StareaPresei.ro

Piesa din Muntenegru, cantata de Andrea Demirovic, care seamana la debut cu “Hot Stuff” a Dianei Ross, nu are cum sa ma impresioneze din cale-afara, dupa ce am depunctat-o valoric drastic, pe probleme de originalitate, dincolo de faptul ca piesa nu este deloc urata. Nu este insa printre preferatele mele in aceasta seara, chiar daca Andrea isi face datoria si nu falseaza deloc, aratand certe calitati interpretative.

Baietii din Cehia, care nu sunt siguri daca sunt cantareti de muzica tiganeasca sau eminemi centr-europeni nu imi plac deloc, chiar daca inteleg ca vor sa se inscrie in ilustra galeriede ciudati care au cantat, de-a lungul timpului, la Eurovision. Remarc calitatile vocale indiscutabile ale solistului, care nu falseaza deloc, pe o partitura extrem de dificila si solicitanta.

Patrick Ouchene din Belgia, acest Elvis Presley valon, iarasi nu are cum sa ma impresioneze si sa-mi spuna ceva in plus, cel mult in minus fata de marele rocker american.

Impresionanta aceasta Olimpyisky Arena!

Belarusul Petr Elfimov este unul dintre preferatii mei, pentru vocea si prestanta sa. Nu stiu ce sanse are, dar vom vedea. Ar merita mai mult decat numai Eurovision si probabil ca este unul dintre rockerii cunoscuti si apreciati de la Minsk. Avem o singura problema, cu evolutia previzibila si lipsa de originalitate completa a frumoasei piese prezentate.

Filmarea – impecabila!

Suedia se prezinta di granda in aceasta seara, asa cum am vazut deja. Am o singura problema cu aceasta cantareata de opera, Malena Ernman: are ceva horror in aspectul facciesului. In schimb, aceasta piesa este facuta sa castige Eurovision. Defectul piesei este ca e un trailer continuu catre refren, care este in mod evident inspirat din pagini celebre de opera. defectul solistei este ca nu prea sta bine, chiar daca le duce, prin registrul grav si mediu.

Armencele Inga & Anush nu ma impresioneaza deloc. Am mai spus, poate sunt eu subiectiv. Avem pe scena tot: fum, foc, costumatie excentrica, probabil inspirata din portul national, dar parca lipseste muzica. Sau poate sunt eu tarat si nu inteleg profunzimea acesteia. Mai constat ca a aparut o noua manie. Noi vom veni pe scena cu un tron, armencele au un fel de postament.

Remarc in aceasta seara calitatea extraordinara a vocilor. Nu am auzit falsari si gagaieli, ca anii trecuti. In ceea ce priveste ce se intampla cu scena, decorurile si tot ansamblul show-ului, este intr-adevar impresionant!

Andorreza Susane Georgi mi se pare prea mica pentru un astfel de show si cred ca va fi prima care va avea probleme vocale pe scena. Vom vedea! Intr-adevar, se aude cum gafaie si nu nimereste exact sunetele. Totusi, vocea este mai personala decat pe inregistrarile ascultate, putin guturala si mai marcata de personalitate decat ma asteptam. Una peste alta, imi face o impresie mai curand pozitiva decat negativa.

Lovebugs din Elvetia sunt o clona a uneia dintre marile trupe vest-europene care practica acest gen de pop foarte bine pus la punct din punct tehnic, dar fara orizont. Iar solistul, el, nu andorreza, are, ce surpriza, probleme vocale mari. Parca si-a incalzit glasul cu gheata si tutun de mestecat!

Turcia, Hadise, “Dum-Tek-Tek”. Este dreptul meu sa fac greva consemnarii, cand nu-mi place un concurent? Este. Teama mi-e sa nu castige chestia asta… E ca Ruslana…

Israelul, reprezentat de Noa si Mira Awad, este anul acesta o prezenta controversata. Mira Awad este o araboaica crestina. Despre grozava cantareata de muzica usoara Noa am scris mult. Piesa, continuu sa o spun, este sub valoarea (cel putin a) Noai.

Urmeaza penibilul din Bulgaria, care-si mai face inca iluzia ca nu o sa se faca de ras, incercand sa mearga pe urmele rusului Vitas la Moscova. Intr-adevar, tanguirile acestui baiat sunt penibile, chiar daca aici i-au adus o soprana, care sa-l ajute sa se stabilizeze pe acute. Ceea ce nu-i foloseste prea mult, pentru ca tot a reusit sa taie pisica rosie cu ferastraul verde. E penibil acest baiat. A-yayai! Ma dor maselele! Vino, zana maseluta si ma salveaza!

Islandeza Yohanna, fata lui Jons din Keflavijk, are un canticel banal, care nu o ajuta deloc sa treaca peste plafonul la care este condamnata si de vocea sa destul de banala.

Macedonenii, in pofida faptului ca sunt o trupa rock care “a inceput intr-un garaj”, ca orice rockeri ce se respecta, nu ma impresioneaza, in pofida faptului ca vocea solistului aduce oarecum cu aceea a lui Kempes, fostul solist al trupei Cargo, emigrat in Australia. Pacat de bunatate de trupa rock sa cante asa ceva.

Iata si Elena Gheorghe, cu “Balkan Girls”, din Romania. A fost o prezenta scenica foarte stenica. Avand in vedere story-ul concursului national, felul in pripa cum a fost organizat si valoarea reala a cantecului cu care ne-am prezentat, delegatia Romaniei are toate motivele sa se bucure, pentru ca a scos tot ce se putea scoate din aceasta piesa.

Decorurile au fost absolut superbe, coregrafia si backing-vocals-ul au functionat ceas, iar Elena a cantat cat se poate de bine, extrem de sigura pe ea, fara falsarile si greselile din finala nationala. S-a vazut putina emotie la sfarsit, cand nu a terminat ultimul “all night” ca lumea, dar nici nu mai conteaza. Sa ne rugam ca voturile europene sa vina in favoarea noastra.

Voi trece repede peste Waldo’s People, pentru ca am urmarit fara sa scriu show-ul fetelor noastre.

Fleur de Lis din Portugalia, repet, are un cantec sub valoarea si stiinta de cant a interpretilor si muzicienilor care o insotesc pe scena pe fata, care a inceput falsand putin, probabil din cauza emotiei. Hopa, si iar putin la “coracao”. Este clar ca are mari emotii. Si plange la sfarsitul piesei, ceea ce dovedeste cele afirmate de mine.

Chiara din Malta are o voce catifelata, puternica si clara care ma impresioneaza. Plus ca nu are nevoie de jocuri scenice, a venit singura si canta de rupe. Nu mai vorbesc ca este relaxata si se comporta in Olimpyisky Arena de parca ar fi la ea acasa, in baie. Incep sa cred ca este peste Malena Ernman in aceasta seara. Chapeau bas, Chiara!

“Bistra Voda”, piesa bosniecilor, a fost acuzata de plagiat dupa un cantec mai vechi, scris de un compozitor si, culmea, ministru in cabinetul sarb. Dincolo de asta, acesti sarbi bosnieci pastreaza aceeasi prestanta si acelasi tonus muzical deosebit, pe care l-am vazut si in alte editii. Este frumoasa aceasta piesa, plagiat sau nu.