Dragnea, viermele roşiei. Purjarea răului românesc

Share

El supremo Liviu Dragnea, viermele roşiei, era în piaţă, tuns, ras şi frizat proaspăt, rânjnd din toţi dinţii. Cu poftă manifestă, politicianul muşcă dintr-o tomată tunată manifest aleasă pe sprânceană. Era umedă şi gustoasă.

https://www.youtube.com/watch?v=Yb4QT_uH6LQ

La câteva minute după plecarea lui Pablito din piaţă, roşia, aruncată la gunoi, începu să se oxideze. Întâi, din cariile dinţilor stricaţi care atinseseră leguma, începură să se formeze, pe muşcătură, nişte şancre vineţii.

Liviu Dragnea: Scoatem Legile Justiţiei! Va fi război total!

În scurt timp, acestea învineţiseră toată roşia, făcând-o de culoarea oţelului. Lada în care era aruncată roşia începută mai avea două cotoare de măr ionatan, trei ghemotoace de hârtie şi nişte mucuri de ţigară aruncate de trecători.

Dragnea, viermele roşiei, ghemotoacele de hârtie şi infecţia

Din  lada de lemn, printre paşii nepăsători ai trecătorilor, începu să se ridice gheena ultimă. Roşia pe sfert mâncată, cotoarele de măr, ghemotoacele de hârtie şi mucurile de ţigări se supseră-n sinele lor. În loc, prin ladă începură să foşgăie viermi inelaţi graşi.

Viermii se transformară în scurt timp în nimfe, apoi în gândaci negri. Aparent, aceştia păreau din genul necroforilor, cu cheratina neagră, solidă, cu şase picioare cu gheare zimţate. Ei se împrăştiară rapid şi începură să halească totul în jurul lor.

Unul, urcat în cârca unui trecător, plimbându-se pe acesta, îl făcu în câteva minute să se înegrească, cheratinizat tot. Omul se transformă în câteva zeci de minute, sub privirile îngrozite ale trecătorilor, într-un gândac uriaş, negru, mare cât un om, diform.

Dragnea, viermele roşiei, epidemia

În câteva ore, deja autorităţile oraşului intraseră în alertă. Pe străzi, bântuiau două tipuri de monştri. Unii se transformaseră în gândaci imenşi, cu două picioare şi patru cângi ca nişte gheare pe ei, crescându-le din coaste, care atacau oamenii neinfectaţi. Noi generaţii de viermi inelaţi se transformau rapid în noi generaţii de gândaci negri.

Alţi oameni, mai rezistenţi la toxiina dragnistă, rămâneau la fel, dar, atunci când căscau gura şi zâmbeau, afişau o dantură stricată, frapant asemănătoare cu cea a viermelui roşiei. Primele instituţii atacate au fost poliţia şi Jandarmeria locală, care în scurt timp fu formată aproape exclusiv din cele două categorii de infectaţi.

Gândacii erau inteligenţi. În curând, Legislativul ţării începu să legifereze contra măsurilor care erau necesare pentru eradicarea toxinei umane puse în funcţiune de Dragnea. Dar altă parte dintre cetăţeni începu să protesteze paşnic contra viermelui roşiei şi acoliţilor săi.

Dragnea, viermele roşiei, reacţia şi purjarea

Experimental, printre manifestanţi se constată că unii dintre cei ce protestau contra toxinei lui Dragnea erau imuni la aceasta. Pe de altă parte, pentru că materia organică, celuloza şi alte materiale erau supte de viermi, pentru producerea toxinei, în ţară începu foametea.

Apele erau infestate de toxină, motiv pentru care în câteva zile cetăţenii au început să moară de foame şi de sete. Ciocniri sporadice au început între manifestanţi şi cei intoxicaţi, în oraşele ţării. Unul a descoperit că, aprinzând o brichetă şi proiectând jetul unui spray direct în flacără, obţine un aruncător de flăcări.

Cu acesta, transformă lesne câţiva intoxicaţi şi un cuib de gândaci-vectori în torţe vii. În câteva zile, toată ţara era plină de astfel de torţe vii. Când exterminarea viermilor roşiei a fost terminată, oamenii au început să facă curăţenie şi să ardă orice rest organic de toxină.

Pentru că, după ce vom scăpa de ăştia, va trebui să facem curăţenie în urma lor. Să curăţăm mizeria pe care au lăsat-o. Altfel, toxina dragnistă ne va năpădi într-o zi din nou.

nota: Acest articol este un pamflet şi trebuie tratat ca atare

Share