StareaPresei.ro

Stimate domnule Sebastian Ghita,

Vad ca sunt la moda scrisorile deschise, stil publicistic ad-hoc, pentru care nu am nici cea mai mica simpatie.

Banuiesc ca nu vei citi aceste randuri, dar oricum nu pentru dumneata le scriu, ci pentru mintile debusolate ale oamenilor de buna-credinta care, intr-un fel sau altul, (presupun ca) si-ar dori totusi sa inteleaga ce este presa si care trebuie sa fie rolul patronului si managerului de presa.

foto: Wall-Street

De aceea voi scrie randurile care urmeaza, care sunt in realitate o falsa scrisoare deschisa si cu osebire un articol polemic. Nu am pretentia ca sunt jurnalist de televiziune, cu toate ca am fost invitat in multe astfel de emisiuni de-a lungul timpului.

Ultima data am fost vazut “pe sticla” pe TVR 1. La Realitatea TV am refuzat intai implicit, apoi explicit sa apar incepand cu anul 2009, pentru a nu ma compromite profesional.

Ceea ce trebuie sa intelegi este ca prezenta dumitale la sedintele staff-ului redactional de la Realitatea TV au fost, sunt si vor fi, oricand vor avea loc ele, receptate ca o ingerinta in afacerile redactiei.

De catre cei de acolo si de catre comunitatea jurnalistilor in general, oricat de mult ai avea impresia ca ei sunt niste simpli salariati. Aceste prezente, chiar daca nu ai scos nici un cuvintel, sunt o mare greseala pe care ai facut-o. Nu trebuie sa o mai repeti.

Daca voiai sa intelegi ce e presa, trebuia intai sa afli acest lucru, apoi sa devii manager Realitatea Media. Aceasta a fost prima dumitale greseala. Iti voi explica acum in amanunt de ce anume.

Specific afacerilor mass-media este un lucru care e aproape deloc sau foarte rar aplicat in Romania. Exista doua tipuri de management mass-media, ai caror actori colaboreaza continuu, dar nu se calca pe bataturi deloc si nu se subordoneaza: managementul de firma si managementul redactional.

Managementul de firma este ceea ce stii sa faci si ar fi bine (cu tot respectul iti spun) sa te marginesti in continuare sa-l faci doar pe el: gestionarea si rentabilizarea afacerilor firmei Realitatea Media, pe care, dincolo de toate misterele tipice institutiilor media create de Vantu, cred ca ai in acest moment managementul, prin Asesoft.

Managementul de firma insa nu poate sa functioneze bine, adica sa duca la rezultate pozitive in timp, decat numai daca managementul redactional functioneaza beton si permanent. Este azi ceea ce unii numesc, conceptual, “fabrică de ştiri”.

Managementul redactional este suma activitatilor care duc la ceea ce se vede, ca produs final, in pagina ziarului, pe website, in unda sau pe sticla televizorului. “Sangele” acestei activitati este stirea de presa, iar vasele comunicante, ca-ntr-un organism, sunt relatiile de lucru care se stabilesc intraredactie.

Daca intraredactie jurnalistii stau ascunsi dupa laptopuri si sa mananca intre ei de dos, atunci ai o problema. Daca mai sunt impartiti si in tabere, unii fiind “ai lui Ghita”, altii “ai lui Vantu”, atunci ai o problema si mai mare.

Caracteristic pentru breasla mea este ca jurnalistul, indiferent daca patronul este orice sau de orice culoare politica, nu apartine ideologic nimanui. Cand lucreaza in functie de apartinatatea aceasta nenorocita, nu mai este jurnalist, ci politruc in presa.

Chiar daca nu stie nici una dintre porcariile petrecute intre dumneata si interlopul care te-a contractat, telespectatorul vede fara gres ca il sustii pe Victor Ponta si afla lesne ca esti prieten cu Victoras si partener de meciuri de baschet cu acesta. Iata o prima stampila pe care trebuie sa o scoti de pe Realitatea TV.

A doua este ca dumneata esti companionul “mafiotului SOV”, cu care ai o concupiscenta. Mare sau mica. Lasa, ma, ca astia pana la urma tot intelesi sunt, chiar daca acum se ameninta cu moartea. Iata a doua stampila de care trebuie sa scape Realitatea TV.

Mai sunt si altele. Afla care si vei afla de ce reflexe de gandire a telespectatorului trebuie sa scapi, ca sa castige credibilitate Realitatea TV.

Cat timp opinia publica are fixate aceste certitudini asupra statiei RTV, credibilitatea acesteia este foarte jos. Daca este foarte jos, profiturile pe care le va face managementul Asesoft vor fi asemeni, iar daca vor fi, ele vor fi inca intr-un fel: foarte efemere. Pentru ca credibilitatea se pierde usor si se castiga greu. In timp.

Sa revenim dara la managementul redactional. Exista azi un curent de gandire, impus de catre fosti jurnalisti, precum CT Popescu, care spun asa: Jurnalistul este angajatul unei firme si face ceea ce ii spune patronul. Scrie cum ii spune patronul. Daca nu face asta, e concediat, pentru ca nu e performant.

Voi traduce acum. Aceasta inseamna de exemplu ca, daca Victoras Ponta al tau spune un lucru si exista peste managementul redactional o interventie politica a unui Sebastian Ghita apropiat de PDL, din redactie, pe print / pagina de Internet / in unda / pe sticla va aparea negresit un monstru, care va deforma spuse lui Victoras al tau, le va caricaturiza.

Daca este vorba despre un post de televiziune, vei vedea cartoane samavolnice, de genul POANTELE LUI PONTA, AZI PONTĂM CU PONTOŞII si alte astfel de calambururi de 2,50 lei, cum vezi zilnic pe RTV, in prezent, in ce priveste “partea cealalta”. Din cauza acestor lucruri iti fug profesionistii si-ti vin in loc mitici cu pretentii si plini de figuri, iar credibilitatea RTV e la piciorul broastei.

In realitate, niciodata seful de sectie nu stie mai bine decat reporterul de teren ce s-a intamplat la Camera, la fel, niciodata senior editorul nu stie mai bine decat seful de sectie cum stau lucrurile in politichie, iar managementul redactional aduna in fiecare zi date despre realitate de la senzorii fini pe care ii are in teren, in realitate, nu malformeaza realitatea.

Totul devine stire. Daca in loc de stire devine prelipcean sau danc furios, care sterge podelele cu invitatii puterii in studio, introducandu-le servili limba pe ureche la reprezentantii “partidelor prietene”, credibilitatea despre care am vorbit mai sus s-a dus naibii.

Pen’ ca te uiti, asa, la televizor si nu intelegi: ce se intampla defapt in lume? Totul cade, se rupe, oamenii se sinucid, se arunca in fata trenurilor, sau asa vor astia de la RTV sa te faca sa crezi ca stau lucrurile?

Jurnalistul nu stie de astfel de porcarii, in care, la RTV, a fost bagat pana in gat in ultimii ani. Iar cand isi castiga statura, independenta, prestigiul ca este astfel, adica liber, el are dreptul si sa fie subiectiv si, cand este cazul, sa il faca praf din cuvinte, cu zambetul pe buze, pe orice talmacean pe care l-a prins in studio.