Am discutat cu avocatul Claudia Postelnicescu despre efectele pe care le va avea Decizia nr. 51 a CCR asupra dosarelor anticorupţie. Discuţia a fost realizată pe e-mail, un lucru pe care nu îl agreez, dar care a devenit un mod de lucru în presa noastră de azi. Iată discuţia mai jos.
Excepţia de neconstituţionalitate de la care a pornit tot a fost ridicată de nişte inculpaţi pentru crimă organizată şi spălare de bani, într-un dosar din anul 2011. Noul Cod de procedură penală a intrat în vigoare pe 1 februarie 2014. Interceptarea telefonică a iranienilor s-a petrecut când era în vigoare vechiul Cod de procedură penală, potrivit căruia implicarea SRI era constituţională. De ce a acceptat CCR analizarea unui articol ce nu li s-a aplicat celor ce l-au atacat?
Nu are importanţă, pe aspecte constituţionale de drepturi şi libertăţi, judecătorii se pot pronunţa oricând, iar legea penală nouă este de imediată aplicare, deci şi dosarelor în curs, chiar dacă probele au fost obţinute conform vechiului Cod de Procedură penală.
Daniel Morar spune: „Ca urmare a acestei decizii, probele considerate ca fiind obţinute în mod nelegal nu sunt înlăturate în mod automat. Curtea Constituţională a explicat acest lucru în cuprinsul deciziei 383/2015, acolo unde a statutat că aceste nelegalităţi urmează regimul nulităţilor absolute şi relative. Nulităţile absolute sunt cele prevăzute în mod expres în Codul de Procedură penală, iar nulităţile relative sunt toate celelalte neregularităţi”. Ce înseamnă aceste „nulităţi absolute şi relative”, la care se referă Daniel Morar? Ce înseamnă în general ce spune Morar?
Daniel Morar spune că va decide judecătorul, iar avocaţii se pot folosi de procedură, pentru a ridica anumite excepţii, invocând fie nulitatea relativă sau cea absolută. Între timp, judecătorii ÎCCJ au decis luni, 21 martie, menţinerea probelor obţinute din interceptări într-un dosar penal. Se poate discuta admisibilitatea unor probe în procedura de cameră preliminară (ceea ce spunea Daniel Morar), înaintea judecăţii, după care anumite excepţii şi chestiuni prealabile nu mai pot fi ridicate. Această decizie definitivă poate da tonul unor decizii similare ale altor instanţe.
Daniel Morar mai spune: „Aceste nulităţi relative nu pot fi ridicate, decât până la un anumit moment procesual şi doar dacă neregularitatea actului nu poate fi înlăturată altfel. Judecătorii ştiu toate aceste lucruri şi vor proceda în consecinţă, de la caz la caz”. Ce vrea să spună aici Daniel Morar, explicaţi, vă rog.
A se vedea precedentul răspuns, dar şi primul. Sunt aspecte strict procedurale, după care decazi din dreptul de a te folosi de anumite mijloace pe care legea ţi le pune la dispoziţie. Trebuie să dai dovadă de diligenţă în instrumentarea dosarului, cu tot ce implică (probe, contestaţii, chestiuni prealabile, excepţii).
Să luăm un dosar, închis de ultima instanţă, cu sentinţă definitivă şi irevocabilă, în care au fost folosite ca probe înregistrări telefonice făcute de SRI. Avocatul condamnatului poate să atace sentinţa definitivă, irevocabilă şi executorie?
Nu. O decizie definitivă este executorie de drept, nu mai poate fi atacată (decât, eventual, pe căi extraordinare, care au însă condiţii de iniţiere foarte stricte procedural).
Să luăm un alt dosar de acelaşi tip, aflat în instanţă, cu un inculpat trimis în judecată. Ce se va întâmpla?
Va decide judecătorul/judecătorii, pe scurt, instanţa, de la caz la caz.
Să discutăm acum despre acest dosar, în care există probe de diferite tipuri, inclusiv probe din categoria celor vizate de Decizia CCR 51. Aceste probe cad acum din dosar?
Nu. Ramân la latitudinea instanţei, singura care decide relevanţa lor pentru întreg probatoriul admnistrat în cauză. Unele probe s-ar putea considera suficient de relevante în sine, fără a fi nevoie de menţinerea în dosar şi a probelor obţinute prin mandatele de supraveghere tehnică executate de SRI.
Să presupunem că unele probe de alt tip (neafectate direct de Decizia 51) au fost obţinute pornind de la aceste înregistrări telefonice ale SRI. Aceste probe cad şi ele din dosar?
Nu, daca sunt probe consistente, dosarul merge mai departe, se va judeca pe baza întregului probatoriu. Nici un dosar penal nu se poate baza doar pe interceptări ca probe esenţiale.
Într-un alt caz ipotetic, totul a pornit de la o astfel de convorbire telefonică, în care un terţ a fost „prins pe ascultare” şi astfel a rezultat un nou dosar disjuns. În acesta, procurorul de caz a adus ulterior la dosar zeci de alte probe, de altă factură, ce formează un probatoriu consistent. Ce se întâmplă acum, tot dosarul cade, pentru că a fost instrumentat pornind de la o ascultare telefonică de către SRI, care e acum neconstituţională?
Nu, lucrurile stau la fel ca la răspunsul precedent.
Cum comentaţi propunerea Ralucăi Prună? Cât de solidă este noua structură de legalitate, dacă este vorba despre o ordonanţă de urgenţă? Poate fi ea modificată în Parlament? Poate fi atacată la CCR? Cum și de către cine sau ce instituții?
OUG, cât timp se justifică urgenţa – pe interesul public, este în regulă. Ideal ar fi să se reglementeze ulterior prin lege. În materia drepturilor ţi libertăţilor, Constituţia se referă la lege; nu poţi restrânge sau afecta drepturi şi libertăţi prin ordonanţe de urgenţă. Ordonanţa poate fi atacată la CCR de către Avocatul Poporului sau, tot aşa, în cadrul un dosar, în faţa instanţei, care trimite apoi excepţia de neconstituţionalitate către CCR.
Anterior, imediat după ce a apărut motivarea la notoria decizie a CCR, am încercat să stau de vorbă pe acelaşi subiect, exact cu aceleaşi întrebări, cu europarlamentarul Monica Macovei. M-am prezentat. “Ce site sunteţi?”, m-a întrebat ea, ca şi cum aş fi spus că sunt Nea Tache Măcelarul de la website-ul StareaCârnaţilor.ro. Am repetat numele acestuia. Monica Macovei s-a scuzat boticelli, explicându-mi că e în drum spre Hunedoara, unde are activitate electorală şi m-a rugat să discutăm prin SMS în ziua următoare. În care nu a mai răspuns nici la SMS, nici la telefon.