajele uluitoare obtinute de statul roman printr-o astfel de deplasare. In ceea ce ma priveste, pentru ca ma intereseaza sa vorbim despre mine acum, precizez ca  in 17 ani de cand fac aceasta meserie n-am fost decat o singura data, undeva prin 2001 pare-mi-se, la invitatia fostului ministru al Turismului, Dan Matei Agathon, intr-o deplasare la un targ de turism la Montreux.

N-am fost in viata mea intr-o delegatie guvernamentala, n-am calatorit cu nici un presedinte al tarii in aeronava prezidentiala. Si nici nu m-am ocupat cu deplasari de acest gen, care, de foarte multe ori, daca vorbim despre colegii din zona agentiilor de publicitate, sunt niste chermeze platite de unele grupurile de presa, de aceasta data, pentru oamenii din publicitate, in dorinta de a se imprieteni.

“Intrebati-l pe Peter Imre cate info-trip-uri a organizat cu Philip Morris”

Si intrebati–l intr-un astfel de context, bunaoara, poate pe dl. Peter Imre, de cate ori a organizat infotrip-uri pe vremea cand lucra la Philip Morris, in care ducea pe banii companiei jurnalisti si oameni din publicitate in excursii platite de ei, intrebati-l pe dl. Dinu Patriciu daca n-a organizat astfel de excursii pentru oamenii din publicitate, intrebati-l pe Horia Ivanovici de cate ori a organizat deplasari ale oamenilor din publicitate in excursii de acest gen, si lista este foarte, foarte lunga.

Si intrebati-i, de asemenea, si pe jurnalistii din Romania: de cate ori n-au participat ei la astfel de excursii sau infotrip-uri sau deplasari in interes de serviciu?

Deplasari in interes de serviciu le numesc si eu pe unele dintre ele. Am participat la astfel de deplasari in interes de serviciu cu Adrian Nastase, pe cand eram acreditat pe Guvernul Romaniei, a fost obligatie de serviciu, eram reporter special acreditat pe Guvern. Asta inseamna ca eram omul lui Nastase, mai ales ca tipul imi era antipatic?

O sa-ti raspund ca nu e vorba de tine in acest context. Dar am vazut ca s-a pus problema eticii si deontologiei, intr-un astfel de context. Spuneti-mi, va rog, cate trusturi de presa, in momentul de fata, isi permit sa plateasca o deplasare la o astfel de mina, astfel incat jurnalistii din redactiile respective sa poata vorbi in cunostinta de cauza, subliniez, in cunostinta de cauza despre ce presupune o mina care foloseste procesul cianurarii in extragerea aurului.

Noua Zeelanda, una din cele mai ecologiste tari din lume

Eu cred ca in momentul de fata n-a facut, din nefericire spun, nici o redactie un astfel de gest. Insa, in acelasi timp, in paginile nenumaratelor ziare din Romania sau pe ecranele televizioarelor se discuta vehement despre un astfel de proces, repet: este procesul cianurarii, nu este proiectul RMGC. Vreau sa va spun ca deplasarea in Noua Zeelanda a reprezentat deplasarea intr-una dintre cele mai ecologiste tari din intreaga lume.

Va dau un mic exemplu: la intrarea in Noua Zeelanda unul dintre participantii la excursie avea o pereche de pantofi de golf. A anuntat, pentru ca am trecut prin cinci filtre inainte de a intra acolo, ca are aceasta pereche de pantofi de golf. Oamenii de la security au spus: “Ne dati noua acea pereche de pantofi de golf?”. Omul s-a speriat putin, ca ii vor fi retinuti pantofii. Nu, pantofii de golf au fost luati si curatati, i-au adus pantofii facuti luna, pentru ca prezentau niste urme de pamant si de iarba…

…. asa cum se curata cauciucurile de masini la granita.

Exact. Vorbim despre Noua Zeelanda, o tara in care regulile de ecologie sunt dintre cele mai dure. Ridicati Austria la patrat sau chiar la cub in ceea ce priveste curatenia si regulile de ecologie si veti obtine cel putin imaginea bucatii de Noua Zeelanda pe care am vazut-o eu – un oras, Auckland, si cateva zone prin care am calatorit cu un autocar. In contextul acesta, va mai spun ca Noua Zeelanda este o tara care refuza cu indarjire sa admita proiecte de construire a unor centrale atomo-electrice, cum este minunata noastra centrala de la Cernavoda, pe care le considera extrem de periculoase.

Zeelandezii folosesc cianurarea

In acelasi timp, e adevarat, e o tara care foloseste acest procedeu al cianurarii, in obtinerea aurului din zacamintele pe care le are la dispozitie. Am vazut la fata locului cum arata o astfel de mina, am vazut cum se defasoara procedeul respectiv, am inteles la ce foloseste cianura si ce se intampla dupa acest proces al cianurarii, atat cu haldele de steril, cat si cu mina respectiva, cat si cu apa care rezulta din proces.

FOTO: GetAJobInTheMines

M-am convins la fata locului, in ceea ce priveste mina vizitata, ca este un proces prin care neo-zeelandezii nu afecteaza in nici un fel mediul, decat prin faptul ca e o mina de suprafata, se creeaza o groapa destul de adanca…

… decopertare…

Decopertare, dar intr-adevar au solutii post-inchiderea minei, niste solutii care… Iarasi un aspect destul de interesant si am vazut un lucru care in Romania nu este posibil la momentul actual: din pacate, exista o colaborare extrem de stransa cu o comunitate care, la randul ei, este extrem de activa. Comunitatea stie ce vrea si ce sa ceara celor care fac o astfel de mina si care folosesc in felul acesta minereul din zona. Asta nu inseamna ca acord un cec in alb proiectului de la Rosia Montana.

Sa fim foarte bine intelesi. Cei de la Rosia Montana ne-au garantat la nivel verbal ca proiectul pe care-l vor face, daca-l vor face, va avea un grad de securitate sporit, in ceea ce priveste protectia mediului, fata de ceea ce am vazut noi acolo, in Noua Zeelanda.

Pana la proba contrarie sau pana la momentul in care voi putea face comparatia, daca va exista un astfel de moment, intre ce am vazut acolo si ceea ce se va intampla la Rosia Montana, imi pastrez rezerve si pot sa spun: “Domnule, hai sa vedem, veti face si, daca la fata locului va fi macar ceea ce am vazut eu in Noua Zeelanda, voi putea spune la acel moment ca lucrurile sunt absolut in regula”.

Daca ceea ce voi vedea la Rosia Montana va intra intr-o contradictie flagranta cu ceea ce am vazut ca se intampla in Noua Zeelanda, nu voi avea nici o rezerva in a critica pe trei voci, daca vreti, felul in care ar decurge respectiva exploatare.

Dar, pana una-alta, eu, ca jurnalist, printr-o astfel de deplasare, am avut ocazia sa ma informez, sa ma documentez, sa vad cu ochii mei ceea ce se intampla intr-o astfel de exploatare, iar astazi, daca ar fi sa stau fata-n fata cu niste contestatari ai unui astfel de proiect, as avea niste argumente valabile, nu pentru a ma contra cu ei, ci pentru a vorbi despre un astfel de proces al obtinerii aurului prin metoda cianurarii.

Asta este esenta vizitei din Noua Zeelanda. Daca o astfel de mina ar fi existat la Sofia sau in Budapesta si infotripul de persoana ar fi costat doar cateva sute de euro, era o deplasare mult mai etica, mult mai deontologica, mult mai morala decat o deplasare in Noua Zeelanda? Care-i baiul de fapt? Ca ne-am dus sa vedem o astfel de mina, ori baiul este ca s-a intamplat taman in Noua Zeelanda?

N-am primit nici un fel de bani

Nu, s-a spus ca ati primit niste bani de la Rosia Montana.

N-am primit nici un fel de bani, asta este o tampenie majora! Rosia Montana a asigurat deplasarea, deci a platit biletele de calatorie si costurile de cazare pentru respectivii jurnalisti. Asta este ce-a platit Rosia Montana. N-a vazut nimeni un euro, un leu, un dolar din mana celor de la Rosia Montana.

A existat vreo diurna?

Nici un fel de diurna, domnule, ce, ati innebunit, pai ce, ne-am dus intr-o deplasare?

Nu stiu, eu te intreb, n-am innebunit.

Guvernul este cel care, din cand in cand, ofera diurne jurnalistilor in deplasari de genul asta, ok?

FOTO: Frank Timis on Newstime Africa

Rosia Montana nu ofera nici o diurna, poate unii, la un moment dat, si-au luat pe vremuri, la inceputul proiectului, poate in perioada Frank Timis, niste “diurne” de milioane de euro, si astia erau dintre oficiali sau chiar dintre colegii nostri de breasla. Ei cred ca si-au luat niste asa-numite “diurne”.

In acest moment, proiectul RMGC mai este sau nu mai e legat de controversatul Frank Timis?

Din ce-am inteles de la cei cu care-am discutat, Frank Timis este complet exclus din ecuatia RMGC, si-a facut exit-ul in urma cu niste ani. A primit o suma, inteleg, destul de mare de bani pentru partile pe care le detinea in acest proiect si nu mai are nici un fel de legatura.

(va urma)

Adica, sa ne intelegem: nu sunt banat, sa dai enter si sa-ti apara pagina blank. Nu, mai pervers: poti sa intri, dar daca intri iti iei capace de la… Sergiu Toader, care a dat verboten subordonatilor sa intre pe Reporter Virtual si pe StareaPresei.ro!

FOTO: Pagina de Media

Ei, fenomenul este defapt mai complex si mai pervers. “Sefii” si “managementul” au fost vazuti mai mereu citind site-ul meu, ca si pe cel al lui Tibi, fara nici o fereala, asa, ostentativ, adica: “uite, noi suntem cu painea si cutitul in mana, noi ne uitam la ce vrem, voi, sclavii, nu aveti voie“.

Pai ce crezusi tu, mai Sergiulache, mai? Ca te cheama Stalín? Ca atunci ti se potrivea versul:

Ce crezusi tu, mai Stalín,
Ca-i bea bere la Berlin?

Pe bune, nu vezi ca, daca pun in loc de Stalín, Sergiú, nu rimeaza?

La ce ti-a folosit ca ai vazut chinuindu-se cainele ala cu blana arsa de etanolul incandescent?

La ce ti-a folosit interviul facut cu boschetarita din Gara de Nord, cu parul in care paduchii stateau ca moatele?

La ce ti-a folosit oare, Sergiule, coliziunea de dimineata cu Vadim hranind cainii? Au poate ce Dumnezeu ti-a ramas in cap din faptul ca ai vazut creierii imprastiati ai nefericitilor ce s-au facut praf cu Aeronava Muntenia?

La ce ti-a folosit, Sergiu, ca umblai cu dictionarele dupa tine in ghiozdanelul ala de piele maro?

La ce ti-a folosit toata glagoria cu care te-ai instruit pe la cele scoli, Sergiu? Ca sa iti bati joc de oameni si sa le pui conditii de-astea cretinoide? Ce te intereseaza ca ma citesc sau nu subordonatii tai?

Poate ca ma urasc. Poate ca te adora. Poate ca sunt pe cale sa-ti ridice o statuie acolo, in fata, unde-a fost inainte Stalín.

Pichetarea va inceta in momentul primirii membrilor pichetului de catre domnul prim ministru. In urma analizei rezultatelor negocierilor cu Guvernul, membrii BEN au constatat ca revendicarile confederatiei nu au fost solutionate de catre guvernanti si, pe cale de consecinta, la intalnirea membrilor BEN cu domnul prim ministru se va solicita:

1) elaborarea unei noi Legi a salarizarii unice in sistemul bugetar, astfel incat domeniile strategice pentru Romania – sanatatea, invatamantul, cercetarea stiintifica, cultura – sa fie confirmate si prin coeficientii din grila de salarizare;
2) stabilirea salariului minim pe economie garantat in plata de 50% din salariul mediu pe economie;
3) structurarea bugetului de stat astfel incat acesta sa cuprinda Fondul de salarii la Capitolul Investitii, intrucat motivarea resursei umane reprezinta o investitie pe termen lung.

CSDR a constatat ca proiectul-cadru al Legii Salarizarii Unice a personalului bugetar incalca grosolan negocierile care au avut loc intre partenerii sociali din cadrul comisiei bipartite, introducand coeficienti privind salarizarea personalului din sanatate, invatamant, cercetare stiintifica si cultura sunt jignitori, ceea ce va avea drept consecinta un masiv exod de inteligenta si forta de munca calificata in afara tarii.

FOTO: Saptamana Financiara

De asemenea, inconsecventa si mimarea dialogului social de catre reprezentantii Executivului au fost confirmate si in cazul modificarilor aduse Codului fiscal, motiv pentru care CSDR solicita anularea in tot a prevederilor Ordonantei de Urgenta nr. 58/2010 si a HG nr.791/2010, privind normele metodologice de aplicare a Legii 571/2004, privind Codul fiscal.

Desi reprezentantii CSDR au atras atentia in nenumarate randuri asupra haosului fiscal ce va fi creat de adoptarea in aceasta forma a actelor normative, reprezentantii Guvernului au refuzat sa tina cont de votul negativ acordat de confederatie, preferand sa calce in picioare normele dialogului social.

In ceea ce priveste incercarea actualei puteri de a limita libertatea de exprimare si dreptul publicului de a fi informat, CSDR solicita CSAT sa retraga din Strategia Nationala de Aparare a Tarii prevederile referitoare la mass-media, articolul 6.2 Vulnerabilitati, paragraful 10 si a sesizat, impreuna cu Federatia Romana a Jurnalistilor Mediasind, Comisia de Petitii a Parlamentului European, solicitand declansarea procedurii de infringement, din cauza incalcarii de catre statul roman a mai multor norme europene.

02 septembrie 2010 Presedinte CSDR,
Iacob Baciu

Evenimentul zilei: Berceanu şi Videanu, preţul armistiţiului dintre Băsescu şi Boc. “Mutare strategică ieri, în Colegiul Director, în frontul deschis de Emil Boc în PDL. Cu tabăra “reformistă” condusă de Elena Udrea în blockstarturi, premierul a cerut el primul reluarea discuţiei despre depunerea mandatului sau remanierea guvernului în condiţiile sale.”

Adevarul: Boc a remaniat miniştrii „slabi“. Greii PDL, pe picior de plecare. “Premierul a remaniat ieri şase miniştri: Sebastian Vlădescu, Mihai Şeitan, Mihail Dumitru, Gabriel Sandu, Radu Berceanu şi Adriean Videanu. Unii lideri PDL au cerut din nou demiterea întregului guvern.”

Bursa: RĂMÂNEREA lui Boc. “Jucătorul (care ne este preşedinte) l-a anunţat pe premierul (care nu ne este nimic), că se retrage la vestiare, în discuţia pe care au avut-o acasă, ieri dimineaţă, pe tema remanierii guvernamentale: “Faceţi ce vreţi, eu nu mă mai implic”, se zice că ar fi spus Traian Băsescu, cînd Emil Boc ar fi dat semne de împotrivire la ideea schimbării radicale a miniştrilor”

Curierul national: Guvernul Boc: 6 au căzut în meciul cu 49. “Membrii Colegiului Director al PDL au ales remanierea guvernamentală, cu 40 de voturi “pentru”, 9 dintre liderii democrat-liberali optând pentru depunerea mandatului”

Gandul: Cine sunt noii miniştri – Ministrul Muncii creşte pensiile, cel al Economiei are un NUP. “Prim-ministrul Emil Boc a anunţat, la sfârşitul şedinţei Colegiului Director al PD-L, lista celor şase miniştri care au fost remaniaţi, precum şi numele celor care îi vor înlocui. Astfel, la Ministerul Finanţelor va veni Gheorghe Ialomiţianu, la Ministerul Agriculturii Valeriu Tabără, la Ministerul Muncii – Ioan Botiş, la Ministerul Transporturilor – Anca Boagiu, la Ministerul Comunicaţiilor – Valerian Vreme, iar la Ministerul Economiei – Ion Ariton.”

Puterea: Cum au jucat baronii PDL ping-pong cu Emil Boc. Premierul între ciocanul de la Cotroceni şi nicovala din partid. “Emil Boc pare că şi-a luat lumea în cap şi nu mai ascultă nici de stăpân, dar nici de partid, care ameninţă să-l lase fără susţinere parlamentară. Micuţa lui remaniere care constă în trimiterea acasă a miniştrilor independenţi l-ar fi enervat foarte tare pe Băsescu şi era să-l lase fără funcţie. În final, premierul Boc a cedat acceptând să sacrifice şi dintre greii partidului.”

Curentul: Premierul Boc renunţă la şase miniştri importanţi. “Deşi iniţial se vorbea de o remaniere „scurtă“, care să-i vizeze doar pe miniştrii mai puţin coloraţi politic din guvern, şedinţa Colegiului Director a lărgit remanierea.”

Ziarul financiar: Premierul Boc sacrifică şase miniştri pentru a rămane la guvernare. “PDL a decis ieri să schimbe şase miniştri, dintre care trei independenţi, cu oameni din partid, proveniţi din structurile teritoriale. Nu este clar ce i s-a reproşat fiecărui ministru, nefiind discutată atingerea sau nu a unor ţinte din programul de guvernare. Remanierea răspunde nemulţumirii acumulate în opinia publică în urma deciziilor dure de restructurare.”

FOTO: GoMo News

90% dintre membrii celor trei sindicate au votat in favoarea grevei. Daca va fi pusa in aplicare, greva ar putea afecta felul cum BBC va acoperi mai multe evenimente importante, inclusiv vizita Papei in Marea Britanie, programata pentru luna aceasta.

Sindicalistii au decis, insa, sa nu anunte date precise pentru actiunile de protest, in conditiile in care conducerea BBC a lasat de inteles ca ar fi de acord cu unele concesii.

Potrivit sursei citate, conditiile generoase in privinta pensiilor sunt privite de angajatii BBC drept o compensatie pentru faptul ca salariile lor sunt, in general, mai mici decat cele ale angajatilor de la posturile comerciale concurente.

Sursa: HotNews

citeste si:
Ryder Cup coverage in doubt over BBC strike (The Independent)
BBC workers vote in favor of strikes (Business Week)
BBC staff vote for pension strike (BBC News)
BBC staff vote for strike over pensions by more than 90% (The Guardian)

NOTA: Am pus aceste linkuri din doua motive – cei interesati sa aprofundeze cum stam cu grevele jurnalistilor prin Marea Britanie sa poata sa citeasca din mai multe surse, dar si inca unul.

Acesta este ca, asa cum se poate observa, ca chiar BBC News, una dintre oficinele BBC, anunta ca lucratorii din chiar aceasta institutie au votat pentru greva.

Nu ca uneori (de exemplu prin anii ’90, cand minerii din Wales inconjurasera Buckingham Palace) BBC nu se facea si el ca ploua, ignorand complet evenimentul si dezinformand astfel cras, in timp ce niste baieti de 2,10 metri stateau intre manifestanti si gardul de fier forjat al palatului.

Celelalte trei surse care dau aceeasi stire, fiecare rescriind-o diferit (nu ca la noi, unde toti preiau ca robotii aceeasi stire-conserva, scrisa de un editor in somn biologic de la o agentie de presa), informeaza prompt si cu profesionalism cum sta treaba: de ce ar putea fi greva, care sunt motivele, ce-i mana-n lupta pe protestatari.

Interesant, nu? Ati auzit ceva despre greva de la Realitatea Media, in afara Reporter Virtual, StareaPresei.ro, alte cateva site-uri independente si ziarul Bursa? Nu, desigur, pentru ca ar fi fost “delict de consemnare”.

Neplata salariilor restante pentru unii dintre jurnaliştii grupului “Realitatea Media” pare o poveste fără sfârşit.

Fiecare zi este o “surpriză” pentru industria media, cu veşti noi de la angajaţii trustului, care încep să răbufnească, rând pe rând, şi să-şi incite colegii din grup la grevă, după ce nu şi-au mai primit banii de luni bune.

Demisii, scrisori, dezvăluiri, grevă…

citeste totul aici

Scrisoarea a II-a: “Am ajuns să fiu jurnalist în ţara celor care nu cuvântă”

“Cel care nu are curaj să vorbească despre drepturile sale, nu poate câştiga respectul celorlalţi!!!”

Aşa o să-mi încep scrisoarea pe care vreau să o adresez tuturor angajaţilor Realitatatea TV. Nu contează faptul că munciţi în Capitală sau în provincie, ci contează un singur lucru: faptul că toţi speraţi ca mâine portofelul vostru să fie mai plin, cu măcar 100 de lei…

Oameni buni, şi eu sunt în aceeaşi oală ca şi voi, dar am decis să vorbesc. Dacă până acum am vorbit despre bugetarii cu salarii reduse, am filmat fluturaşii de salarii, am spus lumii întregi cât de greu trăieşte un pensionar şi am făcut cumpărături imaginare, într-un magazin în care ni se permite să filmăm (pentru a arăta telespectatorilor cât de bogat sau de sărac este coşul zilnic al românului, în timp ce eu mă gândeam că totuşi luna asta iar nu o să am bani să dau o raită prin magazin, ca să-mi cumpăr cele necesare), acum am decis să vorbesc despre mine.

Da, eu, un oarecare, din ditamai trustul de televiziune, o să fiu subiectul principal astăzi. De unde această idee? Din simplul fapt că m-am săturat să aştept ziua în care o să primesc un şfanţ, leul pentru care am muncit ca nebunul, pentru care am alergat de tâmpit pe coridoare, cu un cub în mână, lăsând impresia că justiţiarul din televiziune trece pe acolo.

M-am săturat de mail-uri, de vorbe, vreau şi fapte, deoarece, vă vine să credeţi sau nu, dar şi viaţa mea trece prin stomac, la fel ca şi la alţii….

Mi-am făcut curaj, da, spun lumii întregi că am ajuns mai rău decât un pensionar, care măcar îşi primeşte banii în fiecare lună, mai mult sau mai puţin, dar îi primeşte; am ajuns mai rău decât un bugetar, decât un profesor sau un agricultor… am ajuns să fiu jurnalist în ţara celor care nu cuvântă.

Am ajuns să îmi fac meseria şi să-mi aştept salariul ca pe a 9-a minune a lumii. Am ajuns să îmi număr datoriile şi mai puţin banii din portofel. Am ajuns acolo unde nimeni nu îşi închipuie că un om, bine îmbrăcat, care vorbeşte frumos la televizor, pentru oamenii, despre oamenii, poate ajunge vreodată.

Mă întreb câţi din telespectatorii RTV ştiu prin ce trec angajaţii acestei televiziuni? Mă întreb câţi dintre ei ştiu lipsurile pe care am ajuns să le avem? Cred că niciunul. Pentru că, noi, jurnaliştii, atunci când suntem în faţa ecranului, zâmbim şi părem nişte oameni nu chiar fericiţi, dar mulţumiţi.

De ce facem lucrul acesta? Simplu. Nu pentru că vrem să fim frumoşi la TV sau pentru că vrem să le insuflăm încredere telespectatorilor, ci pentru că ne este ruşine să vorbim despre ce am fost şi ce am ajuns.

Cine şi-ar închipui, un jurnalist care, la câteva minute până la miezul nopţii, ajunge la alimentară şi cere doar 200 de grame de salam şi cea mai mică franzelă? Nu pentru că nu i-ar fi foame, ci pentru că nu are bani în buzunar.

Oameni buni, toţi suntem în aceeaşi oală şi fierbem la aceeaşi flacără, dar până când? Pentru voi, cei care nu cuvântaţi, chiar e mai important orgoliul, imaginea de vedetă sau buzunarele voastre nu au fund? Vă întreb doar!

Ştiu că mulţi sunteţi în situaţia asta, dar puţini aveţi curaj să vorbiţi. De ce vă este frică? De faptul că o să vă pierdeţi locul de muncă? Care loc de muncă? Acela la care vă prezentaţi zilnic şi faceţi muncă voluntară? Măcar e bine… în cazul acesta ştim că cei de la Crucea Roşie se pot baza pe o groază de voluntari în caz de catastrofe naturale… vor putea apela la voi, liniştiţi, pentru că vă place munca gratis.

Dacă atunci când am intrat în presă i-am considerat pe toţi jurnaliştii nişte oameni curajoşi, acum, cu regret o spun, mi-am schimbat părerea. Se pare că unii jurnalişti sunt mai laşi decât mi-am imaginat, “gura” lor e doar de faţadă, doar pentru TV.

Jucaţi nişte roluri, aţi devenit actori, dar ce e trist e faptul că sunteţi nişte actori. În fine, nu cer solidaritate, am vrut doar să vă spun că pe lumea asta mai sunt şi oameni care au curaj să înfrunte adevărul, să-i spună realităţii pe nume.

FOTO: KZ-Pictures

Ştiu că acest curaj e mai mult prostesc, dar eu cel puţin o să pot spune cândva: “Am avut curaj să fiu eu!” şi, pe bune, dacă ar mai fi campania aceea, “Noi vrem respect!”, aş face o ştire senzaţională, despre… mine, pe care cu siguranţă Realitatea TV nu o va difuza pe post.

Jurnaliştilor (actorilor), redacţia voastră nu este o scenă pe care să vă jucaţi rolurile, redacţia voastră e sursa voastră de vitalitate, de dinamism, e mediul vostru de viaţă, e cea de-a doua casă pentru voi, nu vă mai bateţi joc de lăcaşul acesta sfânt şi nu-l pătaţi cu lipsa voastră de curaj şi cu “muţenia” voastră…

Faceţi gură pentru alţii, dar nu aveţi curaj să faceţi gură pentru voi…Frumos! La cum merg lucrurile, am sentimentul că în cel mai scurt timp o să mă îngreţoşez de meseria asta, pe care până acum am considerat-o cel mai bun lucru din viaţa mea…

Oricum, alegerea vă aparţine, dar nu uitaţi un lucru: jurnalişti sau nu, sunteţi oameni… sau aţi fost!”.

Sursa: Reporter Virtual

Romania libera: Dilemă. Şi stabilitatea Guvernului Boc, şi victoria opoziţiei depind de 21 de parlamentari indecişi. Care sunt cele două feţe ale viitorului guvern. “PSD şi PNL au hotărât să susţină un guvern de criză cu misiunea de a declanşa alegeri anticipate. În cazul unei moţiuni de cenzură câştigătoare în octombrie, remanierea Cabinetului Boc rămâne fără efect.”

Evenimentul zilei: “Revoluţia” din PDL se amână. Boc, lăsat să remanieze ce vrea. “După ce parlamentarii i-au dat un vot de încredere, premierul este aşteptat să vină astăzi cu lista remaniabililor în plic. Emil Boc a vrut să joace tare, dar n-a avut cu cine.”

Gandul: Elena Udrea a votat pentru plecarea lui Boc de la Guvern, împreună cu tot Cabinetul. Cum a reuşit premierul să stingă revoluţia şi să impună remanierea mică. “Două opţiuni au stat în faţa conducerii PDL şi a parlamentarilor partidului, reuniunea de marţi seara, de la Palatul Parlamentului: demisia întregului Cabinet şi formarea unuia nou sau remanierea Executivului.”

Curentul: PSD, PNL şi PC visează deja la formarea unui Guvern de criză. “Reprezentanţii PSD, ai PNL şi cei ai PC s-au întâlnit, ieri, pentru discuţii privind depunerea unei moţiuni de cenzură la adresa Cabinetului Boc. Cele trei partide au decis să colabozere la elaborarea şi depunerea moţiunii de cenzură, dar şi la formarea unui „Guvern de criză“, în cazul în care documentul va fi votat de Parlament.”

Puterea: Băsescu va fi suspendat dacă refuză premierul Opoziţiei. “Liderii Opoziţiei au decis ieri, într-o întâlnire avută la Parlament, să-l suspende pe preşedintele Traian Băsescu, dacă acesta nu va accepta să nominalizeze în fruntea Guvernului premierul agreat de noua majoritate care se va forma după debarcarea Cabinetului Boc.”

Capital: Mii de clienţi nemulţumiţi ameninţă băncile cu procese colective. “Clienţii nemulţumiţi ai băncilor din România au format mai multe grupuri pe internet, în cadrul cărora discută despre problemele pe care le întâmpină în relaţia cu băncile şi pun la cale strategii pentru declanşarea unor procese colective naţionale, în care ar putea fi implicate mii de persoane.”

Curierul national: Băncile se apropie cu paşi mari de megaprocese. “Printre instituţiile care vor fi date în judecată se numără Volksbank, BCR, Bancpost şi Raiffeisen Bank. Avocaţii lor spun că sunt 50% şanse de câştig. Mii de clienţi nemulţumiţi s-au constituit în grupuri pe Internet”

Bursa: Piata de gasca. “Şase case de brokeraj intenţionează să ceară aplicarea votului cumulativ la Adunarea Generală a Bursei de Valori Bucureşti (BVB) convocată pentru 10/11 septembrie, când va fi stabilită lista preferaţilor Bursei la conducerea Depozitarului Central.”

Financiarul: Grupul Burger King este scos la vanzare pe fondul scaderii veniturilor in ultimul an fiscal. “Al doilea mare lant de tip fast food din SUA, Burger King, este de vanzare, compania fiind in negocieri cu potentiali cumparatori, potrivit declaratiilor unor surse apropiate situatiei.”

Ziarul financiar: Românii vor tăia cheltuielile cu locuinţa, hainele şi mobilul. “Statul scoate un miliard de euro din consum prin tăierea salariilor bugetarilor. Ziarul Financiar a realizat piramida pieţelor cele mai afectate de scăderea puterii de cumpărare în viziunea companiilor de cercetări de piaţă.”

Ohrid, regiune de intensitate culturala

Domnule profesor, sa stabilim exact la ce anume a participat Corul SOUND, la Ohrid, ca sa se inteleaga despre ce vorbim.
La concursul coral de la Ohrid, care presupune prezenta tuturor formatiilor corale de voci mixte sau de voci egale, in diferite componente – de la grupuri vocale, coruri camerale si pana la coruri mari.

A existat si o sectiune de coruri pentru copii si tineret (categoriile A si B). Dupa aceea, au fost corurile propriu-zise, in care intrau si corurile de voci egale, si corurile, in diferitele lor ipostaze.

A fost o sectiune de muzica sacra, ce a presupus rularea tuturor formatiilor ce s-au inscris la aceasta categorie, intr-un concert-mamut care s-a tinut la Biserica “Sfanta Sofia” (de secol al XI-lea – al XIV-lea), unde se tin in general concertele cele mai importante pe care le organizeaza Ohrid. Acesta este recunoscut pentru manifestarile culturale si pentru festivalurile lui de muzica corala, mai ales.

De unde cunoasteti dosarul cultural al localitatii Ohrid?
Eu am cunoscut Ohrid-ul in anii ’70, cand am fost acolo cu Madrigalul, la un festival. Revenind la editia din acest an, sectiunea de muzica sacra a presupus rularea tuturor formatiilor intr-un concert mamut, asa cum am explicat.

Interesanta a fost participarea juriului exact la momentul prezentei SOUND-ului in scena, ceea ce inseamna ca au vrut sa-si consolideze o parere: ca nu suntem doar o formatie de virtuozitate, de folclor si, eventual, de muzica mai moderna, ci ca acoperim un repertoriu mai substantial, mai mare.

SOUND a crezut ca nu ia aproape nimic

O impresie cu totul speciala a produs piesa lui Dan Voiculescu, “Tatal nostru”. Aceasta s-a putut vedea din reactiile publicului, dar si din reactiile membrilor juriului, care dupa acel moment, au venit si ne-au felicitat personal – un lucru pe care, de obicei, juriul nu-l face si nu trebuie sa-l faca. Dupa care protocolul de festival a presupus sa cantam inca o data, impreuna cu sase formatii, pentru Marele Premiu.

Competitia finala.
Seara, la inceputul festivitatii care trebuia sa fie de premiere, sase dintre cele 25 de formatii ramase in concurs (din totalul de 35) au intrat in competitia finala. In timp ce juriul urma sa delibereze pentru Marele Premiu, s-au acordat celelalte premii – diplome de participare, premiile III, II, I si alte distinctii.

Dupa ce s-a acordat premiul intai – aceasta a fost o chestie foarte nostima, juriul a urcat pe scena pentru a primi diplome din partea organizatorilor. Noi, care primiseram pana atunci premiul pentru cea mai buna interpretare a unei piese macedonene, am crezut ca s-a incheiat festivitatea.

Membrii juriului au primit diplomele, apoi a fost momentul in care presedintele juriului a urcat pe scena si a vorbit despre faptul ca dirijorul de cor trebuie sa fie talentat, instruit, adica sa aiba o conditie intelectuala deosebita, sa fie foarte inteligent, sa aiba o strategie repertoriala frumoasa si sa fie capabil sa redea un repertoriu la un alt nivel artistic.

Presedintele juriului batea din palme ca in sport

Si cine putea fi acel dirijor decat… Voicu Popescu!
Intr-o asteptare in care practic s-a vidat aerul din sala aceea neincapatoare s-a auzit atat: ”SOUND, Romania”. Din clipa aceea, n-a mai fost nici un fel de control pe reactiile salii, pentru ca, avand avantajul altor patru formatii corale romanesti prezente acolo, explozia a fost coplesitoare. S-a scandat minute in sir “Romania” si “SOUND”.

Culmea e ca au fost si alte formatii corale care au inceput sa scandeze. Chiar si presedintele juriului, de langa mine, m-a imbratisat, a inceput sa scandeze si el “Romania” si sa bata din palme in ritmul specific spectacolelor sportive. Acesta a fost momentul de gratie, dupa care am mai cantat si presedintele juriului ne-a cerut in mod special sa interpretam, pentru a treia oara de data aceasta, piesa macedoneana “Do Tri Momi”.

Interesant este ca, dintre cele peste 30 de piese obligatorii propuse, am fost singura formatie care a ales aceasta piesa, o alta fiind foarte solicitata, dar alegerea ei nu a avut probabil rezultatul scontat.

I-am invins cu “Tatal nostru”

“Do Tri Momi”, o prelucrare corala de folclor macedonean, care necesita virtuozitate interpretativa, in maniera pieselor romanesti de genul acesta.
E important de stiut ca era o lucrare ce presupunea abilitate interpretativa.

Care au fost celelalte formatii in lupta pentru Grand Prix?
Corul de copii Omnes din Letonia, Ave Musica din Ucraina, corul de fete din Letonia, corul Oriana din Ucraina – un cor de fete extraordinar, Bel Canto din Lituania – un cor mare, cu vocalisti extraordinari.

Si i-am batut cu “Tatal nostru”, cum s-ar spune.
Noi am cantat inca o data – sapte minute am avut la dispozitie – “Suita Corala din Tara Oasului”, de Dariu Pop, dar nu momentul acesta a fost decisiv. A fost o chestiune cvasi-formala, ei stiau deja cui acorda premiul.

A fost mai mult pentru public, ca sa se incheie toata povestea in spirit competitiv, cu cele mai bune formatii pe scena. Eu cred ca strategia repertoriala a fost una relativ corecta, pentru ca am ales lucrari care sa ne exploateze la limita posibilitatilor noastre interpretative.

Atu-urile SOUND: sustinere vocala, armonizarea vocilor, tehnica, sensibilitate

Care au fost atu-urile SOUND-ului la Ohrid?
In primul rand, capacitatea de a interpreta lucrari de sustinere vocala puternica, asa cum este “Suita Corala din Tara Oasului”, care are in ea si elemente de virtuozitate, si de maxima sensibilitate interpretativ-artistica.

Doina aceea, parte a “Suitei”, a facut ca in sala sa se lase o liniste din aceea de maxima tensiune, poate si prin faptul ca eram prezenti pe un taram cu rezonante slave puternice, foarte aproape de spiritualitatea noastra.

… da, si balcanice…
… da, au facut ca sensibilitatea sa fie una sporita, juriul fiind alcatuit din bulgari, sloveni si macedoneni.

FOTO: Corul SOUND & prietenii © Fundatia Culturala SOUND

Dupa aceea, capacitatea de a aborda si repertoriul modern occidental – o lucrare cum e “Ave Maria” de Javier Busto, care a mai fost interpretata si de alte formatii – probabil ca a facut o impresie foarte buna, prin capacitatea de armonizare a vocilor, omogenizarea aproape perfecta a partidelor vocale si a corului in ansamblu.

Lucrarea lui Sabin Pautza, “Junii buni colindatori”, care este o polifonie moderna mai sofisticata putin, dar care presupune iarasi foarte multa sensibilitate, dar si multa energie a atacurilor si forta de exprimare. Apoi “Variatiuni pe tema Chindiei”, de Alexandru Pascanu, care ne-a plasat cumva in zona de divertisment, dar pe structuri armonice care se apropie de jazz, deci un pic mai complexe, cu schimbarea brusca a tempo-urilor, cu contraste dinamice – lucruri care aratau versatilitatea formatiei.

Si faptul ca am terminat intr-o nota extrem de optimista, cu acel oftat final: totul a fost ca o mica regie. Acest fapt a fost observat si de muzicologul Dumitru Avakian – ca formatia si-a adjudecat un repertoriu pe care a putut sa-l interpreteze la maxima valoare, in vreme ce foarte multe formatii s-au aruncat in repertorii extrem de dificile, fara capacitatea de a crea din interpretari evenimente artistice. Aici cred ca a fost diferenta.

Una e sa ai capacitatea sa interpretezi o lucrare extrem de dificila, indigesta chiar, dar sa nu o poti transpune intr-o stare artistica. De preferat e sa alegi un repertoriu, cum am facut noi, din care sa poti crea un moment artistic si nu unul tehnic, de simpla interpretare tehnica a ceea ce partitura solicita.

Corul SOUND va aborda muzica polifonica

Ati adus in Romania Corul SOUND cu medalia de aur si argint de la Olimpiada Corala Internationala de la Graz. Acum ati venit cu Marele Premiu de la Ohrid. Ce planuiti in continuare pentru SOUND?

FOTO: CrestinOrtodox

Asa cum unul dintre membrii juriului ne-a spus privat, dupa ce s-a terminat concursul, ca ar dori sa ne auda intr-o lucrare polifonica, cred ca a sosit momentul ca, printr-o reasezare in interiorul corului a problemelor de vocalitate individuala, sa putem aborda si un repertoriu complex din acest punct de vedere.

Incercam sa ne indreptam putin si catre marile valori ale culturii europene, prin ceea ce s-a creat in perioada Renasterii si in perioada moderna. Adica spre o polifonie, pe care compozitorii moderni, incepand cu Kodaly, au oferit-o corurilor de o anumita valoare. Lucrari cu un nivel mai inalt de dificultate, dar care sa nu-si piarda din capacitatea de expresie pe care SOUND-ul poate sa o redea.

Exemple de compozitori si de lucrari vizate?
Monteverdi si Palestrina, tot ce inseamna scolile europene din perioada Renasterii, dar si compozitori contemporani care au reusit sa valorifice arta polifoniei. Avem si compozitori in tara care au scris astfel. Din pacate, la noi nu se mai scriu multe lucrari de acest gen.

Incepand cu Kodaly, Bartok, Penderecki, ne referim la compozitori ce sunt intr-o zona experimentala. Aici se contopesc atat elemente de polifonie, dar si de arta dramatica si teatru.

Sunt lucruri pe care formatii corale emancipate din Europa le abordeaza de foarte multa vreme. In masura in care vom reusi sa patrundem, incet si cu temei, in toate zonele acestea, vom aduce si in fata publicului nostru cate ceva, cate o mostra din aceste posibile abordari.

Presa, mai buna. Si meritul lui Dumitru Avakian

Cand ne-am intors de la Graz, am fost nemultumiti, si noi, si dumneavoastra de reflectarea in presa a succesului obtinut acolo, in sensul ca nici numele formatiei nu l-au scris corect. De data asta sunteti multumit?
Trebuie sa recunosc ca de aceasta data am simtit un cu totul alt nivel de abordare. Cred ca a fost vorba si despre prezenta in mijlocul nostru a muzicologului Dumitru Avakian.

FOTO: prof. Dumitru Avakian © Fundatia Culturala SOUND

… pe care-l felicitam…
… acesta a stiut sa apese pe acele butoane care sa trezeasca reactie atat in presa, cat si la nivelul unor oficiali. El a conferit o alta viziune, de aceasta data. Probabil ca vidul de stiri din zona culturala si o anumita apatie – o spun fara malitiozitate – au facut ca acest moment al nostru sa fie unul mai vizibil.

Sper ca si de acum inainte sa se indrepte atentia catre astfel de evenimente. Este foarte trist cand vezi ca ai reprezentat tara la un nivel la care demult nu s-au intamplat lucruri deosebite si acest lucru trece neobservat, in fata unor stiri din derizoriul cotidian, pe care presa le dezvolta pentru a supravietui.

Ceea ce am facut noi la Ohrid este o mica piatra la temelia acestei prezente culturale, care in trecut stim ca era extrem de fertila, prin ceea ce Madrigalul a oferit, precum si alte formatii din tara, de la Cluj sau Iasi. Acestea au cazut acum in anonimat, pentru ca ponderea stirilor de alta factura este mult mai mare.

Avea obiceiul sa fumeze la bufet. Nu va mai fuma la bufet.

Avea obiceiul sa stea in fata laptopului si sa lucreze in continuare si in afara redactiei. Nu va mai sta la bufet in fata laptopului.

Era un work-a-holic. Probabil ca va ramane un astfel de specimen aparte, dar va munci ca disperatul pentru alt angajator, mai putin samavolnic.

Iar aceasta pentru ca s-a saturat si si-a dat demisia:

… e o informatie direct de la sursa, nu de pe bloguri M-am tot chinuit sa va scriu mai multe cuvinte, dar nu reusesc sa le leg. Asa ca va spun simplu: Multumesc si bafta multa! Adrian

Ieri a demisionat. Da, Adrian Ivanescu, pe care ajunsesem sa-l cunosc pana si eu, simplu invitat prin studiourile Realitatea Media, nu va mai face transmisiunile-eveniment pentru care era recunoscut.

Un astfel de profesionist pleaca de la Trustul Vantos. Asta e, a scapat un om de treaba, un profesionist adevarat de SPR (Sopoca Presei Romane).

Pentru tot ce a facut, a fost trimis o vreme in exil la The Money Channel. Dupa cum se vede, a spus la revedere colegilor sai intr-o zi in care tensiunea prin redactiile Realitatea Media a atins cote de avarie.

Pe Realitatea TV, emisia palpaia, pe la orele 17.00, de am crezut ca mi se strica televizorul. Ciudat, mi se strica numai pe Realitatea TV. Ba nu, mi se mai stricase inainte si pe The Money Channel, in urma cu 30 de minute, cand am vazut un blanc frumusel si lunguiet asternut pe post.

Nu este prima data cand tehnicul, adica zona unde sunt atat de putini bani ca doare burta cel mai tare de foame, da semnale de alarma si protest.

Jurnalul de ora 19:00, de joi, de pe TMC, de saptamana trecuta, a inceput cu intarziere, apoi Closing Bell de ieri a sunat de inchideroantza tot cu intarziere, din aceleasi motive; regia de emisie nu era in regia de emisie. Greva de ieri, de la 16:15, a fost tot pe Closing Bell.

Asa ca Ana Maria Lembrau, noul redactor-sef, singura prezenta din conducere, a luat castane-n cap degeaba, pentru o chestie salariala care nu o privea si cu care avea de-a face cum am eu de-a face cu criza din Grecia.

Asta, in timp ce Dan Apostol inca este in conced prin cele tari calatoare, in timp ce despre Sorin Freciu si Dragos Nedelcu se spune ca ar fi pe cale sa revina din pasari straine, dupa ce si-au tras frizura neo-zeelandeza.

Ca sa revin la Adrian Ivanescu: inca de acum mai bine de un an Andi Laslau scria ca “producătorul executiv al jurnalelor de prime-time (18.00-24.00)”, ar fi ratat “cea mai importantă ştire din jurnalul de 21″, anume “un sondaj CURS care demonstra că PSD ar fi trecut în faţa PD-L în preferinţele alegătorilor”.

Nu vreau sa-l fac disident politic pe Adrian Ivanescu, dar interventia politicului era evidenta. Asa ca mult succes, omule si cariera frumoasa in continuare, oriunde te vei angaja.

NOTA: Asa cum v-am mai relatat de-a lungul timpului, widgetul meu Tags (Simple Tags) spune adevarul. Acum, de exemplu, am vrut sa scriu in tag-uri “Closing Bell”. Ce credeti ca a scris dumnealui in loc, intelept? “A Visit To The Newport Hospital“.

La o companie multinaţională, angajaţii veneau la muncă la ora 9 dimineaţa şi plecau seara târziu, atunci când terminau tot ce aveau de făcut pe ziua respectivă.

Într-o zi, unul dintre angajaţi vine la ora 9.00 dimineaţa, lucrează, şi la ora 17.00 pune pixul jos, se duce la director şi îi spune:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este de acord şi îl lasă să plece.

A doua zi, angajatul vine la ora 9.00 dimineaţă, lucrează, la ora 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful este iarăşi de acord şi-l lasă.

A treia zi, vine la 9.00, la 17.00 pune pixul jos şi se duce la director:

- Domnule director, eu nu mai pot să stau, trebuie să plec. Şeful îl lasă, ca să nu facă scandal.

Se duce însă la ceilalţi şi îi întreabă de ce ei vin la 9.00 şi stau până seara târziu la serviciu, iar ăsta pleacă la ora 17.00 în fiecare zi.

La care angajaţii îi răspund:

- Domnule director, ar trebui să-l înţelegeţi, omul este şi el în concediu…

Sursa: Alecu Racoviceanu

El spune: “Managerul ne spune că nu sunt bani pentru salariile noastre printr-un mail trimis din Bahamas unde face team-building cu colegii manageri din trust”.
Citiţi scrisoarea. E interesantă.

Ieri, un angajat al “Realitatea Media” trimitea o scrisoare disperată către Federaţia Română a Jurnaliştilor MediaSind, în care anunţă că intră în grevă şi îi îndeamnă şi pe colegi să facă acelaşi lucru… citeste tot aici