Era Ticăloşilor. Stadiul de iniţiere globală a infamiei

Share

Faţă de ceea ce a fost până acum, Era Ticăloşilor de-abia e în stadiul de iniţiere. Nu ştiu cum a început totul. Posibil odată cu primii trei homo sapiens de pe Pământ.

Era ticăloșilor, Vova Putin, Erdogan și tot neamul lor

Posibil cu prostirea oamenilor cu emisiuni de divertisment de proastă calitate sau cu lipsa unei educaţii formative şi aparitia în loc a educaţiei destructive a copilului, bazată pe formarea de reflexe comportamentale. Nu a început acum.

Era Ticăloşilor a fost realitatea imediată şi în Antichitate, şi în Evul Mediu, aşa cum este şi acum. A fost o permanenţă a istoriei, dar s-a manifestat în enclave, nu plenar, global. Când ticăloşii se manifestă global şi au succes, este un semn de decadenţă globală. Azi, ticăloşii au succes pe scară largă.

Era Ticăloşilor. Acţiune coodonată global

Acum, având în vedere globalizarea galopantă, se manifestă global. Ticăloşii sunt mai conştienţi de ei şi de forţa lor decât oricând.

Ei nu mai acţionează spontan, ci coordonat. Găştile toxice pe care le formează nu mai sunt întâmplări izolate sau fenomene locale.

Ticăloşii sunt acum un fenomen social major, care gripează mecanismele sociale. O fac coordonat, rapid, eficient, fără scrupule şi sunt interesaţi de un singur lucru, simplu şi clar: deţinerea puterii, peste tot, la toate nivelele societalului.

Cum acţionează ticălosul

Poate că, dacă ar arăta ca monștrii din jocurile pe calculator, lumea ar şti să se ferească de ticăloşi. Dar nu, ei arată ca oamenii normali şi, din acest motiv, sunt o toxină socială letală.

Un ticălos este capabil să fie cel mai bun prieten al tău o viaţă întreagă şi să facă în aşa fel încât tu să nu ştii că te lucrează. Ion Caraion, un mare poet, l-a turnat ani în şir pe Marin Preda.

Era atât de penibil în denunţurile sale, încât până şi ofiţerii de Securitate erau jenaţi. Dacă marele scriitor gronțăia de faţă cu Ion Caraion, acesta făcea o notă informativă.

Ce rămâne şi ce e trecător dintr-un mare artist

Mă mai interesează pe mine astăzi că William Shakespeare era homosexual, ori că Marin Preda avea o amantă, când şi unul, şi altul ne-au lăsat opere nemuritoare, care fac parte din spiritualitatea universală? Pe ticălos îl interesează.

Ticălosul este capabil să stea lângă tine luni de zile, poate chiar ani de zile, dacă este nevoie. Se strecoară ca o şopârlă la pieptul tău, te cântăreşte, apoi trage una dintre următoarele concluzii: “Ăsta e periculos” sau “Ăsta e nebun”. Dacă trage concluzia că eşti periculos, te atacă. Dacă ajunge la convingerea că eşti nebun, te lasă în pace. Fuge. De nebuni se teme.

Dacă te atacă, nu o face singur, ci după ce construieşte contra ta o coaliţie, cu ajutorul căreia să te izoleze şi apoi expulzeze, ca să nu mai fii un pericol pentru el. Dacă ticălosul este incompetent, toţi inşii pe care el îi apreciază ca fiind mai competenţi decât el, din jurul său, sunt în pericol. Dacă este competent, la fel.

De la ticălos la “Principele”

Ticălosul a denaturat sensul citatului din “Principele” lui Machiaveli, “scopul scuză mijloacele”. În original, Machiaveli a explicat că, sectar privind lucrurile, ca să-ţi atingi un scop nobil poţi folosi orice mijloace, în sens politic vorbind.

Ticălosul a adaptat intereselor sale gândirea italianului. El foloseşte toate mijloacele nemernice pe care le are la dispoziţie pentru a-şi atinge scopul ignobil şi, dacă i se permite, face şi infracţiuni, inclusiv crime, pentru a-şi atinge scopul final propus.

Ticălosul este braţul armat al răului aflat în stare pură. El nu este rasist, însă, dacă are un coleg apropiat ţigan, pe care îl consideră rival, porneşte împotriva acestuia o campanie rasistă.

Instinctul

Ticălosul simte prezenţa altor ticăloşi din jurul său ca pe un magnetism şi creează alianţe ale ticăloşilor, care intoxică vascularizaţia socială.

În acest moment, ticăloşii, în bună măsură, ne conduc, iar cine nu este ticălos şi ne conduce este obligat să lucreze cu alţi ticăloşi, să facă o mulţime de concesii şi poate să termine prin a se ticăloşi, pentru a supravieţui în sferele înalte ale societăţii.

Concepţia mecanicistă, tipică marilor corporaţii, conform căreia animozităţile şi problemele de interrelaţionare se elimină prin respectarea regulilor stabilite, este o eroare. Peste structura formală şi regulile corespunzătoare stabilite ierarhic se suprapune o altă structură informală mult mai importantă în fapt.

Era Ticăloşilor. Criză spirituală

Ea stabileşte adevăratele reguli ale jocului în toate birourile, în toate locurile de muncă. Şi la Săhăteni, şi în Palatul Victoria, şi la Organizaţia Naţiunilor Unite.

Aceste structuri informale sunt cele care domină în realitate şi care ritmic tind să se formalizeze. În background se formează alte structuri informale, care luptă pentru putere cu cele formale, s.a.m.d.. Aceasta este una dintre marile probleme ale lumii în care trăim.

Dacă nu vom şti să rezolvăm rapid problema ticăloşilor, dacă nu avem anticorpi să-i izolăm şi să-i punem în nişe, declinul lumii în care trăim azi va continua să se amplifice. Criza economică în care ne aflăm este numai una dintre faţetele acestui declin. În realitate, ne aflăm într-o foarte mare criză spirituală, iar ticăloşii se ridică pe umerii ei.

Share