StareaPresei.ro

Dupa ce acum doua zile am scris “Facebook intre socializare, comunicare si singuratate“, “Evenimentul Zilei” descopera (ce coincidenta!) acelasi scoop si scrie “Tu câţi prieteni ai pe Facebook?”.

Desigur, daca as suna la EvZ si le-as spune…

cum nu suntem telepati, ar fi trebuit, daca sursa inspiratiei a fost StareaPresei.ro, sa aveti onoarea sa-l citati pe Florin Budescu din Bucuresti si pe Dunbar din Britannia cea Mare, nu sa va faceti ca ploua cand e vorba de mine si sa cautati o sursa autorizata care sa spuna exact ce am scris eu,

… ei ar fi replicat:

nu am auzit in viata noastra de site-ul dumneavoastra si pur si simplu am avut aceasta idee, restul sunt afirmatii pe care le faceti fara acoperire.

De curand, ceva exact de acest tip am patit pe un cu totul alt tip de subiect. Am discutat cu un interlocutor. Ne-a spus niste lucruri in exclusivitate. Le-am publicat.

La o ora sau doua dupa momentul publicarii, acelasi interlocutor a fost sunat de un mare tabloid, care i-a pus acele intrebari, despre care era clar ca vor duce la raspunsuri cu continut identic informatiilor date de noi.

Ba, mai mult, autorul furtisagului deghizat in stire de presa (si scrisa, in plus, cu picioarele din spate) a avut tupeul sa raspunda exact in maniera pe care am descris-o mai sus, cu o vizibila ofuscare de om deranjat de la masa, in timp ce dormea cu piciorul stang.

In fond, ceea ce ma deranjeaza este ca marii publisheri din Romania nu au cultura link-ului catre informatia care a generat stirea de presa. Este atat de simplu, copii! Dati (cel putin) link pe un cuvant-cheie la sursa-mama si scrieti ce vreti, atribuindu-va in rest paternitatea la orice faceti.

Motivul pentru care descoperirea telepatica a ceea ce deja a fost scris de altul m-a deranjat este ca radacinile fenomenului insingurarii, ducand la succesul retelelor de socializare, sunt mai profunde decat se crede.

Ele tin de psihosociologie. Este vorba despre un fapt tipic lumii moderne supratehnologizate, despre care s-au scris tomuri groase si despre care dezbat azi marii ganditori ai omenirii.

Ca sa nu mai vorbesc ca, asa cum tin la marca “Cotidianul”, tin si la marca EvZ, ziar la care am lucrat in primele 11 luni de existenta ale acestuia.

In Statele Unite un astfel de act nedeontologic ducea la declansarea unei anchete in interiorul breslei.

Eu nu am nici o dovada ca unui angajat de la EvZ nu i-a trecut ieri prin cap sa scrie pe acelasi subiect pe care eu il tratasem alaltaieri.

Dar nici ei nu pot sa-mi demonstreze ca “le-a venit” asa, de la sine, o inspiratiune, ca nu mai am cum sa-i cred.

Este indeajuns sa va uitati cu atentie la poza cu numarul trei. Se numeste Banda lui Moebius, copii. Din aceasta dilema nu vom iesi.