StareaPresei.ro

Paradoxul Journey a fost ca, atunci cand au facut o muzica absolut formidabila, in prima lor perioada, nu au avut succes, iar cand au avut succes si au vandut milioane de albume nu au mai fost o formatie de cult, ci una de mase.

Journey a inceput sa cante in San Francisco, la inceputul anului 1973. Muzica acestei mari formatii americane (in general acceptata ca fiind una) de HardRock este impartita in doua. De la inceputul anului 1973 si pana in 1977, cand au facut un JazzFusion cu influente progresive si apoi, cand au facut HardRock.

Chitaristul Neal Schon, ale carui performante pot fi admirate in finalul piesei postate aici, impreuna cu keyboardistul Gregg Rolie, ambii scoliti de marele Carlos Santana, l-au intalnit pe basistul Ross Valory si pe tobarul Prairie Prince de la The Tubes (inlocuit ulterior de celebrul Aynsley Dunbar).

In prima perioada, vocea era asigurata de Gregg Rollie si uneori de catre Schon. Piesa pe care o ascultam este de pe cel mai bun album al grupului din prima perioada, numit Look Into The Future.

Dar la mijlocul anilor ’70, cand Journey facea aceasta muzica fabuloasa, iubitorii de muzica incepeau sa-si schimbe gusturile, Journey era in pericol sa piarda contractul cu CBS si atunci si-au schimbat stilul si au adus un solist intr-adevar excelent, pe Steve Perry.

A urmat lansarea albumului Infinity, care s-a vandut imediat in aproximativ un milion de copii, mai multe decat la celelalte trei albume de pana atunci la un loc. Totusi, astazi Journey este recunoscut ca mare grup de muzica JazzFusionProgressive datorita primelor sale trei albume. Asta e viata si asa se scrie istoria. Muzicii.