DINAMITA MUZICALA: The Nice, "Dawn"
The Nice a fost trupa lui Keith Emerson, inainte sa fondeze marele supergrup Emerson, Lake & Palmer. La acest pianist talentat, un tip creatic care a pus la punct o intreaga mitologie muzicala moderna, se vad clar sursel de influenta.
Keith Emerson, pianist cu studii clasice aprofundate, a facut parte din grupa concurentilor la Sectia pian a Concursului International “George Enescu” de la Bucuresti, din 1961. Pe de alta parte, interviurile sale vadesc faptul ca facea intentionat.
Combinatia de muzica preclasica si clasica, blues-jazz si rock pe care a pus-o la punct este experimentata in toate felurile posibile in cele cinci albume superbe ale trupei sale, The Nice. Primul dintre aceste albume este “Thoughts of Emerlist Dawjack”, adica gandurile unui tip, numit Emerlist, care-si rememoreaza tineretea.
Ce e tineretea? Cine sunt eu? De unde vin? Ce fac? Ce insemn eu? – sunt intrebarile pe care si le pune personajul lui Emerson.
Momentan, am o singura reactie: UAU!
))
(Sunt inca in stare de soc
Dupa ce mi-a trecut ariceala de pe corp (surprinzatoare compozitie, nu am mai ascultat asa ceva pana acum! Nu stiu de ce, dar mi-a dat senzatia ca s-ar potrivi unui film de Lynch- bbbrrrr) am cutezat sa ascult si altele: “The cry of Eugene” (frumoasa, mai “light”), “War and Peace” (s-au imbarligat sunetele acolo in cochilia urechii mele- intr-un mod placut), “Flower king of Flies” (foarte interesanta).
Sfarstiul articolului mi-a adus aminte de Chilian, cu al lui semn de intrebare intors catre sine: “Ce caut eu in vata mea?”
)
Multumesc!
viata*, ma scuzati. Recunosc, m-am gandit la “vata pe bat”.
Domnule Budesacu, la acest articol, eu n-am de comentat decat ca apreciez orice fel de muzica, de orice gen, instrumentala sau vocala, cu conditia sa fie profesionist gandita si cumpanita de creator, sa aiba ceva de spus cu adevarat si inteligent, sa fie originala si foarte bine interpretata muzical sau in recitativ parlando de catre solist, dupa caz. Piesa postata spre auditie mi se pare deosebit de interesanta si mi-a dat o satisfactie neasteptata. Incep sa ma obisnuiesc cu noutatile genului, ce-i drept nu in toate cazurile, dar fiecare percepe si accepta in felul lui. Muzica este o arta subiectiva prin definitie.
Mai doresc sa va multumesc ca va ganditi si va ocupati de “elevii” blogului dumneavoastra, domnule Budescu, chiar si lipsind din tara! Si noi ne gandim la dumneavoastra! Fortza, Sound!!
Orpheus
Acuma vad, pacatele mele! “Budesacu” este o simpla greseala de redactare, necorectata! Tasta A e langa S si am acrosat-o involuntar. Nu mi-as permite ironii la adresa stapanului blogului! Cu respect,
Orpheus