Efectul Deciziei 51 a Curţii Constituţionale a României este că acum, de exemplu, avocaţii lui Dan Voiculescu cer DNA să dea date privind filajele. Întrebarea avocaţilor pentru procurorii DNA este dacă SRI a făcut filaje în dosarul în care patronul Intact este acuzat de șantaj, explică B1.
Acesta este efectul direct, dur, violent al Operaţiunii “Drepturile Omului”, declanşată de fostul preşedinte Traian Băsescu acum mai bine de un an, când DNA a început să-i pună întrebări Elenei Udrea, dincolo de toată logoreea fără capăt a ecourilor media ale acestuia.
Desigur, ecourile vor spune: asta pentru că dosarele ce vor fi respinse de judecători sunt prost instrumentate, numai pe baza muncii SRI. Zi, zău, băiete, aşa să fie? Pe acest subiect vom lăsa realitatea faptică să vorbească în locul nostru.
Legătura între ce se întâmplă acum şi acţiunea lui Traian Băsescu este evidentă pentru orice profan. Până când DNA a atacat cercul său de interese, Băsescu a fost leul luptei anticorupţie. Din momentul în care acest lucru s-a întâmplat, “Băse” a fost, din păcate, ciupit, lucru tot mai evident.
• Băsist. Voi rămâne întotdeauna astfel, un băsist
Băsescu a început să vorbească despre faptul că cercetaţii penal ar trebui să fie cercetaţi în stare de libertate, nu arestaţi preventiv, săracii, să li se respecte drepturile omului (dar asta cu “drepturile omului” era atunci în plan secundar).
Exemplul comparativ dat de el a fost că, pe vremea când Daniel Morar era şeful DNA, nu se făceau astfel de arestări preventive.
Aceste alegaţii ale fostului şef al statului aveau loc exact când principala problemă a Elenei Udrea era faptul că, arestată, conform Legii Române, nu avea aer cu miros de lavandă în celulă şi îi făcea cu ochiul şobolanul ei preferat din WC-ul turcesc, situat la o distanţă prea mică de ghivetă:
România TV, 22 septembrie 2015: “Arestul în România şi puşcăria în România, prin condiţiile pe care le oferă, pot fi considerate mijloace de tortură, si fizică, şi psihică. Acolo un bolnav cronic nu are nici o şansă. Şi dacă te duci sănătos, când ieşi din puşcărie ai mari probleme de sănătate.”
Din spatele acestei plângeri sturlubatice şi uşor tupeiste, se zăreau poate colţii băsescului, temându-se că Udrea, în puşcărie, ar putea ceda nervos şi ar putea spune eventual şi ce nu s-a întâmplat.
Defapt, Udrea era chiar ecoul lui Traian Băsescu, care fundamentase exact teza torturii la care sunt supuşi bieţii suspecţi de cazuri de mare corupţie la Tubulatură. Doctrina enunţată de Băsescu cu luni de zile înainte era următoarea – arestul preventiv este o tortură:
Ştiri pe surse, 6 aprilie 2015: “Eu le recomand tuturor să se adreseze CEDO, cei care cred că au fost băgaţi la beci pe nedrept. Un om ţinut în arest în mod abuziv este torturat. În conditţile de la IGP, arestul este tortură. Justiţia trebuie să aplice legea, şi nu abuzul.”
Atenţie: cuvântul-cheie aici este “abuz”. Croşeta lui Băsescu sună aşa: tot ce am spus este valabil dacă persoana este ţinută în arest abuziv. Ei, iar noţiunea aceasta este foarte discutabilă: cum delimitezi juridic abuzul? Oare neconstituţionalitatea unor interceptări o fi vreun abuz?
După ce Elena Udrea a fost trimisă în judecată, centrul de greutate al discursului anti-DNA al lui Traian Băsescu s-a mutat de pe tortura din puşcării (care acum nu mai este de primă importanţă, că nu mai este duamna la bulău) pe respectarea drepturilor omului. Era cu bătaie lungă şi noi nu ştiam.
Am făcut legătura după Decizia CCR nr. 51, cu mijloacele de monitorizare a suspecţilor, care nu mai trebuie să fie atinse de ofiţerii SRI, că atunci se încalcă drepturile omului pe bătătură.
Dar când era preşedinte domnul Băsescu, de ce nu a sesizat CCR asupra acestei neconstituţionalităţi? Oare nu cumva pentru că atunci preşedintele nu ştia că Elena Udrea e în pericol să-i capseze procurorii DNA pantofii roşii cu toc roşu?
Bine, se pune întrebarea de ce, după izbucnirea scandalului fotografiilor făcute la Paris tripletei Udrea -Topoliceanu – Bica, Băsescu nu a reacţionat, atacând constituţionalitatea ascultărilor SRI.
Poate pentru că nu s-a gândit aşa de departe, ceea ce înseamnă că uneori nu este chiar un aşa de bun şahist în politică. În fine, când CCR a dat această decizie scandaloasă (care ne face să ne gândim dacă nu cumva ar trebui să-i schimbăm numele în CCPR – Curtea Constituţională Politică a României), Traian Băsescu a început să gloseze iar pe tema drepturilor omului, cu întreită agresivitate.
Să ne uităm acum cu atenţie cine sunt ecourile lui Băsescu în media. Vom înţelege unele lucruri. În acest moment, fostul leu al anticorupţiei din România, fostul prieten al lui Joe Biden, pe umărul căruia acesta îşi punea capul, cu prietenie, fostul adversar feroce al corupţilor din România, omul care a lansat sintagma “Sistemul Ticăloşit”, pare că face parte din Sistemul Ticăloşit.
Este oribil, dar aşa stau lucrurile. Mai ţineţi minte când scriam că voi rămâne băsist chiar şi în pofida lui Traian Băsescu? Acea zi a venit: sunt băsist (în sensul de adept al statului de drept, anticorupţiei, justiţiei independente şi orientării pro-Vest) în pofida lui Traian Băsescu.
Acest politician român foarte bun (dar cam atât în acest moment) a tras după el şi doi judecători ai CCR, oameni onorabili până pe 16 februarie: fostul parlamentar PD Augustin Zegrean, preşedintele CCR, dar şi fostul procuror-şef al DNA, onorabilul Daniel Morar, deveniţi ambii, brusc, persoane tot mai greu frecventabile, din spiţa lui Victor Ciorbea sau Valer Dorneanu, ori Mona Pivniceru.
Acum, oameni grei din Sistemul Ticăloşit îi vor deveni datori pe viaţă marelui Traian Băsescu, prietenul corupţilor care, săracii, au fost mutilaţi de drepturile lor fundamentale pentru că un serviciu secret i-a filat când puneau la cale ilegalităţi – lucru ce se întâmplă în multe state cu democraţie avansată.
Primul pe listă din cei care vor face temenele în faţa naşului Traian Băsescu ar putea fi Dan Voiculescu. Totul e la mâna unui “judecător drept”, vorba unui clasic în viaţă. Care poate decide orice.