Cineva caruia îi datorez foarte multe are o idee fixa, ce poate fi pusa pe tapet, de exemplu, într-un roman: omul zdrobit de timpul sau. Nu e cazul meu. A existat însa o pleiada întreaga de insi zdrobiti, în România, de timpul lor. Cine sau ce i-a zdrobit? Foarte simplu: Securitatea, careia eu îi mai spun, dupa cum a procedat Orwell într-un roman al sau, “1984”, Politia Gândirii.
Citeste articolul complet in Ziarul de Vrancea
Alegeri Antena Antena 3 Basescu Boc coruptie criza criza economica criza financiara criza politica Dan Voiculescu Emil Boc EUROVISION FMI fotbal Geoana Internet jurnalisti mass-media media PDL PNL POLITICA presa PSD Realitatea Realitatea TV revista presei Romania Rusia scandal Sorin Ovidiu Vantu SOV SO Vantu SO Vintu SUA televiziuni Traian Basescu tv TVR UE Vantu Vintu ziare ziaristi
WP Cumulus Flash tag cloud by Roy Tanck and Luke Morton requires Flash Player 9 or better.
Hotnews.ro Actualitate
Mediafax – Cultură-Media Stiripescurt.ro Evenimentul Zilei Online
Toata stima, domnule Budescu! Intr-un timp in care altii faceau compromisuri, ati avut curajul sa actionati, sa vorbiti: ca jurnalist, ca scriitor. Imi dau seama ca miscarea de disidenta era uniforma pe atunci, chiar daca din burgurile ardelenesti sau banatene se vedeau mai greu reactiile de peste munti. Vad ca multe s-au petrecut in Galati si Focsani in ultimii ani ai comunismului! Atentia era pe atunci indreptata spre alte spatii fierbinti: Paltinis, Rohia, Cluj, Brasov, Timisoara… Aflu abia acum ca Liviu Ioan Stoiciu (ale carui poezii le-am citit prima data in Orizont) avea domiciliu fortat in Focsani. Toate marile orase se transformasera intr-un domiciliu fortat pentru cei ce ridicau capul si rosteau adevarul! Toti aveam mare nevoie de Noica, de Steinhardt, dar in 1989 ei nu mai erau langa noi… Simpla lor amintire inflama dosarele securitatii. Iar informatori se aflau cu miile. O dovada e faptul ca dosarul lui Steinhardt a continuat sa se completeze cateva luni dupa moartea sa; sunt multe confuzii prin dosare. Deci nu ma mir ca al dumneavoastra vi se pare incomplet.
Ma intreb daca e oare posibil ca Virgil Tanase sa fi fost in tara in 1988? Nu stiu ce sa spun… Citind confesiunile lui Tepeneag, ,,Un roman la Paris”, am ramas cu impresia ca Tanase facea parte din exilul parizian inca de prin 1977(?!) Dar nu vreau sa amintesc acum de exilatii parizieni, ca iar ma prinde gandul unei pierderi recente, a celei care a unit emigratia culturala romaneasca, Monica Lovinescu.
Maria H.
Cand am citit articolul si am vazut referirea facuta la “1984″ mi-a venit in minte un film, cam ponosit si putin cunoscut, “Fahreinheit 451″, din ’66, dar cu un subiect interesant- la vremea aceea, si un final pe masura.
In cateva cuvinte, filmul prezinta o societate “idiotizata” si desensibilizata de un regim paranoic, ce isi propunea sa creeze un om care sa gandeasca doar ceea ce ii ofera “sistemul” spre a gandi- nimic nou sub soare aici, si sa reduca pana la extinctie trairile emotionale. In aceasta idee, dezvolta programe de “rationalizare” a vietii si duce o lupta crancena in distrugerea tuturor cartilor ce ar putea provoca indivizilor trairi intense, complexe, framantari, ce ar putea ridica semne de intrebare si le-ar putea incolti in suflet indoiala ca “sistemul” se ingrijeste ca viata lor sa fie una “fericita” (fara emotie, fara dorinta, nu exista dezamagire- really?).
Bineinteles ca exista si “rezistenta”, care incearca sa “salveze” cat mai multe opere cu putinta si sa racoleze, evident, noi membri…
Cat despre “informatori”… se asigurau sa raporteze orice “miscare sufleteasca” izorata din vreun gand “obscen” cules din te miri ce lucrare care supravietuise planului.
No, ca sa nu lungesc vorba, finalul este foarte frumos si foarte original (cel putin pentru mine): ultima scena este cu “The Hero” (unul dintre cei care evaluau cartile si caruia ii scapase ochiul intr-una dintre ele)care reuseste sa ajunga la locul in care stau ascunsi ceilalti oameni, asemeni lui(o padure- a propos de fuga de “sistemul tehnlogizat si dezumanizat”).
Face cunostinta cu Domnul “Crima si pedeapsa”. Pentru a salva cartile, oamenii ajung sa le memoreze fila cu fila, pentru ca toate fusesera sortite sa fie arse. Astfel, ajung ei insisi sa reprezinte, prin intreaga lor fiinta, operele de care “sistemul” se ingrijise cu atata sarguinta si incrancenare sa scape. Fiecare dintre ei… devine o carte.
Eu as fi impins finalul inca si mai mult decat atat, insa pana sa ajung eu regizor mai e (Haha).
Unde pot gasi filmul “Fahreinheit 451″?
Maria H.
Filmul pe care il cautati, ca si alte multe filme bune, pe care nu le-as fi vazut in viata mea probabil, le gasiti pe DC++.
Acesta este un program care va permite sa descarcati o multime de lucruri interesante de pe tot mapamondul, de la altii care fac ca si dumneavoastra.
Cu putina indrumare de la cineva care se pricepe, o puteti face.
Mare grija sa respectati drepturile de copyright, pentru acest gen de programe sunt la limitat legalitatii si sunt extrem de contestate in prezent de catre detinatorii de drepturi de autor.
Puteti descarca astfel filmul de pe internet, puteti sa-l vedeti, dar cam atat. Chestiunea este spinoasa.
Cand ati vazut razii pentru confiscarea CD-urilor si DVD-urilor cu inregistrari pirat, ele fusesera descarcate cu astfel de programe de file sharing si apoi puse in vanzare de baieti care umblau din birou in birou prin institutii, pe retele de cunostinte si prieteni, incercand sa le vanda.
Au si reusit. Unii au fost prinsi, altii s-au lasat. Cei mai fraieri s-au dus prin targuri. In general, ei au incercat si mai incearca sa comercializeze in primul rand muzica, apoi filme proaste, dar si softuri piratate.
Eu sunt un iubitor de arte frumoase. Daca pot sa vad un film bun, sa ascult o muzica buna, o fac cu mare placere, dar atat, ceea ce, necunoscandu-va si nestiind cine sunteti, va sfatuiesc si pe dumneavoastra.
Veti avea astfel ocazia sa descoperiti ca mainstream-ul muzical si filmic care ni se administreaza este mult sub calitatea a ceea ce exista si se da cu lingurita pe filierele radio si tv existente.
Ati ascultat vreodata la radio Banco sau PFM? Nu cred. Ati vazut vreodata la televizor filme foarte bune? Poate ca da, daca ati fost foarte atenta la anumite rubrici de specialitate, care au existat sau exista, ca “Cinematograful de Arta”, pe TVR 2, ori “Filme soc si Filme sic”, de pe TVR 1, sau daca ati urmarit cu atentie posturi ca Antena 1 sau Pro TV, in perioadele in care isi formau o audienta selecta. In rest, blockbusterul, telenovela si filmele politiste domina. Filme bunicele ajung sa fie eveniment iar cele foarte bune o raritate.
Florin Budescu
Va inteleg si va respect principiile, pentru ca si eu le impartasesc de multa vreme, de cand internetul a patruns in viata noastra si ne-a creat o adevarata dependenta. Cei ce ma cunosc bine stiu ca duc o campanie impotriva piratarii creatiilor artistice. Eu vin din domeniul literaturii si al exegezei literare. Stiu ce inseamna sa fii plagiat, sa faci eroarea de a-ti expune ideile public, iar apoi acestea sa-ti fie ,,imprumutate” de altii fara atribuirea bibliografica corespunzatoare. Stiu ce inseamna sa rescrii pagini intregi dintr-o teza de doctorat pentru ca ai facut imprudenta de a dezvalui ceva unei persoane pe care o credeai apropiata, dar de fapt… Nu mai conteaza.
Am vazut foarte multe filme bune. Unele pe la televizor. Mai rar, ce-i drept, in cadrul emisiunilor pe care le-ati amintit sau pe ProCinema la ora 10 seara ori pe TVR Cultural. Si da, la Pro Tv si Antena 1, la sfarsitul… mileniului trecut. La calculator n-am vizionat pana acum niciun film pentru ca nu-mi place. N-am nici imagine, nici sonor asa cum as dori. Cele mai multe filme bune le-am vazut pe DVD-uri inchiriate de la centrele acreditate, oficiale. Sunt clienta lor ,,inraita”. Toti ma cunosc pentru ca le fac mereu probleme cand discurile sunt zgariate sau in conditii precare. De fapt, intrebarea mea batea in aceasta directie: cam cine inchiriaza filmul respectiv. Nu l-am vazut, iar prezentarea mi-a starnit interesul.
Maria H.
Ma bucur ca gandim asemanator. Mi-am facut la un moment dat un site de literatura, munca de chinez batran, apoi l-am desfiintat, pentru ca m-am gandit ca va aparea unul destul de istet si ticalos incat sa-si atribuie creatiile mele. Voi reveni cand inregistrez drepturile de autor.
In legatura cu filmul: ma tem ca inchiriatorii de filme (la care nu am fost niciodata, asa ca luati ce va spun ca o parere proprie doar) nu au o astfel de creatie.
Asa cum nu cred ca au nici “Il Postino”, “Dom Durakov”, “Nuovo Cinema Paradiso”, “Le Leggenda del Pianista sul Mare” sau “The Rulling Class”. Nici “Die Blechtrommel”, ori “Sibirskiy Tsiriulnik” sau “Monanieba”.
Nu o fac pe nebunul cu ce filme am vazut eu la viata mea, doar va dau exemple de experiente artistice pe care chiar merita sa le incercati.
Referinte despre ce v-am enumerat mai sus (si nu numai) gasiti pe http://www.imdb.com sau http://www.rottentomatoes.com.
Cu putina tehnologie si softistica, puteti sa le vedeti si pe televizor. In fond, exista un anumit tip de placa video cu TV-out, care va ajuta la aceasta si mai exista si DVD playere, la preturi modice fata de satisfactia pe care o veti incerca. Principalele probleme sunt gasirea subtitrarii, sincronizarea sa cu filmul si citirea sa de catre DVD player.
Nu va speriati de tehnologie. Cred ca Cicero spunea ca tehnica este pentru oamenii simpli, iar chestiunile intelectuale sunt cu adevarat grele si doar pentru unii. Cei care le inteleg, spun gurile rele.
Florin Budescu
Ati uitat sa precizati TCM, care, mai nou, am observat ca este si subtitrat. Tin minte ca vazusem cand eram mai mica un film care ma impresionase mult (dupa ce se termina CartoonNetwork, seara, intra TCM-ul, cu filme vechi foarte foarte bune!): ceva despre un tren, un criminal si un pianist. Trenul deraiaza, criminalul moare iar pianistul isi pierde o mana. Un “mad scientist” ii grefeaza pianistului mana criminalului, iar acesta incearca in timp sa se intoarca la pasiunea lui pentru muzica. Doar ca… the hand has a mind of her own! Ma rog, foarte bun filmul, si atunci cand am dat de internet, cautam disperata filmele pe car ele vazusem atunci, si pe care nu aveam unde sa le gasesc.
M-am cam zbatut pentru ca de foarte multe ori nu stiam decat actiunea filmului, si aia vag. Asa s-a intamplat si cu filmul pe care l-am amintit mai sus. Si stiti ce am facut? Am intrat frumusel pe un forum de cinema, si era un subiect de discutie ceva de genul “Cum se numeste filmul?” in care oamenii veneau, povesteau un film, iar restul incerca sa ii gaseasca numele. Asa am descoperit ca filmul se numea: “The Hands of Orlac”, “Mad love” (versiunea care mi-a placut cel mai mult) si mai era o versiune a povestii, dar mai slaba, si i-am uitat numele.
Ah, ca sa descopar filmul “The Rulling Class”, am cautat in filmografia lui Peter O’Toole pana mi-au iesit peri albi si am citit recenziile.
Si… cireasa de pe tort! Am gasit ecranizari ale unor carti, si nu facute de american (multumesc lui Dumnezeu, desi au si ei punctele lor bune), care m-au incantat foarte mult (de exemplu, un “Dr. Zhivago”, din ’65 cu Omar Sharif).
Uaaa, gasisem “The Great Dictator”- uitasem cum este sa razi in hohote la o comedie buna! Din pacate nu am gasit si “The Kid”.
Oricum, o aventura, insa acum este mult mult mai simplu. Si sincera sa fiu, imi placea mai mult perioada cand imi doream mult mult de tot niste filme sau muzica, si faceam mai greu rost de ele… Ori sunt masochista, ori am senzatia ca atunci cand obtinem mai usor ce ne dorim, mai scade si putinel bucuria cautarii.
Cat despre programele de DC++, eu nu mai inteleg nimic dar asta nu ma impiedica sa le folosesc.
Doamna Maria H, ca sa va dau o idee despre cam ce puteti gasi pe internet si ca sa va impulsionez sa cautati si dumneavoastra filme bune asa, cu putin ajutor din partea celorlalti, va spun ca puteti gasi filme incepand cu Metropolis din ’27, continuand cu operele lui Chaplin, trecand prin cele noir, de referinta, ca “M” sau “Shadow of a doubt”, ajungand si pe la rusi, cu “Padurea de Mesteceni” sau “Andrei Rubliov” terminand cu anii ’70 -’80, unde ii putem gasi iar pe rusi cu “Moscova nu crede in lacrimi”. Ma rog, doar cateva titluri, oceanul informational este vast si abia asteapta sa fie rascolit si asimilat. Ce-i frumos la filmele bune, ca si la muzica buna, este ca nu te poti satura de ele. Nu exista “o singura vizionare”.
Eu as da o adresa de hub, unde se pot gasi o groaza de filme clasice, si care are ca specific acest tip de filme, dar nu stiu daca este ok.
Daca domnul Budescu da “unda verde” o scriu (si-apoi fug- Haha).
Toata gratitudinea mea pentru sfaturile pe care mi le oferiti! Acum chiar mi-am facut o lista serioasa cu filmele pe care trebuie sa le vad in aceste zile libere! O sa profit din plin de ele. Incerc intai, totusi, pe la centrele de inchiriere. Am impresia ca unele imi suna cunoscut. Dar eu am o mare problema: nu-mi amintesc titlurile filmelor! E o deficienta structurala a mea, pe care nu pot sa mi-o explic. Ii admir si ii invidiez in acelasi timp pe cei ce retin titlurile filmelor care le-au marcat la un moment dat viata. In schimb imi amintesc toate detaliile despre scenarii, actori, regizori, premii primite… Adica alte lucruri importante, ceea ce ma mai mangaie putin. Si vad ca au aparut remedii pentru uitucii de felul meu, adica site-uri specializate.
Intotdeauna caut analogii intre tehnicile cinematografice si cele literare, caut sa descopar spiritul unei generatii culturale in toate datele ei meritorii.
Tehnologia actuala mi se pare uimitoare, dar stiti cum este… Filologii o patrund mai greu, desi se considera norocosi ca pot profita de ea. Sa va povestesc ceva despre felul vedem noi tehnologia. Un mare critic literar imi povestea zilele trecute cat de mult uraste cuvantul hard-disk. L-am intrebat de ce. Mi-a raspuns ca la un moment dat i s-a oprit calculatorul si a chemat un prieten sa-l scoata din impas. Prietenul a dat repede verdictul: ,,A cazut hard-disk-ul!” Criticul i-a raspuns: ,,Atunci ridica-l!” ,,Nu se poate, i-a raspuns celalalt, nu merge asa. Trebuie schimbat.” ,,Cum sa-l schimb, am o carte si jumatate acolo!” ,,Nu-i nimic de facut… Scrie inca o data totul.”
Iar eu tot de zilele trecute am inceput sa ma uit la calculatorul meu cu un soi de respect si de teama. Oare ia nastere, treptat, o mitologie moderna, a epocii tehnologizate? Nu-i nimic, vom fi acolo si vom scrie despre ea.
Acum ma duc sa caut filmele. Vor fi multe momente de desfatare zilele acestea. Si mistica si spirituala.
Maria H.
ba rica intoarce-te la facut bascalie de melodi de la eurovision..
))
…. ma enervezi cand esti serioasa. te-ai prostit? sau erai dejaa?
Anonim, imi disturbi meridianele energetice. Silence, please.
Ca veni vorba despre “tehnologie, my friend” (observ cum am patinat incet, dar sigur, departe de subiectul articolului- un lucru natural zic eu). Eu am o foarte foarte mare problema in a citi de pe calculator carti. Am descarcat o groaza de carti, am incercat de atatea ori sa le citesc de pe monitor, aplicand toate tehnicile posibile: marit font, schimbat backgorund, stat in fotoliu, mausarit wireless, luat ecran LCD, pur si simplu NU POT. Multe dintre cartile bune pe care le-am gasit pe internet a trebuit sa le cumpar (of of portofelul meu) pentru ca ma enervam foarte repede incercand sa le citesc in format electronic. Si nu din cauza oboselii ochilor. Pur si simplu nu-mi placea. Daca nu stai cu cartea in brate, nu simti apropierea fizica de ceea ce citesti, nu merge si basta! (bine, am o problema si cu cartile noi, in care iti tai degetele si care iti omoara ochii pentru ca sunt tiparite pe hartie de xerox. De ce nu luam si noi ceva bun de la americani? Cu hartie reciclata, culoare palida, linistitoare, font mai aerisit, si carte usoara?). In ceea ce priveste articole de specialitate sau cu cartacter pur informativ, le scot la imprimanta. o_O
Un alt pitic pe creier pe care l-am avut, dar pe asta l-am redus la tacere in timp, a fost ca nu puteam sa scriu o lucrare direct pe calculator, pentru ca imi parea scrisul la calculator impersonal, rece si nenatural, lucruri total atipice pentru ce scriam. Dar in timp si de curand am depasit si momentul asta iar acum ma enervez, chiar, atunci cand scriu ceva si gresesc, tai, rectific, fac purcei.
Asadar, toti avem de depasit ceva “bariere” cand vine vorba de aceasta minunata creatie- calculatorul.
PS: in ceea ce priveste numele filmelor, a actorilor, etc., nu stiu ce m-as face fara imdb.com deoarece memoria mea de lucru e cea fotografica.
Rica, eu cred ca domnul Budescu nu se supara daca ,,patinam” uneori departe de subiecte. Tocmai in asta sta frumusetea schimbului de idei. Era pe vremuri un serial pe Discovery; se numea ,,Conexiuni”. Divagatiile noastre imi amintesc de el. Imi placea mai ales sfarsitul, cand se rememora tot demersul asociativ. Abia atunci puteam regandi punctul de pornire. Nu orice chestiune cotidiana provoaca propriile noastre intrebari si indoieli. Doar acelea care scot la lumina subiecte ,,grele”. Greu de digerat si greu de inteles…
Maria H.
Permiteti-mi sa va recomand un articol de Timothy Garton Ash :
«DACA VRETI SA INTELEGETI SECOLUL XX, CITITI-L PE ORWELL»
Lettre internationale, editia romana, nr. 33, 2000 (132-138)
: http://www.bnrm.md/publicatii/files/1/2004_3-4_13.pdf.
Am convingerea ca articolul va este binecunoscut. Eric Arthur Blair / George Orwell, a fost, nu in ultimul rand si nu intamplator, un excelent comentator BBC. Oricum, este unul de recitit si de comentat – nu exclusiv, dar preferabil- de catre alti profesionisti din mass-media. Reactii exista (suntem in 2008…). Eu, simplu cititor neprofesionist in acest domeniu, am gasit acest text cu ceva ani in urma, cautand referinte despre anul 1984 (un an important pentru mine din motive personale simple si naturale), dar si pentru fascinatia cartii & ecranizarii «Nineteen Eighty- Four».
Articolul are o structura unitara, este un rationament bazat pe documentarea si logica personala a autorului, care trebuie parcursa in intregime. Cele cateva pasaje citate aici – altele decat scanarile biografice stupefiante si asociatiile incitante- au numai scopul de a exemplifica stilul si argumentatia lui Timothy Garton Ash din comentariul despre volumul (I-II-III) «Orwell – Opere complete» al editorului Peter Davison.
Cu cele mai bune ganduri, cita_
Sursa: * Timothy Garton Ash : «Daca vreti sa intelegeti secolul XX, cititi-l pe Orwell», Lettre internationale, ediţia romana, nr. 33, 2000 (132-138)
Pasaj 1 – citat *
« Chiar dacă sunteţi, aşa ca mine, nişte orwellieni împătimiţi, întrebarea pe care trebuie să v-o puneţi în legătură cu acest vast monument literar, apărut în condiţii tehnice absolut minunate, bogat în adnotări, este: De ce Orwell?»
Pasaj 2 – citat *
«Iubea «frumuseţea faptelor» – ca să cităm sintagma memorabilă a poetului englez Craig Raine. Dacă a avut un Dumnezeu, acesta a fost «Dumnezeul Lucrurilor aşa cum Sunt Ele» – pentru a-l cita, de data asta, pe Rudyard Kipling.»
Pasaj 3 – citat *
«Un răspuns ceva mai evident la întrebarea «De ce Orwell?» ar fi: fascinaţia unică şi importanţa durabilă în timp a operei şi vieţii sale.»
Pasaj 4 – citat *
«Cel mai important scriitor al Războiului Rece
Şi totuşi, puteţi persista cu întrebarea: De ce Orwell?»
Pasaj 5 – citat *
«Publicat pentru prima oară în 1949, romanul (Nineteen Eighty- Four) continuă şi în ziua de azi să aibă aceaşi relevanţă». Şi asta deşi tehnologia actuală a supravegherii electronice secrete face ca ecranul folosit de Poliţia Gândului să pară primitiv, iar ameninţarea ca totalitarismul centralizat al statului unipartinic să mai fie posibil a dispărut. (Sper că nu comit o îngrozitoare greşeală făcând o astfel de afirmaţie.)»
Sursa:* Timothy Garton Ash : «Daca vreti sa intelegeti secolul XX, cititi-l pe Orwell», Lettre internationale, ediţia romana, nr. 33, 2000 (132-138)
Pasaj 6 – citat *
«Cine vrea să înţeleagă secolul XX trebuie încă să-l citească pe Orwell. Numele lui va continua să fie invocat în contexte la care el nici măcar nu a visat vreodată.
Am descoperit de curând că fiul meu cel mare, în vârstă de 14 ani, a scris un articol pentru revista (2) electronică destinată celor care folosesc computerele Apple Mac, în care descrie drept «orwelliană» manevra mârşavă iniţiată de Microsoft împotriva concernului Apple. Prin urmare, pentru el şi prietenii lui, Bill Gates este Fratele cel Mare. | (2) Oricât ar părea de ciudat, revista se numeşte «1984». Mi se spune însă că nu se referă la Orwell, ci la anul în care a fost lansat Mac-ul2»
Pasaj 7 – citat *
«Dar care este Orwell-ul pe care ar trebui să-l citească generaţia lui, Orwell-ul pentru secolul XXI?» (…)
«În The Prevention of Literature izbucneşte deodată într-un imn renascentist:
Nu te teme să fii Daniel,
Nu te teme să stai de unul singur;
Nu te teme să ai un ţel precis,
Nu te teme să-l împărtăşeşti.»
El aşa a făcut. După cum a scris el însuşi despre Dickens, dincolo de paginile operelor sale zăreşti chipul unui om care este generos în mânia sa. Acesta este marele Orwell. Continuăm să avem nevoie de el, deoarece opera lui Orwell nu se va încheia niciodată»
Sursa:* Timothy Garton Ash : «Daca vreti sa intelegeti secolul XX, cititi-l pe Orwell», Lettre internationale, ediţia romana, nr. 33, 2000 (132-138)
«În vremuri ale minciunii universale, a spune adevărul este un act revoluţionar» (George Orwell) – citatul arhicunoscut, de incheiere, cita_
va multumesc pentru atentie (validare). daca veti ajunge la locul potrivit, luati si aduceti cat mai multa lumina. cu respect, va saluta, cita_
Aveti dreptate, doamna Maria H, si tocmai din acest motiv am spus ca este un lucru natural. Imi dau seama si din felul in care ne functioneaza mintea. Discutam, citim ceva, ascultam o melodie, vedem un film, si de ele se leaga alte si alte lucruri. Ceea ce face, insa, diferenta, este faptul ca in momentul in care ne si aflam intr-un cadru, context, ce ne permite exprimarea libera, este cu atat mai usor sa vorbim despre ele.
De exemplu, acum ca tot suntem in sarbatoarea Pastelui, suntem la capitolul film, si per total invadati de muzica buna, mi-a fost imposibil sa nu ma gandesc la un film, controversat dar si premiat atunci cand a aparut, care a avut drept subiect ultimele saptamani din viata lui Iisus, genul musical-ului, cu o coloana sonora foarte buna si o reprezentatie pe masura- cantareti = actori necunoscuti (panza de paianjen are multe ite, dar si o logica, nu?). Ma refer la filmul “Jesus Christ Superstar”. Multi l-au considerat si poate il considera si acum o “blasfemie sub pretextul actului artistic”. Chiar as fi curioasa sa aflu parerea de acum a celor care au avut ocazia sa vada filmul. Eu l-am vazut acum multi ani pe ProTv, cred. Retinusem o melodie frumoasa din film, dar care s-a cam estompat cu timpul, si pe care nu o pot gasi pe youtube, dar merge si asta, si oricum vizionarea filmului este intr-adevar o “experienta”:
http://www.youtube.com/watch?v=jkje4FiH9Qc
Sunt mii de forme de exprimare a credintei si nenumarate locuri in care ea se poate regasi. Unii o descopera in suferinta, altii in pietate sau smerenie; mai putini sunt cei ce o echivaleaza cu stare de voiosie. Pentru ca Mantuitorul de multe ori ne spune: ,,Bucurati-va!”
Nici eu n-am inteles la inteles opera si filmul ,,Jesus Christ Super Star”, pentru ca nu vedeam bine pe atunci. Apoi au intrat niste oameni extraordinari in viata mea care mi-au ravasit tot sistemul de informatii, le-au sters si au asezat totul pe alte temeiuri: ale valorii adevarate.
Un mare om de cultura, N. Steinhardt, scria in ,,Jurnalul fericirii”: ,,Isihie: fericire. Si nu numai in anumite locuri, la sfantul munte. Pretutindeni. O reteta universala.// 1971 // Opera rock-pop ,,Jesus Christ Super Star” intra si ea, cred, in definitia de mai sus.// O socotesc ca pe ceva asemanator cu nuvela lui Anatole France, ,,Le Jongleur de Notre Dame”, care dealtfel e prelucrarea unei istorisiri din Pateric.// Mascariciul face ce stie si ce poate in fata icoanei Maicii Domnului cu Pruncul. Isi aduce prinosul pe singurul drum ce-i sta deschis, al giumbuslucurilor. Oficiantul regulamentar, de dupa un stalp, priveste ingrozit balciul. Dar Pruncul rade si bate din palme, iar Maica-Sa sterge cu marama Ei sudoarea sfintei nevointe de pe fruntea saltimbancului.” (N. Steinhardt, ,,Jurnalul fericirii”).
Am incercat sa reproduc citatul intr-un corpus ca sa nu i se rasfire mesajul. Cei care mai cred opera o blasfemie sunt din familia acelui oficiant ignorant, inrobit al regulamentelor.
E o mare placere pentru mine sa-mi aduca cineva aminte in aceasta zi a Invierii de un film care sparge canoanele. Daca nu ma insel, unul din cantaretii grupului Biondo, Lars parca, are un rol in aceasta opera, in Suedia.
Si, Rica, nu putem face ceva cu apelativul acela, ,,doamna”? Sunt multi tineri de 20 de ani in viata mea care imi spun pe nume!
Sa aiba toata lumea o Saptamana Luminata! Eu mi-o voi petrece la Vatican; regret ca plec tocmai cand aici dicutia a ,,patinat” cu gratie catre deliciile mele intelectuale!
Maria H.
Ce frumos… chiar ma gandeam, ce ciudati suntem uneori, noi oamenii. Invierea Domnului este prilej de bucurie sufleteasca si totusi, am vazut atatia oameni care nu se puteau gandi decat la necazurile si suferintele lor.
Cred ca e de vina constitutia noastra sufleteasca, paguboasa probabil, care ne face sa ne simtim aproape de divin, sa pornim in cautarea lui sau sa-l intelegem doar cand jugul incepe sa se stranga in jurul gatului. Imi vine in minte un slogan simpatic, de la o emisiunea matinala “BUNA DIMINEATA, CE FRUMOASA ESTE VIATA!”
“Jesus Christ Superstar” a fost pentru mine un soi de revelatie in disguise. Pe-atunci, nu am inteles mare lucru- m-au uimit si m-au atras nonconformismul si spectacolul in sine, insa, ca si dumneavoastra, cu ajutorul unor persoane remarcabile si a schimbului de idei, pe parcurs am renuntat la prejudecati si principii gata rumegate de altii, numai bune de “inghiti”.
Putem face, bineinteles, mai ales daca am putea renunta cumva la rica in favoarea numelui, Irina.
Paste Fericit! Astept cu nerabdare intoarcerea, poate reluam de unde am ramas sau mergem pe alt pationoar- alt subiect de discutie. Imi place, sper doar sa ma tina picioarele.
)
Domnule Budescu,
sunteti de invidiat, zau asa. Ce cititori si comentatori de elita aveti, mai mare dragul! Sincer, eu unul va vizitez si de dragul lor. Am remarcat tinuta intelectuala a blogului de cand l-am descoperit si ma bucur ca asa a si ramas pana acum. Aprecierile acestea publice vi le daruiesc fara ipocrizie, de sfanta sarbatoare a Pastelui ortodox.
Orpheus
III _ De fapt: nu stiu daca pentru a intelege secolul 20 (si 21 mai ales) trebuie citat si citit neaparat Timothy Garton Ash (nu m-am documentat inca asupra autorului, in mod voit, in iluzia ca-l voi cita-citi astfel ceva mai neinfuentat/a, mai dezinteresat/a, obiectiv/a). Cert este ca trebuie sa citim cat mai mult. Candva, undeva, poate se vor separa, se vor cristaliza concluzii si idei intr-adevar utile (atat – si ar fi suficient pentru a fi si constructive- nu destructive sau simple paravane pana la urmatoarea si programata «ridicarea cortinei» si UVERTURA
Jesus Christ Superstar (1973) Overture (1)
plin de foarte simpatica auto- ironica?-satisfactie: «Continuati sa va descarcati ofurile».- Functioneaza Acum sint zen». Cred ca intradevar aveti, sunteti deci exista un «zen» creativ pentru ordinea si logica (frumoasa, estetica) al blogului. Cred ca e bine sa existe. Simultan control si alternative, ca in JCS: «Could We Start Again,Please?» sau, oricum, «Everything’s Allright»
http://www.youtube.com/watch?v=pCB_UuQZO4k&feature=related este cu siguranta o cheie buna (atentie la personajul Juda … foarte interesant tot exprima fata lui cand se retrage aproape stingher si intunecat din grupul de actori (inca !) – judecatori- crucifiatori -crucifiatul -discipoli- regizori-figuranti- / atentie si la personajul Jesus Christ … foarte «superstar» constient ca este adulat cum apare «la un gong teatral» intrind direct in camasa lui Christ (mantuitorul) pregatit de asistenti servili. …atentie si la simbolica descindere a «bus»-ului strain-occidental in desertul aparent pustiu, intre ruinele unei civilizatii (culturi) apuse, in care este ridicat disonant-expresiv schela care va fi ocupata ceva mai tarziu de judecatori si demnitari… atentie la descarcarea decorurilor si surprinzatoare «efecte» militare ultramoderne probabil indispensabile pentru filmari si in superspectacolul JCS-The Temple & Lepers (10) dar si in alte secvente … Sunt de acord ca exista si alte chei de descifrare si nu cred ca avem acces (doar in nestavalita imaginatie de-a noastra) la exemplarele -cheile «reale-originale». observ doar ca exista cópii si clone artificiale, ma refer la chei-nume, nu la persoane care sunt convins/a ca exista si sunt reale, fiecare cu o personalitate individuala bine conturata «dar si o logica, nu ?» pentru a va cita… _ poate ca voi reveni cu un comentariu si explicatii (mult mai scurte, nu disperati va rog) in primul rand pentru ca respect si imi place acest blog, inclusiv constatarea (icar? crai? orfeu? sergio? mariah? irina?
I. Subiect chiar interesant rock-opera «Jesus Christ Superstar». In special prin conexiunea discreta, dar multipla «cantareti = actori necunoscuti (panza de paianjen are multe ite, dar si o logica, nu ? )». Da. Corect. Cred ca exista o legatura logica intre opera hibrida «Jesus Christ Superstar» (JCS), Timothy Garton Ash (TGA), Eric Arthur Blair (EAB) / George Orwell (GO… !) si best-sellerul «1984»: nuvela-1949, romanul ed.1-1954 cu zeci de editii ulterioare, ecranizarea «1984» (1984 !- bine sincronizati- nu si cu anul meu de nastere, ca sa evit eventuala confuzie si o falsa imagine virtuala, dealtfel, in realitate o imagine absolut simpla si neimportanta ) si adaptarea-opera «1984» (vezi posterul expresiv al spectacolului http://www.1984theopera.com) prezentat de Royal Opera House (Covent Garden) din Londra in 2005, acum si la Teatro alla Scala (Milan) – mai mult simboluri de prestigiu, decat institutii de cultura. Atat rock-opera JCS, cat si distopia (anti-utopia) «1984», sunt creatii neconventionale la fel de controversate pentru viziunea lor artistica si sociala, pentru ca sunt concepute pe teme biblice/fictionale foarte sensibile si la fel de greu extrapolabile (trecutul/viitorul). Fiecare a aparut intr-o perioada de criza, de o profunda schimbare, intr-un context social-politic tensionat si (intr-un fel) programat. Mai mult intuitiv decat rational, dar inclin sa cred ca «1984» avea misiune dubla de a pregati si a marca inceputul si sfarsitul razboiului rece. Speculatiile cu rezonante conspirationiste sint pe buna dreptate demonetizate, dar decalarea aproape calculata a unor termene 1949-1954 …1984-1989 nu poate fi atat de aleatorie. Aceasta manipulare a istoriei si timpului este descrisa chiar in romanul lui Orwell, unde, cum se stie, trecutul este rescris mereu spre a corespunde prezentului, iar memoria individuala stearsa si reprogramata (sau deja am intrat in alt film / roman-drama-sf?…) Intre timp a devenit evident ca legumele umane docile strict controlate sunt lipsite de orice (… ?) forma de creativitate si initiativa Astfel, a ramas o singura solutie : mobilizarea psihologica prin socuri emotionale. «Jesus Christ Superstar» lansat in plina criza energetica in 1973, a fost remodelata in varianta din 2000 spre ceva mai vag ” caricatural-omenesc” sau mai agresiv (vezi caracterele Jesus-Crist, Juda, Irod, Caiafa, Pilat din Pont si efectele de regie). De fiecare data o linie de demarcatie se muta mai spre est, mai spre orientul apropiat, mai aproape de resurse. (cont. >)
II. Tot incepand din 1995 (parca) va ajunge opera «1984» pe scenele cu mare vizibilitate. Premiera de la Scala din Milano este programata chiar acum, dupa cateva zile (5 mai 2008). Desigur, este important si categoric de dorit ca aceasta (pre)viziune tulbutatoare fie cunoscuta de cat mai multe generatii ! Este capodopera (dar si cosmarul) mintii despre pericolul potential de atrofierea asistata a gandirii libere. Totusi … Inspre 2000 apar mai multe studii, articole, cronici de carte (in publicatii respectabile bine cotate) per total foarte pozitive, pro «orwelliene», insa cu cateva detalii biografice si profesionale inedite sau transpirate din spatele culiselor editoriale, cateva ipoteze de lucru si corelatii socante chiar si dupa 50-100 de ani sau cat o fi stat in arhive documentele (in cazul cand existau …). Exista si contraargumente rationale legate de : marketing, cercetare, evolutia si presiunea societatii, responsabilizarea presei, reconfigurarea inevitabila pe plan global, s.a.Multe plauzibile si obiective. Raman totusi, o serie de conexiuni stranii si cu nuante propagandistice intre creatiile de arta si cultura si multe decizii (politice, economice, sociale) de importanta extrema. Chiar daca n-ar fi concepute in mod special in aceste scopuri, unele creatii ajung sa fie exploatate in aceste scopuri. Mai concret, periodic este pornita cate o campanie prin care este, ori decredibilizat (dar rau de tot) autorul si implicit mesajul operei artistice, ori mesajul este reinterpretat, anatemizat -etichetat «blasfemie sub pretextul actului artistic». Mai mult, nu numai autorul, toata natia, tara, regiunea incaseaza (si mai rau) : vezi caricaturile daneze celebre « profetul superstar»… care au starnit violente extreme, ambasade incendiate, amenintari cu moartea, agresarea sau intimidarea reprezentantelor firmelor straine, expulzari, contracte economice anulate, … dar, straniu, cu cateva luni dupa ce au aparut desenele (bine temporizate cu interese), dupa furtunoase intruniri si discursuri publice inflamatoare, exagerate, fanatice – o poveste dubioasa, ultramediatizata si ultradisecata. In orice caz, daca autoritatile (de oriunde…) ar fi trebuit sa imparta populatiei (vizate…) apa si analgezice simple, nu cred ca ar fi reusit sa aprovizioneze atat de eficient, pana si ultima coliba din desert, asa cum s-a intamplat cu pozele incriminate si comentate pana au ajuns «…superstar». Acum…: nu libera circulatie a informatiilor este Raul cel Mare (desi, unii vor profita mereu de turbulente pentru a impune restrictii), nici capeteniile care «lumineaza» /isi apara / expun (? nu este clar in unele cazuri) poporul. Conteaza moralitatea, modalitatea si scopul actiunii. Conteaza moralitatea.
Sa ma bata dumnezio dac-am priceput mesajul acestui comunicat in trei parti. Ce am observat, insa, este ca discursul se derula pe cel putin trei planuri, care la un moment dat se suprapun, converg si se prabusesc. Astept sinopsisul si ratingul publicului, sa vad daca il downloadez, dar mi-e teama ca pur si simplu nu sunt pregatita spiritual pentru iluminare. o_O
(Acum pe bune, asta e test de atentie concentrata, inteligenta verbala, achizitii si depistare a gradului de rezistenta la stres? Nu stiu despre altii, dar eu sigur l-am picat. Haha)
Regret sincer fiecare secunda de stress provocata (daca e cazul). Nu era in intentia mea. Detest orice forma de stress. Nu doresc si nici nu am motive sa va stressez. Dimpotriva. Textul aberant (de acord. mai mult: si stupid) este probabil numai rezultatul nedorit al unei stari inutile si sterile de hiperactivitate mintala. Nu a fost conceput ca un test, deci nici nu l-ati ‘picat’. Oricum, nu dvs. ati pica vre-un test. Este evident (EQ,IQ,SQ in parametrii optime). Cred ca mare dreptate are cineva care spune: ‘Too many connections’ sunt egale cu zero. Adica: aiureli (as traduce eu). Asa ca, acum pe bune (ca sa vorbesc si eu mai omeneste): stergeti, aruncati toate aiurelile. – daca efectul lor este o suspendare la ‘july morning’ (suspectat ca ar fi nu numai afrodisiac ci si halucinogen) atunci conexiunile sunt complet gresite, nu numai excesive. – acest comentariu nu are niciun substrat. de fapt, nici celelalte comentarii nu aveau mesaj special. of course, the devil would be in the detail. dar eu nu sunt deloc un demon rau intentionat. doar un stupid spiridus
Me likes your french. Do tell more.
Nebanuite, dar si fascinante, sunt caile neuronale ale oamenilor.
Amin.